24 de ore, 10 echipe și o provocare: studenții care au transformat nasul într-un joystick la AccessABILITY Hackathon

Cum folosești un calculator dacă nu poți manevra un mouse? Și cât de accesibil este un site de recrutare dacă trebuie să treci prin mai multe pagini și butoane înainte să poți aplica? Sunt întrebări de la care au pornit sutdenții care au participat la prima ediție a hackathonului, desfășurată în cadrul AccessABILITY Expo 2026, eveniment organizat de Romanian Diversity Chamber of Commerce (RDCC) pe 22 și 23 octombrie, la POLITEHNICA București.

Am discutat la eveniment cu organizatori, mentori și studenți despre ideile cu care au intrat în competiție, rolul inteligenței artificiale și dificultățile pe care încearcă să le rezolve.

Pentru participanți, provocarea a fost să construiască, într-o singură zi, un prototip pornind de la nevoile unor oameni pentru care interacțiunea cu tehnologia poate presupune obstacole suplimentare.

Premiul întâi a revenit echipei Mințile AMG, formată din trei studenți din anul III. Aceștia au propus o soluție pentru persoanele cu mobilitate sever limitată, care transformă nasul într-un joystick virtual.

Cu ajutorul unei camere video, sistemul urmărește mișcările nasului și le transpune în deplasarea cursorului pe ecran.

Studenții au implementat și funcții de click stânga, click dreapta și scroll, astfel încât utilizatorul să poată interacționa cu interfața calculatorului fără să își folosească mâinile.

Proiectul abordează una dintre barierele care pot apărea înaintea oricărei activități digitale: posibilitatea de a controla dispozitivul.

În cadrul competiției, accentul a fost pus pe dezvoltarea unor soluții practice care pot contribui la autonomia persoanelor cu dizabilități.

Hackathonul a reunit zece echipe de câte trei-patru studenți, de la anul I până la master. Organizarea a implicat o echipă de aproximativ 10-15 persoane din LSAC București, Liga Studenților din Facultatea de Automatică și Calculatoare, în colaborare cu RDCC.

Ștefan Badea, membru în conducerea LSAC București și unul dintre organizatori, a spus că tema accesării primului loc de muncă a creat o legătură directă cu experiența participanților. Aflați ei înșiși la început de carieră, studenții au fost invitați să se gândească la obstacolele suplimentare întâlnite de persoanele cu dizabilități.

„Și noi, ca studenți, suntem la început de drum și încercăm să intrăm pe piața muncii în acest moment”, a spus Ștefan Badea într-o discuție cu start-up.ro.

Discuțiile dintre LSAC și RDCC au început anul trecut, iar organizarea efectivă a prins contur în timpul verii. Pentru Ștefan, experiența a adus și o schimbare de perspectivă asupra modului în care trebuie pregătit un eveniment: accesibilitatea trebuie luată în calcul inclusiv în condițiile oferite participanților, mentorilor și reprezentanților companiilor.

Posibilitatea de a folosi inteligența artificială pentru dezvoltare a influențat și recomandările mentorilor. Alex Vișan, Software Developer în cadrul Accenture România, i-a încurajat pe studenți să folosească începutul competiției pentru a discuta și a clarifica problema pe care vor să o rezolve.

„Le spuneam și participanților să își ia timp, să se gândească la soluții, să digere ideile și apoi să se folosească de instrumentele de AI pentru a scrie cod, pentru că acum să scrii cod este mult mai simplu”, a explicat Alex Vișan, care a participat ca mentor independent de compania în care lucrează.

La momentul discuției noastre, echipele își conturau ideile, iar mentorii urmau să le ajute să le rafineze înainte de a intra mai mult în implementare.

Din experiența sa de participant și, ulterior, de mentor, Alex vede astfel de competiții ca pe un context în care studenții învață să gândească aplicat și să își susțină propriile propuneri.

