Lidia Minciună, Marian Huțanu și Teodora Botez sunt cele trei persoane din spatele Școala Artelor. Școala oferă cursuri de canto și de pian elevilor și adulților din Suceava. A pornit practic acum mulți ani în mintea lui Marian, iar apoi a devenit realitate.

„Povestea mea e foarte simplă. Mi-a plăcut, am făcut Conservatorul. Am început cu un liceu de matematică-informatică, dar nu am ajuns în domeniu, pentru că am vrut să îmi urmez visul de a mă duce spre muzică”, spune Lidia Minciună în interviul din seria „De la Capăt”.

„În acest cadru l-am cunoscut pe prietenul meu, Marian Huțanu, care mi-a zis că încă din liceu voia să înființeze o școală de artă în orașul din care este, respectiv Rădăuți. Eu eram din Iași, m-a întrebat dacă merg cu el acolo, iar eu i-am zis da. Nu știam că se va ține de cuvânt, dar chiar a făcut-o”, explică ea.

Practic a fost un vis de multă vreme, dar a fost pus în aplicare. După ce au terminat Conservatorul, cei doi s-au apucat de treabă. Marian s-a dus la Rădăuți, în Suceava, și a pus bazele primei iterații a Școlii Artelor.

„Ulterior am venit și eu și după o perioadă nu foarte lungă am hotărât să ajungem în Suceava unde am făcut lucrurile din punct de vedere al business-ului serios. Când am venit în Suceava, a venit alături de noi Teodora Botez. Și am făcut un trio antreprenorial. Trei muschetari artiști care ne-am completat sănătos și ne-am delegat micile sau marile activități”, spune Lidia.

Trecerea de la gândirea romantică la cea de business

Ea menționează că la început aveau o gândire romantică, numai despre a face bine, dar treptat i-au pus și rigoare antreprenorială.

„Trecerea de la gândirea romantică la o gândire practică s-a petrecut în Suceava. Inițial voiam doar să facem bine, să predăm, să ne facem treaba cât mai bună atât pentru copii, cât și pentru noi. Eram într-o zonă de a descoperi spre ce zonă vrem să mergem. Nu există un manual pe partea artistică și nu pe partea de dezvoltare particulară”, explică Lidia.

„Singurul manual descoperit a fost inima noastră care a fost cât mai deschisă și astfel am abordat lucrurile exact cât suntem noi și cât au fost și copii. Acolo unde am simțit că mergem prea mult pe zona de educație standardizată, am descoperit că suntem limitați și am găsit metode creative”, mai spune aceasta.

Au lansat Școala Artelor în 2018, în ciuda vocilor care le spuneau că nu vor reuși. Au investit în total în cei 3 ani între 15 - 20.000 de euro în chiria spațiului, în instrumente noi. Dar au învățat și cum să aleagă persoanele alături de care să ducă acest vis mai departe.

„Investițiile au fost în tot ce înseamnă chiria spațiului, actele, forma legală sub care suntem avantajați. Să găsim o firmă de contabilitate în care să avem încredere. Am descoperit că va fi necesar să dăm bani pentru oameni care își știu meseria și să nu învățăm noi meseria lor și să nu pierdem noi timpul. Am învățat asta la început, că după ureche sau după inimă lucrurile se vor sfârși mai puțin plăcut”, spune Lidia Minciună.

Această provocare a descoperirii formei juridice potrivite a fost una dificilă la început. S-au bazat pe o persoană pentru contabilitate și așa s-au trezit cu Întreprindere Individuală, ceea ce le-a adus costuri mari și datorii.

„Pe partea de antreprenoriat, orice oportunitate am luat, am întrebat mulți oameni cum au făcut ei. Prietenul meu are o regulă: „te duci la cineva care are succes și îl întrebi cum a făcut-o”. Poți să copiezi tot și apoi să personalizezi. Roata nu are sens să fie inventată și să te crezi prea bun și nu ai cum să fii încă”, mai explică Lidia pașii făcuți.

Astfel, au început să accepte limitele și au reușit să se uniformizeze pentru a aduce business-ul unde voia să fie.

Peste 300 de elevi ajutați să descopere muzica

În acești 3 ani 300 de elevi au trecut porțile Școala Artelor din Suceava.

„Ne-am făcut treaba bine și pertinent și au existat și rezultate. Lucrând atât de liber am dezvoltat activități precum recitaluri, am vrut ca elevii să se ducă pe scenă și să aplice ce a învățat. Am avut înregistrări audio și video. Acestea sunt activități pe care le-am creat și le-am concretizat noi”, explică Lidia.

„Inițial, fiind cu o inimă mare și neexperimentați, am făcut să facem tot ce se poate face în ce înseamnă artă. De-a lungul timpului activitățile de grup, din păcate, nu au fost atât de fiabile pe partea de business, nu erau atât de constante. Toată lumea credea că va veni celălalt. În schimb am descoperit că cheia e în aceste cursuri individuale”, mai spune aceasta.

„Singurele cursuri pe care le mai avem în acest moment și funcționează foarte bine sunt cursurile de canto și de pian. Celelalte cursuri au fost sistate. A fost și dificil de a găsi persoane educate, să fie specializate pe ceea ce ne dorim noi”, arată cofondatoarea Școala Artelor.

„După pandemie, ne-am liniștit și suntem în refacere. Ar fi minunat să putem să conceptualizăm Școala Artelor nu numai la nivel de cursuri, dar și la nivel de educație, cum e cel Montessori. Educație într-o manieră umană. A învăța pe cineva să acceapte că nu știe. Ar fi minunat să creăm un context atât de protejat. Aici am contracara toată zona de educație formală, cu frica, din care noi toți venim”, mai explică Lidia Minciună.

De ce vin oamenii la o școală de muzică?

E curajos să deschizi un business de muzică oricând. Dar și mai curajos să o faci în Suceava, unde pool-ul de clienți nu e mare. Dar părinții și copiii au venit la business-ul celor 3 artiști antreprenori.

„La bază, din punctul meu de vedere, copiii vin pentru a fi iubiți. Mai iubiți și mai apreciați. Scopul lor e de a primi cât mai multă apreciere și iubire. Ulterior au găsit un instrument prin care cineva se uită la ei, îi aplaudă și îi încurajează”, spune Lidia minciună.

„Provocator în business e să discuți cu părinții. Copiii sunt în etapa dezvoltării lor când încă au încredere în oameni și nu pun la îndoială să le spui. Ei experimentează imediat și dau un feedback imediat. Canalul de comunicare nu e stricat, e extraordinar de ușor”, mai explică aceasta.

De altfel, dacă vorbim de provocări, pandemia a fost un moment dificil. Lockdown-ul i-a afectat, dar și-au dat seama că sunt singuri, că e un sector neprotejat și și-au revenit, iar acum Școala Artelor o ia „De la Capăt” și vrea să crească.