Dragon Age The Veilguard - joc mediocru de la un studio care era grozav

Deci nu vă spală nimeni pe creier și nu vă bagă pe gât anumite lucruri. S-a exagerat mult cu reacția la acest joc. În niciun caz nu este un joc de nota 10, dar nici de 3,8 cum indică scorul utilizatorilor de pe metacritic. Așa că eu vă sugerez să-l încercați voi apoi vedeți dacă vă place sau nu. 

Problema principală cu The Veilguard este că nu prea e un RPG, cum ne-am fi așteptat de la Bioware, și nici nu are scriitura la care speram. E cumva prea „safe”, are un ton copilăros uneori și nu există companioni foarte interesanți, din punctul meu de vedere. 

Cum am zis, jocul nu este un dezastru și are elemente bune: arată bine, stilul grafic este unul bine executat (dacă-ți place sau nu e altă poveste), combatul este fluid, efectele și vrăjile sunt impresionante.

Dragon Age The Veilguard este unul dintre cele mai bine optimizate jocuri de pe PC de anul acesta. Bioware a lucrat bine, iar jocul a rulat impecabil la rezoluție 4K și cu ray tracing activat pe un PC cu o placă video RTX 4080 Super. Unele locuri sunt chiar impresionante și apreciez munca depusă pentru ca jocul să arate și să ruleze bine. Ray tracingul aici nu este atât de evident ca în alte titluri și-l poți avea activat, dezactivat sau poate apărea doar în anumite momente. Există și DLSS, bineînțeles, și frame generation pentru cei cu plăci video din noua generație. Am experimentat cu diferite setări și până la urmă am rămas cu Ultra settings, DLSS Balanced la rezoluție 4K și cu ray tracing activat tot timpul și am avut o medie de 100 de FPS.

Revenind la imagine, stilul grafic nu este pentru mine, dar oricine poate aprecia un „character creator” bine făcut, iar părul personajelor arată fantastic. Cred că este un motiv important pentru care am ales să joc cu o femeie rogue cu un păr mare și creț. 

Luptele sunt dinamice, iar The Veilguard se joacă mai mult ca un joc de acțiune decât ca un RPG, iar asta poate fi bine pentru unii. Pentru mine a fost în regulă și abilitățile rogue-ului m-au ținut destul de prins. Și din nou, vizual luptele merită apreciate pentru toate efectele, vrăjile pe care le poți vedea în același timp pe ecran.

Am început The Veilguard fără prea multe așteptări, însă primele 10 ore de joc sau cam așa mi-au dat speranțe deoarece promitea. Luptele au fost engaging, premiza era interesantă și abia așteptam să văd unde ajunge. 

Însă treptat, treptat m-am plictisit din cauza inamicilor care se repetau, luptelor care nu mai evoluau ca și complexitate dincolo de primele 10 ore, și faptul că personajele și povestea nu au devenit mai interesante.

Totuși, mai mult decât povestea în sine, problema stă în scriitură și în tonul acesteia. Dragon Age a fost o serie serioasă, cu teme mature. The Veilguard vrea să fie la fel, are o temă serioasă, există momente dramatice, însă există inconsistență. De multe ori, un eveniment dramatic poate fi urmat de un eveniment pe ton glumeț, sau replicile sunt spuse într-un fel din care să învățăm ceva, cum o mamă ar vorbi cu un copil sau o învățătoare cu elevii săi. Într-un joc pentru copii este în regulă, dar într-un titlu care va fi jucat majoritar de adulți atunci nu prea. 

Nu există un conflict adevărat între personajele prezentate pe ecran. Chiar și atunci când companionii s-ar certa, se împacă repede, iar Rook, adică personajul interpretat de tine, răspunde cu lucruri precum „e bine că suntem împreună”. Chiar și răspunsurile negative au tot o astfel de tentă. Și așa e tot jocul. În felul ăsta nu poți să iei foarte în serios ce se întâmplă, dacă nici personajele nu par să facă asta. 

Apoi legat de acel personaj care nu știe dacă e femeie, dacă e bărbat sau altceva. Da, e puțin ciudat că se discută de asta într-un joc medieval și vine ca o nucă în perete. Dar poți trece rapid peste acest moment și jocul nu insistă prea mult asupra acestui fapt. Problema pentru mine nu e asta, ci că acel personaj e cam enervant și nu e simpatic. 

