404, Ep. 2 | Algoritmii, depresia și 18 miliarde de dolari

Algoritmul online seamănă cu privirea lui Traian Băsescu din timpul dezbaterii prezidențiale cu Mircea Geoană din 2009. Mai țineți minte momentul?

Nici azi-noapte nu v-a plăcut? Domnul Geoană nici azi-noapte nu v-a plăcut întâlnirea cu domnul Vântu? Azi-noapte când a aflat că e arestat domnul Popa Nicolae cel cu FNI-ul?

Uitați-vă la privirea lui Traian Băsescu din acel moment, chiar și la calitate 240p. Un rechin care dă de sânge, momentul care a schimbat traseul unei dezbateri. Privirea fixată pe victima care nu poate răspunde.

Așa este algoritmul pe internet. Vede că-ți place ceva. Face ochii mari ca un prădător. Se aruncă pe tine. Acela e momentul când interacțiunile cu tine pot crește.

Studioul românesc Amber anunță jocul Station 58 și își extinde strategia de jocuri originale

E super inteligent. Nu te lasă să scapi.

Algoritmii au transformat internetul într-un mecanism de captare a atenției

Internetul a schimbat modul în care descoperim și consumăm informația. Vreme de secole accesul a fost limitat unei anumite categorii a populației. Treptat, pe măsura industrializării și urbanizării, mai mulți oameni au avut acces la informație. Lucrurile au început în secolul XIX cu telegraful, cu mass-media accesibilă, au urmat în același secol bibliotecile publice, radio-ul, televiziunea. Apoi un proiect militar a devenit un protocol global unde informația putea circula, în aparență, liberă. Internetul.

Voi împărți accesul modern la informație în trei epoci.

Epoca meniului fix de cantină.

Iulian Stanciu intră în acționariatul NIBIRU prin intermediul Inspire Asset Management

Informația era puțină, controlată, venită din puține surse, inclusiv după apariția mass-media. Era compactă, puțin diversă și asupra căreia nu aveai nicio influență.

Apoi, până în anii internetului, oamenii au ajuns la informație în același fel, barierele ținând de mediul social și de statutul financiar uneori. Au intrat în bibliotecă și au căutat cărți pe un subiect pe care-l doreau. S-au dus la aceleași piese de teatru culte sau vulgare. Au ascultat muzică. Voi numi acest sistem modelul de supermarket pentru că poate fi înțeles de oricine.

Intram în supermarket unde era responsabilitatea noastră să căutăm produsele dorite. Le puneam în coș și le consumam apoi. Ne întorceam la magazin și luam noi produse de același tip sau puțin diferite pentru a ne completa nevoia de a ne informa și a învăța. Singura influență asupra noastră putea fi făcută din aranjarea produselor. O influență indirectă.

Apoi a venit internetul. Și am intrat în epoca meniului fix de restaurant. Nu mai eram la cantină. Nu mai eram în supermarket. Eram într-un restaurant cu un meniu complex. Un tasting menu în aparență din acela de restaurant Michelin. Algoritmul a eficientizat căutarea informației și a pus-o pe tavă. Pentru beneficiul nostru inițial, apoi al platformei. Voi explica etapele transformării.

Etapele internetului

Am ajuns în epoca algoritmilor în mai multe etape. Trecem peste informația fizică, pe care o căutam în cărți, ziare, radio, de la cunoștințe.

Primii ani internetului au imitat informația analog. Internetul a fost un alt mod de livrare al informației. Aici a fost digitalizarea. Cărțile au devenit digitale. Primele bloguri. Primele site-uri de știri și informații. Primele platforme de video. Ele erau adrese pe strada internetului, dar la care nu te ducea un motor de căutare. Primele pagini care încercau să organizeze internetul erau directoare. Biblioteci digitale organizate pe câteva categorii. Era o listă de linkuri aranjate manual. Găseai categorii de artă, știință, business, computere, shopping, societate, sport, politică. Primele directoare erau DMOZ, Yahoo Directory, Google Directory. Google Directory de acum 26 de ani era bazat pe protocolul DMOZ.

Dar Google nu a folosit doar asta. Informația era multă și era dificil de găsit. Pentru noi, în România, a însemnat perioada internetului de cartier, despre care a povesitit într-un un documentar audio realizat pentru BBC de Andrada Fiscutean, a DC Plus Plus, locuri de unde descărcam ilegal și gratuit… tot. Filme, cărți, articole, jocuri.

