Vlad Marcu, românul din Petroșani care a studiat în Italia și acum lucrează la strategia unui start-up AI din Danemarca | Români din lume

Povestea lui Vlad Marcu e despre educație, mobilitate și adaptare. Despre cum o decizie pragmatică l-a dus de la visul de a studia în Marea Britanie la Università Bocconi din Italia, iar apoi către Danemarca, unde și-a găsit un mediu profesional mai apropiat de valorile sale.

„Sunt un băiat obișnuit, de 24 de ani, din Petroșani care a muncit mult și a avut norocul să primească educație. Acum lucrez în Danemarca, într-un start-up destul de mare din zona de tech, foarte mult cu AI pe partea de strategie”, a spus Vlad în cadrul podcastului Români din lume.

Vlad s-a mutat la 12 ani din Petroșani la Cluj, unde a urmat Colegiul Național Emil Racoviță. După liceu, planul inițial era să plece la facultate în Marea Britanie.

„Era ultimul an în care mai existau facilități pentru studenții europeni înainte de Brexit. Nu am intrat din cauza unei diferențe foarte mici la bacalaureat, 0,05 puncte la matematică. Așa că am mers pe varianta a doua: Italia.”

Acea „variantă a doua” s-a dovedit una definitorie. Așa a ajuns Vlad la Milano și Bocconi, una dintre cele mai cunoscute universități europene de business.

„Facultatea din Milano a fost practic opțiunea a doua și așa am ajuns acolo. Deci a fost o alegere foarte simplă în care aveam un tabel în care prima variantă a fost eliminată și atunci am mers pe varianta a doua.”

Experiența italiană a fost intensă și competitivă. Vlad descrie Bocconi ca pe un loc unde aproape toată lumea vrea să devină fie antreprenor de succes, fie consultant, fie executiv într-o corporație globală.

„În Italia la Bocconi a fost o experiență intensă în care practic toți cei 3 ani de studii, tot ce ține de partea academică este foarte intens, mediul este foarte competitiv, toată lumea vrea să devină noul Steve Jobs sau un nou manager în fuziuni și achiziții sau un nou consultant de succes. Deci practic adaptarea a fost destul de grea atât la cultura de acolo cât și la modul de a lucra.”

Dar cea mai mare diferență a simțit-o a fost în modul de învățare.

„Școala românească ne pregătește bine teoretic, dar nu ne învață suficient cum să filtrăm volum mare de informație și cum să învățăm strategic. Ajungi de la caietul în care profesorul scrie esențialul la o carte de 700 de pagini din care tu trebuie să extragi ce contează.”

Pe plan social, experiența a fost mai nuanțată decât stereotipul italienilor calzi și deschiși.

„Fiind un mediu ultra-competitiv, multe relații erau construite în jurul carierei. Simțeam că lipsește puțin partea umană.”

Totuși, perioada în care a stat în Italia i-a oferit ieșirea din „bula România”.

„Am învățat italiană la un nivel destul de bun și e ceva foarte interesant să ieși din bula asta care înseamnă România și mai ales Colegiul Național Emil Racoviță pe care l-am terminat eu în Cluj, care e considerat un colegiu de elită”, a spus Vlad.

După licență, Vlad a analizat pragmatic opțiunile pentru master. Danemarca a câștigat prin trei argumente: studii fără taxe, nivel academic ridicat și conectare reală cu piața muncii.

„În Italia terminai facultatea și erai mai degrabă pe cont propriu. În Danemarca există programe prin care studentul intră direct în companii. Deci practic tot sistemul e gândit mai mult pentru ca studentul să se integreze după în piața muncii din Danemarca.”

Așa a ajuns la Veo Technologies, companie fondată în 2015 și cunoscută pentru camerele inteligente care filmează autonom meciuri de fotbal și alte sporturi.

Ideea Veo a pornit de la un moment în care unul dintre fondatori a ratat un meci al fiului său și un gol important. De acolo a apărut întrebarea „cum poți filma automat un meci, fără echipă tehnică?”.

„Așa s-a dezvoltat o cameră pe care o pui pe un trepied și care filmează un meci de fotbal complet autonom. Îți urmărește mingea, îți urmărește jucătorii, îți oferă statistici avansate despre meci, cât au alergat jucătorii, cât, cum s-a pasat, deci diferite statistici foarte importante atât pentru un jucător cât și pentru un antrenor de fotbal sau alte sporturi.”

În primii 5 ani, echipa din cadrul Veo a lucrat la a dezvolta partea de software a camerei.

„Primii 5 ani doar s-a dezvoltat software-ul de machine learning pentru cameră. Primul prototip a fost pe o masă de mini-fotbal cu o cameră GoPro care urmărea mingiuța de mini-fotbal. Și din 2019, cred, au început să tranzacționeze produsul și eu am ajuns la ei în 2024.”

