- 28 Aprilie 2025
Cum se finanțează presa independentă: Buletin de București, cu becul aprins pe primăriile locale
Buletin de București a luat naștere pe 7 iunie 2019, când echipa asociației Funky Citizens a aplicat pentru un grant de la Google Digital News Initiative. Aceea a fost prima finanțare a publicației și primele semne că se naște o nouă redacție, una care și-a asumat misiunea de a oferi publicului transparență în treburile administrației locale.
Inițial redacția număra 3 persoane, iar în prezent BdB are 6 jurnaliști full-time, la care se adaugă și trei colaboratori, unul dintre ei este elev în clasa a 11-a la un colegiu de prestigiu din Capitală, ține Cătălin să precizeze.
”Muncim 24 din 24, 7 din 7, toată lumea face de toate și urmează să ne extindem în perioada următoare”, adaugă el.
Față de alte publicații cu care am mai stat de vorbă, Buletin de București este un caz atipic, unul care este în strânsă legătură cu granturile, și nu atât cu donațiile sau cu redirecționările de venit.
Avantajul BdB este acela de a avea ca tutore asociația Funky Citizens, care mai are și proiectul Factual în desfășurare. Astfel, fondurile strânse de ONG reușesc să devină surse de finanțare pentru toate proiectele asociației. Ca un cufăr cu bogății din care se împarte echitabil în familie.
”Marele avantaj atunci când există mai multe proiecte sub aceeași <<umbrelă juridică>> este acela că există un potențial mare de diversificare a surselor de finanțare. Pe lângă BdB, asociația Funky Citizens mai păstorește și Factual.ro. Cele două proiecte editoriale vin peste activitatea proprie de ONG, cu proiecte specifice la fel de complexe și solicitante.
Sunt perioade când unul dintre proiecte reușește să atragă resurse mai semnificative din granturi sau din donații ori surse economice, însă, per total, toate proiectele reușesc să fie ținute pe linia de plutire inclusiv prin partea de costuri indirecte ale asociației”, ne explică Cătălin.
Cu becul aprins pe primăriile localeBuletin de București mai are o particularitate, una care face viața redacției mai grea. Au ales să nu se concentreze doar pe investigații, materiale care durează mult și care cer eforturi constante și longevive.
Pe lângă acestea, au ales să fie și tipul de publicație la zi, care să aducă și știri despre viața orașului. Iar asta îi duce pe jurnaliștii BdB într-un balet al alegerilor și al epuizării, unul în care resursa umană e de multe ori în centrul unui potențial burnout.
Dar ce îi ține în priză este misiunea pe care și-au ales-o: aceea de a ține becul aprins, sau de a-l aprinde acolo unde este stins cu totul, în zona administrațiilor publice din București și Ilfov. De a arăta neregulile, acolo unde publicul habar n-are că ele există.
Iar alături de ei sunt cei aproape 500.000 de utilizatori unici pe lună, un număr care s-a dublat față de anul trecut. Iar astfel de cifre, cât și micile sponsorizări și donații, dar și interesul comercial care s-a îndreptat și spre ei, e mai mult decât o validare că fac bine ce fac.
Creșterea au simțit-o atât la nivel intern, cât și în legătură cu cititorii. Și mai au și modele din afară care le oferă context de visare. Unul din acestea este o publicație similară cu BdB, Bergen Tidende din Norvegia, a cărei redacție a vizitat-o recent Florin Râșteiu, coleg de la Buletin.
Această publicație are o tradiție de peste 150 de ani, peste 170 de angajați și venituri de zeci de milioane de euro, care vin din abonamentele plătite de cititori, nu din publicitate.
”Aici, la acest BdB de Norvegia, în multe cazuri, subscripțiile au ajuns la a treia generație și, practic, sunt lăsate moștenire din tată-n fiu. Acolo cetățenii sunt conștienți de importanța unei publicații locale serioase, așa că, în acest moment consider că avem la ce visa cu ochii deschiși, aici, în București și Ilfov. Eu unul consider că sunt speranțe ca peste măcar 50 de ani încă să mai existe Buletin de București”, ne spune Cătălin.