În 1997 apărea Google.com. Pe 27 septembrie se consideră aniversarea Google, din 1998, când compania era înregistrată. Ei au făcut ceva extraordinar. Au luat informația aceea adunată ca în bibliotecă și permiteau să găsești în funcție de interese. Primii algoritmi s-au născut acolo, dar imperfecțiunea lor îi făcea să nu afecteze calitatea informației.

Peste asta s-au adăugat însă modelele de business. Cum să faci bani dintr-o pagină gratuită care reușește să aducă toată informația la un loc și de unde scopul era ca oamenii să plece cât mai rapid?

Cum s-a schimbat Google

Google AdWords a fost zona de publicitate. Puteai să cumperi reclame pe anumite cuvinte cheie.

Google News agrega publicații internaționale și locale bucuroase de traficul venit din motorul de căutare.

Algoritmul se schimba constant. Era îmbunătățit, dar transformat. A apărut SEO. Search Engine Optimization. Adică optimizarea unui site pentru ca roboțeii Google să ajungă cât mai rapid la tine. SEO s-a rafinat, s-a transformat, iar într-un alt episod eu argumentez că a distrus informația utilă de pe internet, mai ales din zona de știri. SEO a creat lucruri bune și venituri mari pentru mulți, dar a dus și la o transformare a modului în care scriem online. Ceea ce era natural, brusc trebuia optimizat pentru roboți.

Treptat algoritmii au preluat controlul. Prima pagină din Google a devenit din ce în ce mai greu accesibilă. Algoritmul spunea că favorizează conținutul de calitate, dar acesta este un fals. Calitatea însemna conținut cu care utilizatorul putea să facă engagement. Să dea click. Au apărut mai multe pagini sponsorizate. Apoi au început să apară listele de produse din Google atunci când cauți ceva.

Google a creat un nou limbaj. Am învățat să nu scriem așa cum am face-o natural ca oameni, ci cu tot felul de optimizări pentru ca roboții să considere că informația scrisă de noi este "de calitate". Așa cum voi zice mai târziu, calitatea aceasta este una matematică, algoritmică, nicidecum una cu adevărat calitativă.

Și a venit AI-ul, epoca în care ne aflăm astăzi. Google trece printr-o transformare radicală. Nu mai vrea să fie pagina de plecare a internetului, ci din ce în ce mai mult singura pagină de unde să iei informații. Are logică într-un fel, fără îndoială, dar algoritmul AI distruge curiozitatea și descoperirea. Cauți ceva, găsești direct rezultatul în Google, nu pleci mai departe. În același timp, din ce în ce mai mulți oameni își caută informațiile în inteligențele artificiale cum ar fi Gemini sau Chat GPT. De curând am auzit că din ce în ce mai mulți tineri pur și simplu îl întreabă pe Chat GPT care sunt știrile importante ale zilei. 1 din 5 britanici, conform unui sondaj din septembrie 2026, își iau știrile din AI. 41% din tinerii australieni fac același lucru.

În Google, un sfert din oameni și-au încheiat căutarea după ce au găsit totul în AI Overview.

Mai întâi am căutat informația în lumea fizică.

Apoi am căutat-o digital.

Ulterior ni s-a pus pe tava motoarelor de căutare și în algoritmii social media.

Astăzi, inteligențele artificiale decid ce ne interesează și prioritizează ce îți oferă.

Nu mai faci efort, nu rumegi. Primești. Iar algoritmul îți ușurează greutatea creierului. Clickbait-urile din presa online, mai puține astăzi totuși cred, au venit pe fondul optimizării SEO și pentru social media.

Informația găsită fără efort nu se reține la fel de ușor

Un studiu din iulie 2026 din revista Nature arată fără echivoc că oamenii preferă informația rumegată cu fricțiune minimă și recompensă imediată. Căutăm natural activități cognitive cu efort mic.

Ne prostim, cumva, nu?

Conținutul pe care-l consumi nu e făcut să îți extindă orizonturile, ci să te facă să dai scroll, click, să folosești acele produse digitale.

Conținutul creat e produs din ce în ce mai puțin din pasiune, din hobby, ci cu scopul de a fi monetizat.

Algoritmii se uită la ceea ce faci tu pe internet. Și-ți oferă conținut din ce în ce mai personalizat. Inițial, promisiunea a fost că o fac pentru a-ți servi propriilor interese și am decis că suntem de acord cu asta pentru că era simplu. Ajungeam la informație ușor. Găseam lucruri pe care nu le credeam posibile.

