The Mind Online Podcast - Copiii vor fi bine?

În acest nou episod din podcastul The Mind Online, parte a seriei #NOHACK realizată de start-up.ro în parteneriat cu Bitdefender, explorăm mintea copiilor după mai bine de un an și jumătate de pandemie, restricții, școală online.
Alege platforma ta favorită de streaming:

Pericolele la care copiii pot fi expuși online sunt numeroase, iar consecințele pot fi devastatoare. Dar pandemia nu ne-a dat de ales - cei mici au devenit, la fel ca noi, obligați să se bazeze pe internet pentru tot: interacțiuni sociale, divertisment și relaxare, educație. 

Invitatul permanent al The Mind Online Podcast este Nansi Lungu, Consumer’s Behaviour Coordinator la Bitdefender și fondator al Behavioural Insights Team. Nansi are un doctorat în filosofia minții și un masterat în terapie cognitivă. Împreună cu el am încercat să aflăm răspunsurile pentru întrebarea ”ce s-a întâmplat în mințile copiilor în de la debutul pandemiei?”.

Artisan Hub, primul spațiu de business și evenimente pentru industria cafelei

Am analizat ce s-a întâmplat cu procesul de educație, cum s-au schimbat comportamentele celor mici, dar și care au fost cele mai mari pericole online la care ar fi putut fi expuși în ultima perioadă. 

”Fără îndoială, primul lucru la care mă gândesc este că o perioadă stresantă, o perioadă cu amenințări, își lasă amprenta asupra tuturor. Și când își lasă amprenta asupra adulților își lasă automat amprenta și asupra copiilor. Copiii traduc foarte mult din lumea din jurul lor prin reacția pe care o au adulții la un eveniment. Deci e aproape imposibil să nu fi simțit presiunea”, explică Nansi Lungu. 

Ce cadouri de Crăciun de la Huawei poți să alegi în perioada aceasta

Una dintre problemele principale - copii și adulți deopotrivă - în această perioadă a fost că online-ul a devenit singurul mediu disponibil pentru multe dintre activitățile pe care, în mod normal, le-am fi făcut online. Iar ”online-ul nu e de sine stătător în viața noastră”. 

Problema cu școala online

”Oricât de bun ar fi fost online, are o latură de provizorat - de rezolvare a unei probleme acum. Și orice provizorat are toate semnalele clasice: nu e chiar atât de serios, nu suntem chiar la școală, nu suntem în mediul nostru nu ne mai vedem cu ceilalți, e o perioadă de care trebuie să trecem, nu una asupra căreia trebuie să ne concentrăm”, explică psihologul. 

Din această cauză, copiii au avut de pierdut, fiindcă ”provizoratele nu dau rezultatele cele mai bune, decât în situații excepționale”.

Lipsa de interacțiune directă este resimțită diferit, de la un individ la altul, de la un copil la altul. Pentru unii copii, perioada nu a fost atât de stresantă, dar depinde foarte mult de cei din jur, de familie, de modul în care părinții au prezentat amenințarea, mai spune Nansi Lungu. 

”Familiile care au o legătură solidă cu copiii lor nu vor avea necesar - nu zic că nu se poate întâmpla - echivalentul unei traume”, punctează el. 

Totuși, copiii care vin din familii cu legături mai puțin strânse sau ai căror părinți au fost afectați direct de pandemie (fie că vorbim de slujbe sau de situații mai tragice), e posibil să fi rămas destul de afectați în urma ultimului an. 

Mai mult, revenind la educația online, Nansi aduce iar în discuție importanța familei: ”știm că performanțele copiilor sunt strâns legate de interesul părinților asupra lucrurilor pe care aceștia le învață”. 

Dar un lucru e clar. ”Copiii au pierdut”, susține reprezentantul Bitdefender. O parte din această pierdere vine din lipsa de pregătire a profesorilor în lucrul cu aceste tehnologii, o parte vine din mediul online în sine, din lipsa previzibiltății și din lipsa unui conținut adaptat. 

Chiar și înainte de pandemie existau elevi cuminți și sârguincioși, dar și copii disruptivi pentru ore sau dezinteresați. E posibil, totuși, ca până și cei mai buni elevi să-și fi luat ”măști” de rebeli în timpul orelor online?

