Acest articol a fost publicat prima oară de către Delia Mircea pe Contzilla.ro, site-ul care explică legislația și contabilitatea pe înțelesul tuturor.

-------

Există în practica situații în care marfa aflată pe stoc să se deterioreze din diferite motive (manipulare necorespunzătoare; expirare termen de valabilitate; inundații; incendii; calamități naturale; etc.) și să nu mai poată fi dată ulterior spre vânzare.

Iată care sunt prevederile din punct de vedere fiscal cu privire la acest tip de cheltuieli cu marfa deteriorată.

AirAdvisor: Compania care a soluționat 240.000 de cereri de despăgubiri...

Potrivit art. 25 alin. (4) litera c) din Codul Fiscal:

“c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VII.

Aceste cheltuieli sunt deductibile în următoarele situații/condiții:

  • bunurile/mijloacele fixe amortizabile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, în condițiile stabilite prin norme;
  • bunurile/mijloacele fixe amortizabile pentru care au fost încheiate contracte de asigurare;
  • bunurile/mijloacele fixe amortizabile degradate calitativ, dacă se face dovada distrugerii;
  • alimentele destinate consumului uman, cu data-limita de consum aproape de expirare, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 și 2, dacă transferul acestora este efectuat potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
  • subprodusele de origine animală, nedestinate consumului uman, altele decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 – 3, dacă eliminarea acestora este efectuată potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
  • produsele agroalimentare, devenite improprii consumului uman sau animal, dacă direcționarea/dirijarea vizează transformarea acestora în compost/biogaz sau neutralizarea acestora, potrivit prevederilor legale privind diminuarea risipei alimentare;
  • alte bunuri decât cele aflate în situațiile/condițiile prevăzute la pct. 1 – 6, dacă termenul de valabilitate/expirare este depășit, potrivit legii.

Pe de altă parte, cheltuielile privind stocurile și mijloacele fixe amortizabile distruse că urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră sunt considerate cheltuieli deductibile la calculul rezultatului fiscal, în măsură în care acestea se găsesc situate în zone declarate afectate, potrivit prevederilor legale pentru fiecare domeniu. Cauzele de forță majoră pot fi: epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe și în caz de război.

Dudoiu, SeedBlink: Factorii care marchează revenirea în zona investițiilor...

Condiția referitoare la distrugerea stocurilor sau a mijloacelor fixe amortizabile se consideră îndeplinită atât în situația în care distrugerea se efectuează prin mijloace proprii, cât și în cazul în care stocurile sau mijloacele fixe amortizabile sunt predate către unități specializate”.

Iată care sunt prevederile legislative din punct de vedere al TVA pentru marfa deteriorată.

“În sensul art. 304 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, persoana impozabilă nu are obligația ajustării taxei deductibile în cazul bunurilor de natură celor prevăzute la alin. (1) distruse, pierdute sau furate, în condițiile în care aceste situații sunt demonstrate sau confirmate în mod corespunzător, în situații cum ar fi, de exemplu, următoarele, dar fără a se limita la acestea:

  • calamitățile naturale și cauzele de forță majoră, demonstrate sau confirmate în mod corespunzător;
  • furtul bunurilor demonstrat pe baza actelor doveditoare emise de organele judiciare;
  • contractele de leasing financiar având că obiect bunuri mobile corporale, altele decât bunurile de capital, care se reziliază, iar bunurile nu sunt restituite de utilizator în termenul prevăzut în contract, caz în care locatorul/finanțatorul nu are obligația să efectueze ajustări ale taxei deduse dacă face dovadă că a inițiat și a efectuat demersuri pentru recuperarea bunului, indiferent dacă la finalizarea acestor demersuri bunul este sau nu recuperat de către societatea de leasing;
  • bunurile de natură stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate și pentru care se face dovadă distrugerii;
  • pierderile tehnologice sau, după caz, alte consumuri proprii, caz în care persoană impozabilă nu are obligația ajustării taxei în limitele stabilite potrivit legii ori, în lipsa acestora, în limitele stabilite de persoană impozabilă în normă proprie de consum. În cazul depășirii limitelor privind normele tehnologice ori consumurile proprii, se ajustează taxa aferentă depășirii acestora. Prin excepție, în cazul societăților de distribuție a energiei electrice, nu se face ajustarea taxei pentru cantitățile de energie electrică consumate la nivelul normei proprii de consum tehnologic sau, în lipsa acesteia, la nivelul normei aprobate de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei pentru fiecare societate de distribuție a energiei electrice, care include și consumul propriu comercial;
  • perisabilitățile, în limitele stabilite prin lege.”