Astăzi, internetul funcționează ca o masivă rețea de personalizare. Ceea ce faci pe Google este în mare parte împărțit, nu prin vreun contract oficial, cu ce faci pe Meta, apoi cu ce faci pe Instagram, pe Pinterest, Linkedin, YouTube și așa mai departe.

De curând site-ul snoop.ro a publicat un articol în care vorbește despre masiva rețea de manipulare online care a dus la influențarea alegerilor din România. Vă las link în descriere. Iau de acolo un aspect care e greu înțeles de multă lume. Pixelul digital. Când vizitez Facebook, Meta îmi lasă un cadou pe dispozitiv. Se numește un pixel de urmărire. Acesta este creat pentru personalizarea experienței mele. Așadar, acel pixel știe să înregistreze date din celelalte site-uri pe care le vizitez. Nu efectiv tot, ci semnalele care arată cine sunt eu ca personalitate. Google pe partea cealaltă nu are doar datele din search, ci și cele din YouTube, cele de pe dispozitivele cu Android, din browserul Chrome, din site-uri care folosesc Google Analytics, adică aproape toate.

Efectele sunt multiple. Îți explic.

Uiți că ți-a plăcut ceva

Algoritmul este pe termen lung și pe termen scurt. Regulile nu i le cunoști. Un risc pe care-l ai e să uiți că ți-a plăcut ceva. Cum se poate întâmpla așa ceva?

Cum spuneam deja, algoritmul e creat cu scopul de a te ține engaged. Dacă doar folosești o platformă online nu ești de folos până la capăt creatorilor acesteia. Interacțiunile de orice fel înseamnă mai multe date, înseamnă mai multă informație despre tine, înseamnă putere mai mare pentru ei. Așadar, deși algoritmul a pornit de la scopul de a-ți arăta lucrurile pe care le dorești tu, s-a îndreptat spre optimizarea sa pentru a beneficia platforma pe care ai închiriat spațiul.

Un studiu din 2025 făcut pe Twitter (X) arată că platforma expune utilizatorii la conținut ce divizează politic chiar dacă acei utilizatori se declară nesatifăcuți să vadă asta. Deși utilizatorii erau mai încărcați emoțional și ostili față de acele postări, ei erau mai… engaged. Bravo.

Enshittification și tehnofeudalism. Vezi primul episod.

Algoritmul nu te vrea fericit, te vrea înapoi

Algoritmul nu te vrea fericit. Te vrea înapoi. Dacă nu înțelegi, gândește-te la o relație toxică de dragoste pe care ai avut-o vreodată.

În momentul când faci efortul de a căuta ceva, de a ajunge la o informație, creierul tău are o șansă mai mare să o rețină. În lumea modernă, algoritmul îți aduce meniul în față. Din nou, nu e melancolie, ci fapt. Internetul inițial avea mult mai multă fricțiune. Căutai linkuri, treceai prin conținut care nu-ți plăcea până ajungeai aproape de rezultate. Mult mai apropiat de consumul obișnuit de cărți, reviste, de exemplu.

Un studiu mai vechi din 2007 demonstrează și asta. Publicat în revista Springer Nature numește termenul de Generation Effect. Reținem mai bine informația pe care trebuie să o generăm sau să o recuperăm activ. În 2025, un alt studiu identifică o dilatare a pupilei - semn de efort - în momentul când generăm sau citim informație pentru care facem efort, ceea ce poate crește memoria.

Astăzi, feed-ul este personalizat pentru tine pentru că interacționezi. Se schimbă în timp real în funcție de ce ai făcut în altă parte a internetului. Orice doar ca să nu fii plictisit, să nu pleci, să nu faci un mare efort. Pentru că efortul scade engagementul. Vă las în descriere un clip bun pe tema asta.

Pentru că nu ai depus efort să ajungi la conținut, șansele să-l uiți e mai ușor. Uiți că ți-a plăcut ceva vreodată. Îți dau un exemplu. Acum doi ani urmăream cu mare plăcere o serie numită Bankrupt de la canalul Bright Sun Films. Nu am ratat episoadele sale. Viața s-a întâmplat și o perioadă nu am urmărit. După aceea nu a mai apărut. Eu nu am realizat asta. În mai anul ăsta am avut un moment în care mi-am dat seama că feed-ul meu de YouTube nu mi-a mai propus de mai bine de 18 luni vreun episod de la Bankrupt. Uitasem fără să știu de ceva care îmi făcea plăcere pentru că feedul meu l-a ascuns.