”Haide să ne reamintim când eram la școală și ne spunea profesorul «o să facem ora în sala de sport, nu o mai facem în clasă». Nu e așa că ne venea să mai facem o trăsnaie? Nu eram în clasă, nu era reperul pe care îl știam și unde ne făceam orele. Într-un mod chiar mai accentuat este același lucru: foarte mulți au perceput școala online drept vacanță, ca să spun așa”, explică psihologul. 

”Unele comportamente au fost exacerbate dar, în general, copiii s-au simțit mai puțin în mediul de școală”, continuă el. ”Da, cred că unii copii s-au descoperit într-o altă dimensiune în care s-au exprimat altfel. Dar cred că marea amenințare asupra noastră este exact această stare de provizorat, de neclaritate”, completează psihologul. 

Totuși, Nansi Lungu crede că ce s-a pierdut nu este irecuperabil. Există cazuri unde s-a pierdut mai mult decât în medie, dar ”în general putem recupera și putem merge mai departe”. 

Psihologul nu ignoră faptul că au existat și aspecte pozitive ale acestei noi experiențe. ”O parte dintre studenții care nu se exprimau în mod normal au început să se exprime, existând o distanță sigură între ei și ceilalți”, a remarcat el. În plus, s-a produs o acceptare a unor tehnologii care ”poate vor deveni soluțiile viitorului”. 

”Cred că timpul trebuie să treacă peste noi. Ca impact psihologic să fim atenți - nici să nu-i fragizilăm pe copiii noștri - «vai, săracii, ați stat acasă, nu o să vă mai găsiți rostul în viață și parteneri» - dar pe de altă parte nici nu trebuie să minimalizăm dificultățile lor”, mai punctează Nansi. 

Cyberbullying-ul în timpul pandemiei

Pentru că cyberbullying-ul este unul dintre cele mai mari pericole online pentru copiii de toate vârstele, am vrut să aflu de la reprezentantul Bitdefender cum a evoluat acest fenomen în timpul pandemiei și dacă riscurile pentru cei mici au crescut și mai mult. 

Sunt organizații care au atras atenția asupra faptului că numerele de telefon puse la dispoziția tinerilor în dificiultate au fost mult mai folosite la începutul pandemiei. ”După care lucrurile au trecut sub limita dinainte”, însă. 

”Trebuie să fim foarte atenție, pentru că alarmismul creează aceleași efecte negative precum situația reală - e și o chestiune de contaminare”, punctează Nansi Lungu. 

Totuși, chiar dacă nu au apărut cifre concrete, psihologul atrage atenția asupra faptului că trebuie să fim foarte atenți în continuare când vine vorba despre copiii. ”Trebuie să avem o atenție preventivă suplimentară. E clar că copiii noștri au trecut printr-o situație dificilă. Au fost rupți între ei, au fost rupți de școală, poate și dificultățile noastre s-au văzut asupra lor. Nu știm ce înseamnă asta pe termen lung - s-ar putea să nu vedem acum efectul. S-ar putea să avem acum o mare liniștită și, odată ce se oprește toată povestea asta, să ne trezim cu tot felul de comportamente de compensare care să ne creeze tuturor probleme”, avertizează Nansi Lungu. 

”Cyberbullying-ul este o poveste atât de urâtă încât, în pandemie sau în afara ei, avem o mare problemă”, a accentuat Nansi. 

Un studiu realizat de Bitdefender anterior arăta că 86% dintre copii fuseseră, într-o formă sau alta, victime ale cyberbullying-ului. Iar 60% dintre aceștia consumaseră alcool sau substanțe din cauza presiunii create de cyberbullying. ”Ca să ataci un om în viața reală vei plăti un preț - victima poate riposta, poți fi văzut de ceilalți, poate să îi ia altcineva partea. În online nu e așa. În online poți să-l ataci fără prea multe consecințe, Și în online se construiește viralitatea pe care o știm atât de bine - uitați-vă în comentarii, nu vorbim de alte lucruri. E de ajuns unul să arunce un cuvânt mai altfel, altul să îl preia, al treilea îl mărește și pe urmă ai un atac la scară largă și devine foarte dificil pentru copil”, avertizează Nansi Lungu. 

