După 13 ani ca jurist în București, Ramona Damian a construit alături de familie o afacere imobiliară în Spania | Români din lume

Pe 16 august 2020, Ramona Mihaela Damian a plecat din București cu trei copii, cinci rucsacuri și bilete doar dus spre Spania. După 13 ani în departamentul juridic al unei multinaționale, se muta cu familia în Elche, unde cumpărase deja două apartamente împreună cu Dan. Șase ani mai târziu, cei doi sunt parteneri în AMADO, o afacere cu 126 de tranzacții imobiliare pe Costa Blanca.

În prima ei dimineață de luni în Elche, Ramona s-a dus la primărie. Avea nevoie să înregistreze familia ca să-i poată înscrie pe copii la școală. Ea vorbea italiană și engleză, Dan vorbea franceză și engleză, iar între ei aveau un telefon cu Google Translate, trei copii și fotocopii după toate actele la care se putuseră gândi. Funcționarii au chemat un coleg care știa engleză și, cât l-au așteptat, au început să se uite împreună peste documente. Acolo, la ghișeu, Ramona a început să plângă.

„Eu veneam dintr-o țară în care, deși reprezentam un mare contribuabil, care vira anual milioane la buget, mi se aruncaseră actele cu scârbă de nenumărate ori. Am început să plâng cu sughițuri și repetam întruna <<sunteți atât de amabili, gracias!>>. Oamenii nu înțelegeau ce am pățit”, își amintește Ramona Mihaela Damian, astăzi managing partner la AMADO by Mutat în Spania, într-un interviu pentru seria „Români din lume” a start-up.ro.

O lună de probă în Elche, înainte de biletele doar dus

Ramona avea 12 ani când a ieșit pentru prima dată din România. La începutul anilor 1990, școala a trimis zece elevi într-un schimb de experiență la Quarrata, în Toscana.

„Am rămas de atunci cu gândul că mi-ar plăcea să trăiesc într-un loc mai colorat, mai vesel și mai relaxat.”

Născută la Târgu Ocna și crescută în Vaslui, Ramona a studiat Dreptul la Universitatea din București. Părinții ei, ingineri din județul Iași, ajunseseră la Târgu Ocna prin repartiție, la începutul anilor 1980.

Ea a muncit încă din studenție și a trecut prin controlul calității într-o fabrică de textile, bijuterii cu cristale Swarovski și asigurări. A lucrat ca jurist la un dezvoltator imobiliar din nordul Capitalei, iar în 2007 s-a angajat la Colgate-Palmolive România ca legal assistant. În cei 13 ani petrecuți acolo a ajuns legal manager.

De la colegii din alte țări a învățat meserie, dar discuțiile cu ei au făcut-o să se întrebe și de ce lucruri pe care aceștia le rezolvau ușor îi luau ei atât de mult timp.

„Vorbesc despre Polonia, Cehia, Ungaria, nu despre alte continente. Iar eu, în România, tot la ghișeu, tot cu dosarul cu șină. De ce? Cu ce am greșit? Eu oare nu merit?”

Frustrarea se adunase în ani în care aplicase la peste o sută de joburi, făcuse voluntariat, își luase asigurări private la două centre medicale și mersese la protestele din Piața Victoriei cu copiii în brațe.

Pandemia a grăbit decizia. Ca jurist lucrase aproape de autorități, iar felul în care văzuse gestionată tragedia de la Colectiv îi zdruncinase încrederea în capacitatea lor de a răspunde unei crize mai ample.

„Când am acceptat că nu putem schimba singuri ceva sistemic, am decis să schimbăm țara.”

Când ea și Dan au început să se gândească unde ar putea crește Carlos, Rocco și Kira, pe listă au intrat Spania, Portugalia și Italia. Au ales Spania pentru felul în care erau primiți copiii veniți din alte țări și pentru atenția pe care simțeau că școala o acordă vieții lor de zi cu zi. Între decembrie 2019 și ianuarie 2020, familia a stat o lună în Elche, un oraș de aproximativ 250.000 de locuitori. Au vizitat școli și au cronometrat drumuri pe care, până atunci, și le puteau doar imagina. 

Ramona spune că, la momentul alegerii, o încurajau rezultatele școlilor spaniole la testele PISA și importanța acordată stării de bine a elevilor. Mai contau drumurile, spitalele, siguranța și perspectiva de a învăța destul de repede limba.

„Iar calitatea vieții crește enorm din momentul în care poți vorbi cu vecinii, cu funcționarii de la primărie, cu profesorii copiilor.”