Iar matematica i-ar putea ajuta, poate să nu ajungă chiar la nivelul publicației nordice, dar cât să existe ca redacție și să aibă resursele necesare pentru a putea investiga și relata tot ce mișcă în rândul administrațiilor locale.
Calculul îl face chiar Cătălin: ”dacă 1 din 10 cititori care ne citesc recurent ar dona 1 euro pe lună, pentru BdB ar fi mai mult decât suficient. Aici aș adăuga că nu ar trebui să existe o limită cu privire la numărul de cititori, avem hosting bun, n-are cum să ne pice site-ul.”
Discuția integrală cu Cătălin Doscaș, redactor-șef Buletin de București. 1. Îmi poți spune câteva despre începuturile BDB: care a fost proiectul, misiunea, cum ați construit redacția și în ce a constat grantul de la Google?
Buletin de București este un proiect atipic pentru piața media autohtonă care a apărut pe fondul unei necesități stringente pentru București și zona metropolitană: lipsa de transparență din partea autorităților publice locale, fie că e vorba despre bugete sau achiziții publice.
Spre deosebire de alte redacții independente similare, noi suntem păstoriți de Funky Citizens, care este unul dintre puținele ONG-uri din țară care militează pentru democrație, implicare civică și bună guvernanță.
Practic, suntem entități distincte dar cu aceleași principii și valori morale, sub aceeași umbrelă juridică. Beneficiem de un avantaj pe care aș vrea să-l subliniez: experiența colegilor de la Funky Citizens pe zona de “granteză” - adică sunt specialiști în adevăratul sens al cuvântului cu privire la rigori și proceduri atunci când ne ajută să aplicăm la granturi sau finanțări de natură similară.
Deși pare greu de crezut pentru vremurile pe care le trăim, independența editorială a BdB este desăvârșită, nu există niciun fel de presiune, indiferent de proiectele pe care la câștigăm. Spun asta cu mâna pe inimă, după mai bine de 20 de ani petrecuți în “tranșeele” jurnalismului, în redacții de print, on-line, TV sau radio, locale sau naționale.
2. De atunci până acum, cum a evoluat proiectul, cum a evoluat redacția și cum sunteți organizați acum?
În 2019, când colegii de la Funky Citizens au aplicat la Google Digital News Initiative, eu eram reporter special la Libertatea, în perioada de repoziționare a cotidianului din tabloid în generalist, ca parte a primei echipe care a dus greul acolo. Ulterior, după ce am trăit o reorganizare haotică, am acceptat oferta de a mă alătura echipei BdB care abia se forma.
După 1 iunie 2023, de când am preluat coordonarea redacției, Buletin de București a intrat într-o etapă de dezvoltare mult așteptată, cu o altă abordare asupra Capitalei dar și cu un mod de lucru care pune pe primul loc climatul redacțional.
Cred ca sămânța a fost campania “Marea Mușamalizare a Aerului din București”, la care am lucrat între 2019 și 2020, când mă ocupam exclusiv de investigații în cadrul proiectului.
Atunci, redacția număra cred vreo trei oameni. Cu resurse limitate am reușit sa punem pe agenda publică un subiect aproape irelevant la acel moment, care a fost preluat ulterior și de redacții mari sub formă de campanii de presă.
Cred că a fost ceva extraordinar, sub formă de bulgăre de zăpadă dacă vreți, pentru că acum aproape patru ani termenul “PM 2.5” era considerat prea “științific” pentru a fi folosit pe vreo burtieră sau în vreun titlu de articol.
Astăzi, informațiile despre calitatea aerului au ajuns să fie de maxim interes public și sunt o categorie distinctă pentru buletinele meteo la unele televiziuni, spre exemplu.