Și care ar fi soluția? O familie unită, care discută deschis despre pericolele online-ului, despre cyberbullying și nu numai. ”Singura șansă, până dezvoltăm noi tehnologiile care să oprească astfel de atacuri, este să existe o plasă de siguranță - să se ducă la ai lui și să le arate orice. Asta aș pune-o peste tot: rolul unui părinte este să ghideze. Dar există o limită foarte importantă - dacă copilul nu s-a înscris în ghidaje și a călcat pe lângă, cu atât a călcat mai pe lângă cu atât ar trebui să se poată întoarcă în siguranță înapo”, sfătuiește expertul. ”Dacă părintele nu i-a lăsat poarta deschisă să se întoarcă la el, riscă să-l piardă”. 

Dar asta nu înseamnă că părinții trebuie să stea pasivi. ”Până la o anumită vârstă, o anumită doză de control e importantă. Dar vorbim despre control neinvaziv. O formă în care să știu dacă apare ceva foarte rău e îi pot oferi copilului un safe heaven”. 

Și atunci când vine vorba despre comportamentele primejdioase la care sunt expuși copiii online - fie că vorbim despre accesarea de conținut dăunător, de realizarea de clipuri și fotografii indecente sau de vorbitul cu străini cu comportament predatorial - soluția este aceeași: o familie puternică, care discută deschis, în care copiii simt că dacă greșesc vor avea parte de înțelegere și sprijin din partea părinților. 

”Statistic, cu cât stai mai mult pe internet, cu atât cresc șansele să lovești ceva nociv pentru tine. Deci s-au întâlnit cu mai multe situații de acest gen. Dar mai devreme sau mai târziu, copiii tot se vor întâlni cu acele situații. De fapt, protejarea lor în sensul ăsta nu are sens decât la o vârstă foarte mică - când nu au niciun fel de autonomie, când trebuie să știi sigur ce face jocul ăla, ce vorbește. Însă intrarea pe un site porno, de exemplu, nu are cum să fie decisivă în psihicul unui copil. El dacă intră, totul ține de context - contextul și continuarea contextului vor determina totul. Evident că dacă tu crezi că acolo s-a terminat cu copilăria lui și că a făcut un păcat fundamental, mai degrabă îl faci să se uite din nou sau să îi inhibi un anumit tip de dezvoltare”, explică psihologul. ”Un adult și un copil când privesc pornografie nu văd același lucru - noi vedem altceva decât văd ei. De asta e importantă reacția noastră - ei vor înțelege reacția noastră. Nu s-a întâmplat nimic decisiv”, continuă el. 

În ceea ce privește prădătorii sexuali, Nansi Lungu atrage atenția că există o legătură foarte clară între familiile mai puțin unite și copiii care cad în plasa acestora. ”Copiii cad în plasă atunci când relația lor cu părinții nu e tocmai bună. Ei tind să se lase păcăliți de premieri ale unor persoane dubioase, tind să se încreadă în ele”, explică Nansi. 

Ascultă mai jos varianta audio a acestui podcast. Nu uita să dai subscribe pe platforma ta de audio streaming favorită. 

”Aici e rolul legăturii mele cu copilul - când el va sesiza că există ceva în neregulă, să fie în stare să ia informații de la mine privind ceea ce trebuie să facă. Noi știm foarte bine că cel mai ușor coruptibil este un copil dintr-o familie dezorganizată. Dacă el simte că nu-i pasă cuiva de el, că nu i se dă suficientă atenție, că nu are suficiente satisfacții în viața lui, acolo un prădător poate specula foarte bine aceste lucruri”, avertizează expertul. 

El menționează faptul că ”În toate cazurile, nici tehnologia și nici atenția noastră nu vor putea fi la nivelul cel mai înalt. Atunci trebuie să decidă singur: «asta nu se face, la ai mei nu am văzut lucrul ăsta, nu m-au învățat așa»”, mai punctează Nansi Lungu. 

Întrebat care ar fi sfaturile de care părinții să țină cont în perioada aceasta și imediat următoare, expertul a explicat că vor trebui ghidați copiii și ajutați să revină la ritmul normal. Și mai mult, trebuie încurajați să găsească plăcere în viața offline. 

”Trebuie neapărat să punem problema în felul următor: copiii trebuie să câștige din plăcerea vieții offline cât mai mult, astfel încât să nu regăsească acea plăcere în online. Online-ul e fast food. E bun? E al naibii de bun! Dar e doar fast food!”, a conchis Nansi Lungu. 

Citeste si