- 22 Septembrie 2021
Dacă nu o faci tu, o să o facă altul
Văd fel și fel de anunțuri în care companii mai mari sau mici se laudă că-și cheamă angajații la birou numai 3 sau 4 zile din 5 (la joburi care ar putea fi făcute în totalitate remote), companii care se mândresc cu numeroasele ”beneficii” din categoria ”casual friday cu pizza și bere la birou”, aceleași companii care au poziții libere pe care încearcă să le ocupe de câteva luni bune și nu reușesc.
În general, aceleași companii sunt cele care au și cele mai mari pierderi de personal în această perioadă. Și dacă este ceva ce ar trebui să rețină managerii despre schimbările pieței muncii din ultima perioadă, este acest lucru: prioritățile tuturor s-au schimbat drastic.
M-am întâlnit recent cu un prieten. Lucrează la o companie multinațională, pe o poziție decentă, pe un salariu acceptabil. A venit pandemia și și-a schimbat abordarea față de muncă. Nu e vorba că nu își mai face treaba - că și-o face - doar că jobul lui full time nu mai este prioritatea lui numărul 1. Pentru că angajații au fost anunțați, sec, că nu vor exista renegocieri salariale prea curând, dar că au ”oportunitatea” de a lucra de acasă (folosind echipamentele proprii), și-a dat seama că nu toate team-buildingurile și toate lozincile auzite dinspre HR până în acel punct însemnau fix zero. A rămas la acel job, a început să facă exclusiv ce scrie în fișa postului și și-a mai luat un job în paralel. Acum îl caută pe al treilea. ”Deci compania a scăpat de cheltuiala biroului, la nivel de productivitate lucrurile au rămas la fel, și eu ar trebui să fiu bucuros că rămân pe același nivel salarial pe o perioadă nedeterminată?”, mi-a zis printre câteva guri de bere.
Un alt prieten, dezamăgit de atitudinea angajatorului la începutul pandemiei (aproape că a dat vina pe angajați pentru situația globală și restricții), și-a dat seama că poate să profite de timpul pe care nu îl mai irosea în drum spre birou pentru a învăța un skill nou. Lucra în industria auto, a învățat programare în timpul liber, în 4 luni și-a schimbat cariera cu totul. Ca junior în IT câștigă mai bine decât câștiga după 8 ani de carieră și se bucură de ceva ce nu a avut până acum: flexibilitate în îndeplinirea task-urilor.
Și mai am un prieten. Lucra în HoReCa de mulți ani. Avea, credea el, un job decent dar epuizant. Își simpatiza colegii, se înțelegea ok cu șefii. A venit pandemia și a fost forțat, alături de toți colegii lui, să-și înainteze demisiile - toată lumea avea carte de muncă ”part time”, că ”așa se face”, iar șomajul tehnic oricum nu i-ar fi permis să trăiască. S-a reorientat rapid, s-a folosit de faptul că vorbește 3 limbi străine și și-a găsit un job într-un call center, într-o corporație. Lucrează de acasă, are un salariu bun, trecut în totalitate pe cartea de muncă, petrece mult timp cu copilul și nu mai cade lat de epuizare la finalul fiecărei zile. Pauza de prânz e pauză de prânz, nu ”înfulec și eu asta în două minute și mă întorc la bucătărie, că iar s-a umplut sala și nu are cine să mă acopere”. L-am întrebat dacă, prin absurd, vom scăpa în totalitate de virus în câteva luni, s-ar întoarce în HoReCa și dacă și-ar relua postul de bucătar. ”Nu, nu văd rostul. Gătesc acasă din pasiune, dar de ce să mă rup în două pe un salariu prost și să nu-mi văd copilul crescând?”
Așadar, îți plătești angajații ”de top” suficient de bine? Sau doar crezi că o să-ți rămână alături pentru că le-ai promis un ”mediu prietenos, în care se pot dezvolta”? Pentru că dacă nu o faci tu, o să o facă altul. Le oferi flexibilitatea de care au nevoie? Sau doar o mimezi spunându-le că pot alege ei cele 3 zile în care trebuie neapărat să fie prezenți la birou? Pentru că dacă nu o faci tu, o să o facă altul. Îi tratezi cu respectul cuvenit? Sau doar le spui că ”sunt o parte importantă a companiei” în timp ce-i muncești până la epuizare fără să le oferi măcar siguranța unei pensii decente când o fi să vină? Pentru că dacă nu o faci tu, o să o facă altul.