Sunt convins că-n timp ce vă vorbesc există oameni pe Facebook pe care-i urmăream cu plăcere și de care am uitat pentru că pur și simplu nu au mai apărut în feed.

Mai e și chestiunea de sănătate mintală. Algoritmul nu se gândește la binele tău, ci la engagement. Cu orice preț.

Un studiu publicat în 2023 în revista Science a făcut un experiment. A permis utilizatorilor să folosească timp de 3 luni Facebook și Instagram doar cu feed cronologic. Ce au făcut oamenii? Au petrecut considerabil mai puțin timp pe platforme. Feedul algoritmic e eficient.

Cum poate afecta algoritmul sănătatea mintală

Îți mai dau un exemplu de cum algoritmul se poate schimba în timp real. Acum 3 săptămâni era ora 23.00 și stăteam pe Instagram în pat. Am intrat pe pagina For You, cea algoritmică. Am văzut câteva versuri dintr-o poezie scurtă.

“Sunt o persoană destul de puternică, dar dacă cineva m-ar îmbrățișa și mi-ar zice știu că nu ești ok, dar sunt mândru de tine pentru că ești atât de puternic, probabil mă voi sparge în milioane de bucăți". Asta scria.

Mai țineți minte ce ziceam de privirea lui Băsescu? Algoritmul m-a identificat. Și a început. Două postări mai încolo altă poezie tristă despre cum ar fi fost să nu te fi născut.

2 secunde mai târziu un video despre cum nu trebuie să fii mereu puternic.

3 postări mai încolo altă poezie. Începea cu "sper ca nimeni să nu-mi viziteze mormântul”.

Vă voi lăsa exact înregistrarea ecranului din acea seară. Ea mi-a inspirat episodul ăsta cu o furie pe care am uitat de când nu am mai simțit-o. Postare după postare în care algoritmul apăsa și mai puternic.

Cine ar fi fost trist și în depresie în momentul acela ar fi fost afundat și mai rău. Dacă eram într-un moment prost al vieții mele și vă mărturisesc că am fost în multe… m-ar fi afundat și mai rău.

Numește asta Rabbit Hole. Te afunzi iar și iar și iar. Pentru că algoritmul nu știe să gândească la binele tău psihic, ci la faptul că starea ta proastă dintr-o zi, depresia sau, mai rău, gândurile suicidale pot fi monetizate și integrate în algoritm.

Nu o zic doar eu. Un studiu al Alghoritmic Transparency Institute din 2023 a demonstrat că după 6 ore pe TIkTok, jumătate din conținut afecta binele mintal al adolescenților. Amnesty International a continuat acest experiment și a ajuns inclusiv, pe un cont nou, la a primi conținut periculos și cu potențial suicidal în cel mult 20 de minute. Un alt studiu din 2025 a demonstrat același lucru, o spirală de suicid și automutilare.

La începutul lui septembrie Meta, pentru Facebook și Instagram, a acceptat să plătească aproape 18 miliarde de dolari pentru a închide un proces prin care platformele erau acuzate că au creat intenționat mecanisme care sunt dăunătoarea sănătății mintale a utilizatorilor cu scopul de a alimenta algoritmul și engagementul. Meta nu și-a recunoscut vina. De asta a acceptat să plătească suma aceasta ca settlement pentru ca acest caz din Statele Unite să nu ajungă în justiție.

Ce urmează e doar o presupunere din motive legale. La proces orice companie ar fi obligată să ofere acces la mailuri interne, conversații, chiar tehnologie pentru ca justiția să descopere dacă a existat un efort concertat de a eficientiza algoritmii în dauna sănătății oamenilor. Daunele ar fi fost probabil mult mai mari de 18 miliarde de dolari.

În 1999 David Bowie spunea într-un interviu că internetul nu este doar un nou mediu de transmitere a informației. Îl numea, entuziasmat, dar circumspect, o formă de viață extraterestră.

“Cred că ceea ce vedem e doar vârful aisbergului. Suntem aproape de ceva captivant și terifiant. Cred că potențialul internetului pentru societate, bun și rău, este de neimaginat. Nu e o unealtă. E o formă de viață extraterestră”

David Bowie a avut dreptate. Mi-aș fi dorit să nu. Continuarea discuției în episodul al treilea al seriei.