În februarie au cumpărat din economii două apartamente. Când s-au mutat, în august, Dan avea deja un business online și câțiva clienți corporate. Primele luni au însemnat pentru toți cinci adaptarea la o țară nouă în plină pandemie. Privind în urmă, Ramona spune că știa ce lasă în București, dar avea și ea să descopere cât de diferită e Spania odată ce începi să plătești facturi și treci prima iarnă într-o casă în care e frig, deși afară e cald.

„Am schimbat un set de probleme pe alt set de probleme. Dar senzația că nu mai pedalezi în gol, că ce faci chiar contează, e priceless.”

Primii doi ani i-au trăit cu masca pe față. Despre frigul din locuințe, pe care l-a simțit din decembrie până prin martie-aprilie, Ramona a ajuns să scrie tocmai pentru cei care cunosc zona doar din vacanțe. A descoperit și că ritmul relaxat care îi place atât de mult are un preț când aștepți să se termine o lucrare.

„Și noi am făcut-o, dar ne-am cernut colaboratorii până am putut mișca lucrurile în termene și cu costuri rezonabile.”

„Dan, fă ceva, te rog! Le povestești tuturor aceleași lucruri!”

Din decembrie 2020, Ramona și Dan au continuat să cumpere apartamente în Elche, de data aceasta cu credit. Le renovau și le închiriau pe termen lung. În România, vestea a circulat printre cunoscuți, iar Dan ajunsese să explice aproape zilnic, la telefon, cum făcuseră.

La îndemnul Ramonei au adunat răspunsurile într-un grup de Facebook. „Mutat în Spania” a apărut la finalul lui 2021 și a crescut, din recomandări, până la primii 3.000 de membri.

Primul client a venit însă de la un curs online de antreprenoriat. Silviu, unul dintre participanți, îl auzise pe Dan vorbind despre apartamente la temele în echipă. Împreună cu soția lui, Delia, conducea o firmă de training în București.

După ce familiile s-au cunoscut, Silviu le-a făcut o propunere simplă: să cumpere, să renoveze și să închirieze pentru el așa cum făcuseră pentru ei. În primăvara lui 2022 au intermediat prima achiziție pentru un client.

„De atunci știu cât contează un dram de noroc. Restul e să-ți faci treaba. Și am văzut cât de puternic e exemplul, în viață și în business.”

În august 2022 au lansat CASA DE DINERO, un curs despre investiții imobiliare în Spania, care a avut cinci ediții. Un an mai târziu, în 2023, li s-au alăturat Ana-Maria și Florin Naidin. Ana-Maria a preluat finanțele, iar Florin, coordonarea renovărilor.

În patru, au început să lucreze și cu familii care căutau o casă de vacanță sau o locuință în care să se mute. În octombrie 2025, businessul a luat numele AMADO.

„Ne-am dat seama că nu putem crește doar noi doi, cu trei copii mici de îngrijit și educat, și că nici nu știm să facem totul singuri. Acela a fost momentul decisiv.”

Ce înseamnă să ai în grijă 79 de apartamente pe Costa Blanca

Astăzi, AMADO ajută clienții să găsească și să cumpere o proprietate, coordonează renovările și, pentru cei care închiriază, se ocupă de relația cu chiriașii și de reparații.

Potrivit Ramonei, echipa a ajuns la 126 de tranzacții pe Costa Blanca, dintre care 23 cu credit ipotecar, și la 91 de renovări totale sau parțiale.

Valoarea achizițiilor se ridică la aproximativ 7 milioane de euro, iar cea a renovărilor, la circa 4 milioane de euro. În administrare au 79 de apartamente de la 45 de proprietari.

Ramona răspunde de documente și proceduri, lucrează cu avocații și coordonează marketingul și comunicarea. Abia după ce a început să scrie ea însăși pentru clienți și-a dat seama cu cât rămăsese din ședințele de marketing la care, în corporație, participa ca jurist pentru a verifica mesajele înainte de publicare.

„Atunci aveam impresia că nu pricep nimic din ședințele comerciale. Acum aplic fluierând ce am auzit, învățat și internalizat acolo.”

Din 2022, Ramona se ocupă și de comunicare, pe care a preluat-o treptat de la Dan. A urmat cursuri de marketing, branding personal, vânzări, investiții, fiscalitate spaniolă, coaching și management.

În 2020, abia deosebea platformele online între ele, a adăugat Ramona. De deprinderile din corporație s-a desprins ceva mai greu. „Încă mai am urme fine, zic eu. Tușe groase, zic colegii mei.”