3. În redacție aveți doar jurnaliști sau și oamenii din alte industrii, cum arată echipa voastră?
Doar jurnaliști. Cu experiență foarte mare, în curs de dobândire și fără experiență. Ne dorim ca acest proiect să devină în timp și o școală de presă, să cultivăm pasiunea pentru meseria asta, să motivăm tinerii să devină jurnaliști, să înțeleagă că nu e importantă doar imaginea personală și numele în industria asta. Esențial este însă să înțeleagă cât de necesar e să nu ardă etape în carieră și să conștientizeze pe deplin importanța interesului public, dincolo de propria persoană sau de alte elemente.
Tangențial, beneficiem de ajutor din partea colegilor de la Funky Citizens când vine vorba de chestiuni ultra-tehnice legate de proiectele de buget, chichițe legislative și juridice legate despre alegeri etc. dar și de ajutorul câtorva programatori inimoși care ne “contruiesc” instrumente digitale dedicate care ne salvează timp.
Marele avantaj atunci când există mai multe proiecte sub aceeași „umbrelă juridică” este acela că există un potențial mare de diversificare a surselor de finanțare. Pe lângă BdB, asociația Funky Citizens mai păstorește și Factual.ro. Cele două proiecte editoriale vin peste activitatea proprie de ONG, cu proiecte specifice la fel de complexe și solicitante.
Sunt perioade când unul dintre proiecte reușește să atragă resurse mai semnificative din granturi sau din donații ori surse economice, însă, per total, toate proiectele reușesc să fie ținute pe linia de plutire inclusiv prin partea de costuri indirecte ale asociației.
Pentru partea de jurnalism, fondurile „clasice” sunt IJ4EU, dar și ECB sau alte fonduri competitive la nivel european, inclusiv cele la care aplicăm alături de alți parteneri.
Pentru 2025, potențialele surse de venit ar fi, într-o proporție aproximativă, pentru că niciodată nu știi dacă un proiect depus „iese” sau nu, 50-60% granturi (inclusiv resurse comune ale asociației), 10-15% donații și sponsorizări, restul alte venituri. De altfel, BdB a început să obțină venituri din publicitate sau din proiecte editoriale plătite.
În plus, am intrat de curând și în BRAT - Biroul Roman de Audit Transmedia și facem parte și din Ethical Media Alliance, un proiect unic care își propune să direcționeze 1% din piața de publicitate din România către presa independentă.
Asta ar înseamna aproape 8 milioane de euro. Este o sumă fabuloasă pentru peisajul financiar actual în care există proiecte precum Buletin de București. Evident, nu vorbim despre orice tip de publicitate, la mijloc sunt branduri serioase, oneste, listate de multe ori la bursă, cu vechime pe piață etc.
5. Susținerea cititorilor: acestea cum arată la nivel de cifre și ce surse folosiți pentru donații?
Avem un “nucleu dur” de cititori care ne finanțează recurent prin subscripții la newsletter și sporadic, direct, în contul bancar al Buletin de București.
Sunt puțini ca număr, din păcate, dar ne ajută foarte mult și pe partea de încredere în sine.
Ne dăm astfel seama că nu suntem chiar singuri în misiunea noastră de a ține becul aprins, sau de a-l aprinde acolo unde este stins cu totul, în zona administrațiilor publice din București și Ilfov. În altă ordine de idei, în această perioadă, cu mici sincope, ne îndreptăm către aproape 500.000 de utilizatori unici pe lună. E aproape dublu față de anul trecut, spre exemplu.
6. Vă bazați și pe formularul de redirecționare a impozitului pe venit?
Categoric da. Desfășurăm o campanie în acest sens, până pe 25 mai, prin care amintim cititorilor noștri și despre această posibilitate. Mizăm pe secțiunea de comentarii a articolelor pe care le postăm și pe social media. Când se viralizează, lăsăm un link către un text care facilitează întreaga procedură.