O altă chestie pe care vreau să o menționez la acest capitol este ritmul. Situația este gravă de la început și lucrurile nu merg bine, apoi pe la jumătate cam așa, după o luptă în care am eșuat să învingem inamicul soluția propusă este să ne relaxăm puțin și să ne cunoaștem mai bine între noi și să ne ajutăm companionii. Serios? Lumea este pe cale să se destrame și noi mergem la cină cu un personaj care se ceartă cu mama sa sau ajutăm pe altcineva cu o altă problemă care poate fi minoră. Și e obligatoriu. În sensul că asta face din misiunea principală. Trebuie să rezolvi niște probleme pentru echipă apoi să continui. 

Jocul este unul single player, dar din ce am văzut din leak-uri, la un moment dat a fost luată în considerare crearea unui joc multiplayer live service. Asta cred că se vede și în produsul din prezent. 

Dragon Age The Veilguard este un joc liniar cu zone mai deschise ce permit explorarea pentru a descoperi obiecte sau pentru a face misiuni secundare. Structura modului în care jocul merge pare să fie una de live action cu un hub la care te întorci de fiecare dată după ce termini o misiune și asta e valabil până la final. Apreciez faptul că există teleportare dintr-un loc în altul, că ajungi repede la misiuni, însă în același timp structura repetitivă și faptul că ajung rapid oriunde nu mă face să cred că lumea jocului este una reală, ci dimpotrivă întărește artificialitatea acesteia. 

Există orașe și locuri impresionante, frumoase, dar nu au reușit să stârnească nimic în mine. Arată ca niște locuri dintr-un joc multiplayer unde ești menit să te concentrezi pe inamici, nu pe locul în sine. 

Apropo de inamici, lipsa varietății acestora și faptul că au foarte multă viață a făcut ca luptele să devină o corvoadă pe măsură ce mă apropiam de final. La fel ca mulți alții am schimbat dificultatea de la normal, la easy deoarece luptele durau prea mult. Pur și simplu te plictiseai să te lupți cu un random grupare de inamici doar pentru că au foarte mult la viață sau abilitățile dau puțin damage. 

Nu ajută nici faptul că nu există o varietate mai mare de inamici, iar cei care sunt fac cam aceleași lucruri.

Combatul se bazează pe atacuri simple și mai grele și pe abilități speciale. Iar pentru a da mult damage trebuie să combini aceste abilități speciale cu cele ale companionilor. Unele sunt inițiatoare, ca să zic așa, altele sunt de final. Un personaj aplică un efect, altul îl explodează. 

Cumva jocul te îndeamnă să joci cu personaje care pot face asta. Adică eu puteam să joc (rogue) cu Harding (archer) și cu Lucanis (asasin) și toți făceam același lucru, deci nu puteam face combos, iar asta înseamnă că luptele durau și mai mult. De aceea, cel mai bine era să am coechipieri un mage și un warrior. Astfel lucram cel mai bine și puteam face rapid combos pentru damage mai mare. Deci eram restricționat să aleg anumite personaje dacă voiam să joc mai eficient.

Apoi partea de echipament mi se pare total inutilă și pare că nu-ți dă o alegere reală. Odată ce ai ales un build cam ăla e și echipamentul și doar îmbunătățești prin upgrade și enchantment ce ai deja pe tine. Nu am simțit niciodată nevoia să-mi iau alt cuțit sau alt ceva de la început până la final. 

Da, deci pentru mine Dragon Age The Veilguard este un joc action adventure cu elemente RPG cu un combat fun, dar repetitiv, o lume frumoasă, dar artificială și cu o poveste bună la nivel general, dar stricată de elemente punctuale precum un ton nepotrivit, un ritm poticnit. 

Dragon Age: The Veilguard se dovedește a fi un titlu care, deși vizual atractiv și tehnic șlefuit, eșuează în final în a livra profunzimea narativă, alegerile semnificative pe care fanii Bioware le așteptau de la companie.

Dacă jocul acesta nu avea această titulatură eu cred că nu era atât de rău primit de gameri. Dar este un joc din franciza Dragon Age și care vine de la un studio cu renume. 

Dragon Age The Veilguard nu va primi niciun DLC sau expansion și Bioware a trecut la următorul joc din seria Mass Effect. Va fi interesant ce se va întâmpla cu seria aceasta, cu Bioware și ce ne rezervă viitorul în cazul seriei Mass Effect.