În Spania, echipa rezolvă online formalitățile administrative. Partea dificilă a fost să recunoască situațiile în care experiența de acasă îi putea induce în eroare.

„Toți cei patru parteneri am avut măcar câte un SRL în România, dar în Spania multe lucruri sunt complet diferite. Am o vorbă pentru asta: seamănă, dar nu răsare.”

Cel mai greu le-a fost să găsească echipe care să respecte termenele și bugetele promise. Astăzi, la o renovare, proprietarul primește de la Ana-Maria un deviz estimativ, actualizări săptămânale și situația finală a cheltuielilor. După ce se mută chiriașii, echipa din Elche rămâne cea care răspunde la telefon dacă se strică mașina de spălat. Câțiva dintre cei care au încredințat astfel de probleme firmei au ajuns, între timp, să le rezolve pentru alții.

„Un detaliu de care sunt mândră: toți angajații și colaboratorii noștri români au fost mai întâi clienții noștri.”

Cine caută proprietatea și cine răspunde când se strică mașina de spălat

Dan Damian, Daniel Anton Marin și Răzvan Chert formează echipa de vânzări. Căutarea diferă în funcție de ce vrea cumpărătorul să facă acolo: să locuiască, să vină în vacanță sau să închirieze.

Cei trei discută și cu oamenii care au nevoie de finanțare pe baza veniturilor din altă țară. Până acum, echipa a ajutat la obținerea unor credite pentru rezidenți din România, Marea Britanie, Germania și Canada.

Ana-Maria Naidin, directorul financiar, planifică lucrările și urmărește atât banii firmei, cât și pe cei încredințați de proprietari. Dacă renovarea costă mai puțin decât s-a estimat, diferența se întoarce la client.

Florin Naidin coordonează șantierele, ține legătura cu proprietarii și supervizează administrarea locuințelor. Enikő Pohl trece utilitățile pe numele cumpărătorilor, obține autorizații, discută cu chiriașii și asociațiile de proprietari și pregătește datele pentru declarațiile fiscale anuale. Adrian Cristea merge la apartamente când e nevoie de o reparație și îl ajută pe Florin cu aprovizionarea.

În spatele acestei împărțiri a muncii sunt investițiile în sisteme informatice, într-o arhivă cu mai multe copii de siguranță și în relații de durată cu avocați, contabili și constructori.

La început, Ramona cerea recomandări pentru fiecare specialist și mergea la întâlniri cu liste lungi de întrebări. Între timp, au început furnizorii să-i caute pe ei.

„Ne-a ajutat volumul, dar și sistemul intern de gestiune pe care l-am construit devreme. Oricui lucrează cu noi îi trimitem date centralizate și rapoarte clare, așa că negociem prețuri mai bune, iar diferența ajunge la clienți.”

Pe termen lung, cei patru vor să păstreze această relație și cu proprietarii. „Pentru AMADO gândim pe termen lung și foarte lung: lucrăm transparent, ne considerăm clienții parteneri, le ascultăm feedbackul și îi implicăm des în decizii.”

Cine își cumpără un „plan B” în Spania

La început, aproape toți clienții voiau să-și diversifice investițiile. Din 2025, Ramona a observat că tot mai multe familii aleg apartamentul gândindu-se și cum ar fi să locuiască ele acolo. Unele s-au mutat imediat după renovare. Altele vor un loc în care să poată veni dacă situația de acasă se schimbă sau își pregătesc, încă de pe la 40 de ani, mutarea la pensie.

Printre cei care îi contactează se numără antreprenori, manageri, specialiști și liber-profesioniști. Unii vor să-și mute o parte din avere mai departe de ceea ce Ramona numește „frontul de est”. Alții vor să știe că familia are unde merge în eventualitatea unui război sau a unor schimbări politice.

Întâlnește și oameni care ajung în Spania înainte să aibă unde locui și care, după ce descoperă cât de greu obțin un contract de închiriere, ajung să se întoarcă.

În interviu, Ramona citează statisticile Registradores de España privind achizițiile imobiliare făcute de români în 2026. Potrivit cifrelor indicate de ea, românii au făcut 1.272 de achiziții în primul trimestru, 1.504 în al doilea și 1.478 în al treilea. Acestea au reprezentat 5,20%, 5,70% și, respectiv, 5,69% din achizițiile făcute de cumpărători străini în fiecare trimestru.

Pentru familiile care vor să se stabilească aici, Ramona spune că diferențele se văd inclusiv în dotările locuințelor și în izolația termică. Pentru cei care au cumpărat o casă de vacanță, distanța față de Elche variază mult: printre clienți sunt români din București, Bacău, Cluj, Iași și Brașov, dar și din Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie și Germania.