7. Până acum modelul de business al presei independente s-a bazat pe granturi, burse, donații de la cititori, formule de abonament - cât spațiu există în momentul ăsta în România pentru a susține presa independentă diversă - ați făcut o estimare care ar fi maximum de piață căreia vă puteți adresa? (în condițiile nivelului veniturilor din România, comparând inclusiv cu serviciile de streaming care au devenit o cheltuială mare lunară pentru mulți).
Analiza o avem doar la nivel empiric. În ceea ce privește BdB, suntem citiți în medie de 1 din 4 bucureșteni. Aici intră și majoritatea celor care lucrează în primării și alte instituți publice care ne citesc recurent.
Plus că mai e un aspect de ordin tehnic. Dacă dintr-un birou de instituție/corporație suntem citiți să zicem de 10 oameni, în instrumentele de monitorizare a traficului apar maximum doi utilizatori unici din cauza infrastructurii IT locale care folosește unul-două IP-uri ca să iasă în exterior. Se vede astfel ca și cum o singură persoană ar deschide 10 tab-uri cu un articol în același browser și nu 10 persoane care se uită, de fapt, în 10 ecrane diferite.
Revenind, cred că ar merita adusă în discuție și chestiunea anunțurilor de interes public ale instituțiilor locale(licitații, dezbateri pe marginea PUZ-urilor etc.) care acum, din ce știm, sunt publicate contra cost doar în print. Și, de ce nu, chiar și o secțiune de mică publicitate cu anunțuri diverse de tipul pierderi/vând/cumpăr/închiriez cu tarife modice.
Recent, colegul Florin Râșteiu a fost într-o vizită de lucru la redacția unui ziar local din Norvegia. Bergen Tidende – în română, Ziarul Bergen. Un Buletin de București al Norvegiei, mai bătrân cu vreo 150 de ani, mai mare cu 164 de angajați și mai bogat cu câteva zeci de milioane de euro.
Ce este cu adevărat intrigant e că mare parte din această finanțare vine din abonamentele plătite de cititori, și nu din publicitate. În multe cazuri, subscripțiile au ajuns la a treia generație și, practic, sunt lăsate moștenire din tată-n fiu.
Acolo cetățenii sunt conștienți de importanța unei publicații locale serioase, așa că, în acest moment consider că avem la ce visa cu ochii deschiși, aici, în București și Ilfov. Eu unul consider că sunt speranțe ca peste măcar 50 de ani încă să mai existe Buletin de București.
Resursa umană, cea mai prețioasă componentă în jurnalism 9. Cât de greu e să obții finanțări de la aceste entități și care e pitch-ul câștigător, cel care vă aduce grant-urile de la organizații care sprijină jurnalismul independent?
De regulă, nu ducem lipsă de idei atunci când aplicăm la concursuri de proiecte. Ce e dificil pentru noi e să pivotăm concret ideea în jurul Bucureștiului și al Ilfovului, căci acesta este, momentan, specificul publicației noastre. În această perioadă, spre exemplu, lucrăm la o investigație transfrontalieră în urma unui grant cu colegi jurnaliști din Spania pe care o vom publica, sub formă de serial, începând cu sfârșitul lunii mai.
Mai este și componenta timp. Spre deosebire de alte proiecte independente, care publică sporadic, redacția BdB să încăpățânează să acopere și actualitatea locală la zi dincolo de investigațiile de impact și articolele și reportajele de profunzime.
Asta înseamnă informații foarte perisabile care trebuie să ajungă la cititorii noștri într-o formă curată, care respectă rigorile meseriei, într-un timp cât mai scurt. Iar asta “ne omoară” resursa umană, in sensul că trebuie să lăsăm subiectele „grele” la care lucrăm în acel moment și ne reorganizam instant cu costul ruperii de ritm si al ieșitului din starea de flux - atunci când ești cufundat într-o documentare, “legare de text” sau într-un proces de editare și rescriere care poate dura și câteva zile, spre exemplu.
