Death Stranding: între filozofie, film și joc

Încă de la primul trailer al lui Death Stranding puteai să-ți dai seama că acesta nu este un joc obișnuit și că e unul plin de mister și necunoscute. Pe măsură ce data de lansare se apropia au început să apară tot mai multe detalii care trag cortina asupra gameplay-ului. Într-un final, nu știam la ce să mă aștept de la Death Stranding, dar am rămas surprins.

Jocul îl are protagonist pe Sam Porter Bridges (Norman Reedus), un fel de curier într-o lume pierdută după un dezastru numit Death Stranding și care se vede implicat, fără voia lui, în reconectarea orașelor din America. Fără să dezvălui prea multe vă spun că Sam livrează niște produse în orașul Port Knot City, iar acolo Președintele Americii, mama acestuia, îl roagă pe patul de moarte să ajute la reconectarea orașelor de pe continet la o rețea numit chiral network (un fel de internet mult mai potent).

Nu se lasă convins de la început, însă Amelie, sora lui Sam, și Die-Hardman, mâna dreaptă a președintelui, insistă și Sam capitulează. Așa începe aventura ta în bocancii lui Sam. Orașele din America au fost izolate după un accident catastrofic numit Death Stranding în care foarte multă lume a murit și foarte mulți erau temători să mai iasă din orașe din cauza BT-urilor (entități din lumea de apoi care au apărut în viața reală), dar și din cauza unor grupări numite MULE.

Astfel, curierii au devenit indispensabili în această lume și o metodă de legătură dintre orașe. Această legătură este văzută ca un "strand" și nu este doar un vehicul de narațiune, ci și un mijloc de gameplay. Death Stranding se joacă online și vei putea interacționa cu obiectele lăsate de alții în urmă. Poate vezi o scară care te ajută să urci niște stânci.

Aceasta a fost lăsată de un alt jucător și îi vei putea mulțumi cu un "like". Ca pe Facebook. Tot la fel ca pe Facebook, like-ul e gratuit și nu poți face nimic cu el, dar Hideo Kojima spune că "experimentând jocul, sper să înțelegeți importanța creării conexiunilor cu ceilalți". O încercare de a umaniza un joc și de a-l face mai social. Dat fiind faptul că am jucat jocul înainte să fie populat de gameri (doar cu o parte dintre cei care testează jocul) nu aș putea să spun cum îți influnețează experiența de gaming, dar cred că este o experiență pozitivă de joc.

Povestea jocului este una lungă și întortocheată, iar aceasta se dezvăluie puțin câte puțin pe măsură ce joci. De asemenea, în Death Stranding predomină simbolistica, metafora și te vei confrunta cu multe elemente de filozofie și spiritualism. Se vorbește despre lumi paralele, despre viață și moarte, izolare și conexiuni. Vestea bună este că la finalul jocului, Hideo Kojima are grijă să lege multe fire și să te facă să înțelegi care este simbolistica din spatele acțiunilor personajelor și a poveștii.

Totuși, este o poveste la care să fii atent ca să înțelegi toate nuanțele. Chiar și așa, am rămas cu întrebări la final.

Bun, dar cum se joacă? Ce trebuie să știi de la început este că Death Stranding este un joc lent și trebui să ai răbdare ca să culegi roadele din partea a doua. Începi jocul livrând colete dintr-o parte în alta și o ții tot așa timp de vreo 10 ore probabil.

Da, în primele ore de joc nu se întâmplă mare lucru și trebuie să duci pachete în timp ce te ferești de BT-uri și de agenții MULE. Te cațări pe stângi, cobori văi și mai mult te lupți cu mediul înconjurător pentru a fi sigur că ce transporți ajunge într-o stare bună.

Abia mai târziu lucrurile devin mai interesante, acțiunea mai dinamică, începi să capeți arme, diferite modalități de transport rapid și echipament mai bun. Structura rămâne aceeași - livrează ceva și conectează orașele la rețea, dar felul în care o faci devine mai distractiv.

Totuși, trebuie să zic că dacă aș fi fost un gamer obișnuit care ar fi văzut jocul în magazin probabil aș fi renunțat la el înainte ca lucrurile să devină cu adevărat interesante.

Death Stranding este genul de joc căruia trebuie să-i acorzi multă atenție ca să te prindă, nu să-l joci 20-30 de minute pe zi.

Poate părea plictisitor să transporți obiecte, dar spre deosebire de un curier din București, cu Sam te lupți cu mediul înconjurător, cari cu spatele și trebuie să-ți menții echilibrul, să nu cazi că altfel strici pachetele. Am trecut printr-o furtună de zăpadă în munți și întreaga experiență a fost excelentă: nu vedeam nimic în fața mea la doi metri și doar harta mă ajuta.

Un alt lucru care mi-a displăcut la gameplay este faptul că ești trimis dintr-o parte în alta doar ca să primești o nouă misiune. Adică îți zice să mai pierzi 10-20 de minute de mers doar ca să te trimită înapoi.

O perioadă de timp am suprapus sesiunile de joc din Death Stranding cu cele din The Outer Worlds și am rămas surprins de diferențe. În Outer Worlds e foarte simplu să te duci unde vrei (fast travel) și să parcurgi harta (sprint) ca să ajungi unde ai misiunea. În Death Stranding însăși deplasarea este misiunea ceea ce poate fi frustrant pentru unii gameri.

Jocul lui Kojima este plin de cutscene-uri, iar asta este bine din punctul meu de vedere deoarece are o grafică excelentă, o animație foarte bună și un voice acting excelent realizat de actori de calibru ca Mads Mikkelsen (Cliff), Norman Reedus (Sam), Leia Seidoux (Fragile), Emily O'Brien (Amelie), Tommie Earl Jenkins (Die-Hardman) sau Troy Baker (Higgs). De asemenea, în joc îi vedem pe regizorii Guilermo Del Torro (Deadman) și Nicolas Winding Refn (Hartman).

Asta te distanțează un pic de joc și îți dă impresia că te uiți la un film. Iar asta cred că a fost și intenția lui Kojima.

America reprezentată aici seamănă mult cu Islanda din prezent și vei vedea multe văi verzi, munți înzăpeziți, plaje negre, multe râuri și stânci ascuțite. Mi-a plăcut să mă plimb prin lumea virtuală și am apreciat diversitatea peisajelor.

În schimb, am fost total dezamăgit de felul cum au fost reprezentante orașele: niște buncăre care arată la fel. Absolut fiecare oraș este copy-paste al primului pe care-l vezi. M-aș fi așteptat la asta de la un studio mic, fără resurse, dar nu și la acest joc.

Un alt lucru negativ este faptul că toate aceste orașe sunt lipsite de oameni. Tu interacționezi doar cu personajele principale și cu niște holograme ale unor NPC-uri fade. Atât. Apropo de personaje: toate sunt bine conturate (atât vizual, cât și narativ), au o anumită poveste și o motivație în spate.

Sam mi-a plăcut, dar mi-aș fi dorit mai multă interacțiune din partea lui. De multe ori nu spune nimic atunci când se află într-o conversație sau răspunde monosilabic.

Revenind la grafică, personajele sunt bine realizate, iar animațiile excelente. Am apreciat în special atenția la detalii atât pe costumația lui Sam, cât și pe obiectele pe care le cară.

Death Stranding este un proiect ambițios cu o poveste care te pune pe gânduri, cu personaje bine conturate, însă cu un gameplay lent (uneori plictisitor) și pentru care trebuie să-i dedici mult din timpul liber. 

Jocul se lansează pe PlayStation 4 pe 8 noiembrie.