Compania a crescut rapid în ultimii ani, iar Vlad a prins direct această etapă.

„Când am ajuns eu eram aproximativ 200 de oameni. Acum suntem peste 400 de angajați.”

Veo este prezent și pe piața din România, însă nu este una dintre piețele importante pentru companie.

„Am vorbit anul trecut la final cu clienți din România, acești clienți sunt de obicei academiile de performanță din România, academiile de junori.”

Una dintre barierele care ține produsele Veo „departe” de România sunt costurile produselor și faptul că sportul este subfinanțat pe piața locală, a explicat Vlad.

„Veo e un produs care nu e ieftin, dar e un produs care vine cu anumite costuri - 1.300 de euro camera, la care se adaugă un abonament anual de 1.000 de euro. Și vorbind cu clienții din România am înțeles că cea mai mare barieră care oprește Veo să intre mai puternic în piața românească este lipsa de susținere financiară a cluburilor. Toți clienții cu care am vorbit din România erau clienți unde părinții plăteau direct aceste camere.”

Titlul său poate suna vag, recunoaște Vlad. În practică, rolul este unul-cheie pentru o companie aflată în expansiune.

Vlad și echipa sa lucrează la întrebări precum:

• cât de mare este piața dintr-o țară
• în ce segmente merită să investească firma
• ce produse noi ar trebui dezvoltate
• când are sens o achiziție
• unde apar blocaje organizaționale

„Pe românește, suntem niște săgeți. Tot ce are nevoie business-ul ca să crească, la un nivel mai strategic, ajunge și la noi. Practic, noi suntem o echipă mică, de trei oameni în acest start-up, care coordonăm tot ce înseamnă întrebările complexe.”

Pentru Vlad, una dintre marile lecții daneze este funcționarea comunităților. El a povestit că în blocul în care locuiește există un grup al vecinilor și chiar un board ales dintre locatari, care discută constant cu dezvoltatorul clădirii problemele comunității.

„Asta mi se pare extraordinar, că oamenii știu să se adune în jurul unor interese comune și să discute civilizat cu autoritatea”, a spus Vlad.

În schimb, el consideră că România are un avantaj major pe care nordicii îl au mai puțin, făcând referire la apropierea umană.

„Sunt și foarte multe lucruri foarte bune în România, pe care, de exemplu, aici nu le găsești. La noi e mult mai ușor să-ți faci prieteni apropiați. Am trăit în Italia, am trăit în Danemarca, am lucrat cu foarte multe naționalități până acum și pot să spun că e un lucru special pe care îl avem și de care ar trebui să ne bucurăm.”

În ecosistemul tech danez, Vlad a întâlnit mulți români, mai ales ingineri software.

„România produce ingineri extraordinar de buni. Unde avem lipsuri este la partea de a crea produse, de a finanța inovație și de a scala companii”, a adăugat Vlad.

El consideră că una dintre observațiile recurente în diaspora românească din tech este că talentul există, dar ecosistemul local încă are nevoie de mai mult capital, curaj și infrastructură pentru inovare.

Deși revine în România la câteva luni, mai ales pentru familie, Vlad a spus că nu se vede încă întors definitiv în țară.

„Când am plecat aveam speranța că mă voi întoarce repede. Din păcate, urmărind ce se întâmplă acasă, acea speranță scade, în loc să crească de la zi la zi. Ar trebui să avem o discuție mult mai serioasă despre educație. De acolo pleacă inovația, economia și dinamica socială.”

Totuși, Vlad nu exclude nimic pe termen lung și a spus că poate în 10 ani revine în țară.

„Momentan nu mă văd întors și sunt de acord cu oameni care mă vor certa și vor spune „Vlad, dar oameni ca tine sau oamenii, în general, care sunt plecați și au reușit sau încearcă să facă lucruri în afară, voi ar trebui să vă întoarceți și să construiți în România”. Este adevărat și poate se va întâmpla asta. Poate peste 10 ani va fi momentul să revin.”

Pentru cei aflați la început de drum, mesajul lui este ca dacă au ocazia și își doresc, să plece o perioadă la studii sau la muncă în afară.

„Când ieși puțin din România, vezi lucrurile din exterior. Iar când te întorci, poți contribui mult mai bine. La început e greu, te desparți de familie și prieteni, dar dacă ai răbdare și rămâi deschis, la un moment dat va fi bine. Indiferent momentul în care te întorci, contribuția pe care tu poți să ai la tot ce înseamnă România, societate românească și modul în care țara merge și se dezvoltă este mult mai mare.”