E un “balet” de multe ori epuizant si frustrant, din perspectiva faptului ca trebuie sa “cernem” subiecte bune care apar de pe o oră pe alta, dar care aduce niște satisfacții profesionale mari, atunci când suntem citați ori preluați, ulterior, de presa mainstream pentru că am fost singurii care au contextualizat o informație la prima vedere banală.
Revenind, pentru BdB nu este greu să “prindă” pitch-uri, dificultatea stă în calibrarea resursei umane necesară pentru realizarea proiectelor în contextul evenimentelor zilnice.
Cred că încasările din publicitate, la modul clasic cu (P)-ul aferent, ar putea fi luate în discuție. Evident nu orice tip de publicitate și nu cea invazivă.
Spre exemplu, datorită principiilor, Buletin de București a renunțat din iunie 2023 la publicitatea automată din Google Ads, care aducea venituri care ne-ar fi acoperit costurile cu hostigul.
Nu acceptăm reclame la tutun și pariuri, spre exemplu, sau la ce are legătură cu vreo zonă nefastă a societății noastre. Doar în zona asta suntem extrem de subiectivi. În prezent, am ajuns să avem o serie de încasări și prin Ethical Media Alliance și n-aș putea să zic ca sunt de neglijat. Ne acoperă o serie de cheltuieli curente.
11. La voi care au fost materialele de top în 2024?
Anul trecut a fost unul prolific din punct de vedere editorial. Dincolo de trunchiul de articole despre “Azilele Groazei”, am avut și alegeri locale care au ținut sus interesul publicului pentru zona administrației.
Am mizat pe investigații dar au mers și știrile care la prima vedere au părut subiecte frivole. Spre exemplu, un articolaș despre programul unui spectacol cu drone la Fântănile de la Unirii a fost citit de peste 60.000 de bucureșteni.
12. Buletin de București văzut ca un startup: care e misiunea principală și ce nevoi acoperiți prin materialele pe care le faceți? Care sunt direcțiile principale de conținut pe care vă axați și pe care le aveți în plan anul acesta?
Privit ca un startup media, Buletin de București are ca misiune principală informarea riguroasă și relevantă pentru locuitorii Capitalei cu subiecte temeinice. Ținem cu dinții de asta. Ne concentrăm resursele pe o perspectivă echilibrată și aprofundată asupra evenimentelor și problemelor care ne afectează viața de zi cu zi.
Dincolo de investigații, știri verificate și analize la minut despre evenimentele din București, de la politică și administrație locală, la economie, social și cultură, vrem să dăm voce comunităților locale și să abordăm problemele “micro-zonale” care preocupă direct cetățenii.
Cel mai recent exemplu este cel din Bucureștii Noi, acolo unde comunitatea este afectată de o serie de decizii discutabile ale autorităților locale care au legătură cu lucrările pentru magistrala de metrou către Otopeni. Mai avem și exemplul din Parcul IOR și tot așa.
Anul acesta ne dorim să menținem aceeași direcție și să turăm motoarele și mai mult, mai ales datorită feedback-ului pe care îl primim de la cititori.
13. Dacă ar trebuie să puneți în 2 propoziții un ”catchphrase” care să convingă oamenii să doneze 3,5% din impozitul pe venit, ce frază ați folosi?
“Ajutați-ne să ținem becurile aprinse în primăriile din București și Ilfov. În unele locuri e beznă totală”.
14. Pe scurt, într-o propoziție cât un tweet: ce nu înțelege publicul larg despre jurnalism și finanțarea acestuia?
Că jurnalismul onest, în slujba interesului public, este în anumite momente la fel de important precum finanțarea unei școli noi, a unui spital, a unei autostrăzi sau, de ce nu, a unei mult întârziate magistrale de metrou.