„Unul dintre ei zice, în glumă, că se pregătește activ pentru pensie. Se poate și așa: să aduci în prezent ceva din binele de mai târziu.”

Celor care iau în calcul o relocare, Ramona le recomandă să încerce mai întâi o perioadă de viață obișnuită în orașul ales, așa cum a făcut și familia ei. Printre lucrurile pe care românii le subestimează, din experiența ei, sunt dificultatea de a găsi o chirie pe termen lung și diferențele administrative pe care le descoperă abia după mutare.

„Noi, românii, subestimăm diferențele culturale și birocratice. Presupunem (eu sigur am presupus) că lucrurile merg ca în România. Dar taxele sunt structurate altfel, obligațiile fiscale sunt altele, iar micile detalii (adesea…scumpe) ori le înveți pe pielea ta, ori lucrezi cu cineva care le știe.”

Când a devenit Elche „acasă”

Pentru Ramona, unul dintre marile câștiguri ale mutării se măsoară în orele pe care le petrecea în trafic la București. Acum, băieții pleacă la liceu cu bicicletele, ea o duce pe Kira la școală la ora nouă, apoi merge pe jos la birou. Și colegii vin pe două roți.

„Înainte să punem logo-ul AMADO pe peretele biroului, unii clienți au crezut că au nimerit la un atelier de biciclete.”

Prin copii i-a cunoscut și pe primii oameni din oraș: părinți întâlniți în parc, la școală, la orele de tobe, chitară, dans și teatru. La ora două, când orașul ia pauza de prânz și telefonul sună mai rar, Ramona își rezervă timp pentru lucrul care cere concentrare.

Așa îi rămân serile pentru copii, chiar dacă uneori mai lucrează din parc sau din bucătărie, cu ochii la orezul de pe foc.

Diminețile încep cu o cafea și, dacă mai are puțin timp, cu o carte. Cu băieții stabilește cine are examen și cui îi revine grija lui Mango, pisoiul familiei.

La prânz iese uneori cu colegii pe o terasă, iar după-amiaza își face timp pentru sport. Vara, familia iese din nou în oraș seara, când se mai răcorește. Copiii au timp limitat la ecrane, iar Ramona apreciază că le rămâne timp să vorbească între ei.

„Iar într-o zi încap mult mai multe lucruri de când am scos traficul din ea.”

Odată cu programul s-a schimbat și felul în care muncește. După 13 ani ca angajată, acum ia decizii ca partener într-o firmă și lucrează cu oameni pe care nu-i poate grăbi doar pentru că ea ar vrea să termine mai repede.

„Poate și din cauza vârstei, și sigur din cauza responsabilității, mă uit mai strategic la ce fac. Încerc să ies din <<noi muncim, noi nu gândim>> și să-mi planific acțiunile după valoarea pe care o aduc”.

Cum e să pleci aproape de 40 de ani

Când vine vorba despre curajul de a pleca, Ramona ezită să dea sfaturi unui tânăr aflat la primul job. Ea și-a construit întâi o carieră în România și avea deja economii și prieteni pe care îi putea suna la greu.

Cu cei aflați într-o etapă de viață apropiată de a ei vorbește însă deschis despre teama pe care a avut-o.

„Am plecat cu teama că e prea târziu și că nu mă voi adapta, cu speranța să le ofer copiilor o viață stabilă și o educație bună. Și am primit mult mai mult.”

Carlos, Rocco și Kira au învățat limba, și-au făcut prieteni și au intrat repede în viața orașului, de la activități sportive la aniversările colegilor. Ramona se bucură de mare, de concerte, de muzee și de drumurile pe care familia le face prin Spania. Își dorește ca peste patru ani să obțină cu toții cetățenia spaniolă.

„Uneori mă gândesc că, având trei copii, ne-ar fi trebuit mai mult curaj să rămânem în România decât am avut să plecăm.”

Din România îi lipsesc familia, prietenii și peisajele. Părinții ei înaintează în vârstă, așa că se ferește să spună cum va arăta viața lor peste mulți ani. Astăzi însă își dorește să rămână în Spania. Copiii spun că se simt și români, și spanioli, „dar mai mult spanioli”.

Pentru ea, momentul în care a simțit că aparține orașului a venit când i-a cântat imnul, cu mâna pe inimă, alături de oamenii din jur.

„Îmi dau lacrimile, în continuare, de fiecare dată când îl cânt, pentru că asta mi-am dorit mereu: o relație corectă cu locul în care trăiesc și muncesc.”



Citeste si