„Din experiență proprie pot să zic că și eu am participat la foarte multe astfel de evenimente când eram student și chiar și ulterior, din poziția de mentor, din partea companiei sau individual, și mi se pare că sunt necesare pentru studenți în special atunci când sunt la început de drum, pentru că îi ajută pe de o parte să interacționeze cu companiile care vin să susțină proiectele astea și pe de altă parte să învețe să gândească aplicat pe un anumit proiect.”

Tema accesibilității aduce însă o responsabilitate suplimentară, deoarece soluția trebuie evaluată prin raportare la oamenii care ar urma să o folosească.

„Pentru cele mai multe persoane accesibilitatea e ceva care vine ulterior, dar trebuie să ne aducem aminte constant că este o realitate pentru foarte mulți dintre noi”, a adăugat Alex.

Într-una dintre echipe, ideea de proiect a început cu testarea unui site destinat căutării unui loc de muncă. Sebastian Marius, student în anul III la Automatică și Calculatoare, a povestit că el și colegii săi au parcurs mai multe etape doar pentru a ajunge la informațiile relevante despre un post.

Observația i-a îndreptat spre o aplicație care să simplifice procesul de candidatură, în funcție de nevoile utilizatorului, cu ajutorul inteligenței artificiale. La momentul interviului, aceasta era direcția pe care echipa își propunea să o dezvolte.

Explicație foto: Stundeții lucrând la ideile lor, după ce au aflat că tema hackathonului este „Prlmul loc de muncă”.

Colegul său, Damian Cosmin, și el student în anul III la Automatică și Calculatoare, aflase despre hackathon prin comunitatea facultății. L-a atras posibilitatea de a lucra la un proiect în care criteriul tehnic se întâlnește cu utilitatea pentru persoane care întâmpină dificultăți în folosirea produselor software.

Pentru echipă, întrebarea era cum poate fi redus efortul necesar pentru a ajunge de la găsirea unui anunț la aplicarea propriu-zisă.

Experiența căutării unui loc de muncă a apărut și în discuția cu Alexandra, Alina și Andreea, trei studente din anul III la Automatică și Calculatoare. Alexandra, membră LSAC, le propusese colegelor să participe după ce văzuse anunțul competiției.

Explicație foto: Alexandra (stânga) și Alina (dreapta), lucrând la ideea lor după ce au aflat tema hackathonului.

„Mi s-a părut o idee bună să explorăm și altă parte a tehnologiei față de soluțiile obișnuite sau hackathoanele obișnuite, care sunt concentrate mai mult pe zona tehnică”, a spus Alexandra.

Când am discutat cu ele, își analizau încă opțiunile pentru proiect. Tema le era însă apropiată: aplicarea la joburi, adaptarea CV-urilor și găsirea unui loc pe piața muncii sunt preocupări pe care le au deja.

Alexandra consideră că aceste dificultăți pot fi amplificate, pentru candidații cu dizabilități, de reținerile angajatorilor. De la mentori, echipa își dorea sprijin pentru a transforma o idee într-o aplicație potrivită nevoilor reale și cu potențial de dezvoltare.

Alina a fost atrasă de posibilitatea de a contribui la soluții utile în mai multe contexte, de la facultate până la serviciu.

„Putem ajunge în orice clipă să facem parte dintr-o comunitate care nu e atât de ajutată. Și e o idee bună să începem noi să găsim o soluție ca să le facilităm activitatea”, a spus Alina.

AI Accessibility Hackathon a fost una dintre noutățile celei de-a treia ediții AccessABILITY Expo.

Evenimentul a reunit persoane cu dizabilități, companii, instituții și specialiști în tehnologie, educație și sănătate, cu zone dedicate tehnologiilor asistive, recrutării incluzive și accesibilității digitale.

Pentru studenți, competiția a creat ocazia de a privi un produs software prin prisma unor moduri diferite de utilizare. Un cursor, un formular sau succesiunea de pași necesari pentru a aplica la un job pot determina dacă o persoană poate folosi independent un serviciu.

„Accesibilitatea nu trebuie privită ca o excepție sau ca un proiect separat, ci ca parte firească din modul în care construim produse, servicii, locuri de muncă și comunități”, a spus Lestat Monroe, fondatorul RDCC, în comunicatul de prezentare a evenimentului.