Femeia care a adus un nou punchline în lumea stand-up-ului

 

Magda a crescut într-o grădină mare, învățând totul despre plante, direct în latină, de la mama ei. De aici, spune ea, a ajuns ”să spună bălării pe o scenă”. Dar de fapt, ”bălăriile” sunt parte din umorul camuflat în modestie al Magdei. Pentru că aceste bălării sunt în realitate glume pe care artista le spune pe scene din toată lumea, spectacole de stand-up pe care le ține în 4 limbi: română, engleză, franceză și spaniolă.

Cum a ajuns Magda pe scena de stand-up comedy din România

A știu că îi place să fie pe scenă încă de la 20 de ani, iar de la 28 de ani, de când a avut primul ei open mic (ocazie în care oamenii pot trece la microfon și spune glume în fața publicului), stand-up-ul i-a fost însoțitor în toate călătoriile. Ea le-a organizat cap coadă, de la a găsi locațiile, de a negocia cu proprietarii, uneori chiar de a scana bilete la intrare. 

Prin filtrul experienței actuale, Magda știe că partea cea dificilă la stand-up pentru femei nu e să scrie glume, ci să se ferească de pericolele care vin din aceste turnee, de a călători singure, a merge singure noaptea și de a învăța să negocieze cât mai clar ca să nu ajungă în situații incomode. 

 

”Cea mai dificilă parte pentru o femeie care face stand-up comedy nu sunt minutele petrecute pe scenă, ci tot ce ține de ce se întâmplă înainte și după show. Munca fizică care ține de pregătirea unei săli, călătoritul singură în transport în comun la ore târzii dintr-un oraș în altul, să descoperi în ultimul moment că locul de cazare promis de organizatori e o cameră în apartamentul organizatorului. Am învățat să pun cât mai multe întrebări din timp, să scap de ambiguități și odată ce am devenit foarte bună în ceea ce fac, să fac mai puține spectacole, dar în condiții mai bune pentru mine ca artist.” 

 

A știut că femeile sunt amuzante și a văzut asta la mama ei, care știa tone de bancuri, dar avea și fler în a povesti orice. Talentul la scris vine tot pe linie de familie, de la bunica ei, care era șefă în sat la poezii și cântece pentru orice ocazie.

Primul ei stand up a avut 5 minute de glume pentru care a lucrat 2 săptămâni, iar din acel moment, Magda numără 10 ani de stand up și spectacole nenumărate, de la show-uri în Nairobi și Tbilisi. 

Despre ce vei citi: 

• umorul ca moștenire de familie și de cepoate deveni acesta o superputere 
• ce e diferit la a face stand-up ca femeie 
• cum poți fi amuzant în 4 limbi

Magda Mihăilă face parte din proiectul "Femeile deschid România", o inițiativă lansată de start-up.ro alături de ING Bank România, prin care provocăm cititorii să descopere poveștile femeilor care schimbă România zi de zi, prin acte de curaj sau de normalitate. Proiectul, construit sub forma unui spațiu interactiv, vă provoacă să nu rămâneți doar la 24 de exemple date de către noi, ci de a le extinde zi de zi, prin sugestiile voastre.

Biografia femeii care a dus stand-up-ul în 4 limbi în țări din lumea-ntreagă 1. Nume și funcție actuală

Magda Mihăilă, specialist în comunicare ziua, stand-up comediant când se lasă seara.

2. Bio copilărie: 

M-am născut la Adjud, dar părinții mei s-au mutat când aveam doi ani într-un sat de lângă Bacău. Azi ar fi hipsteri care se reîntorc la natură, atunci erau doar niște pensionari tineri (am apărut mai târziu) care s-au apucat de agricultură când alții se pun pe canapea și vânează reduceri la tigăi. Când eram mică, mă fascinau plimbările prin grădina în care mama îmi spunea denumirile în latină ale plantelor, așa că spuneam tuturor că vreau să devin “Deșteaptă de buruieni”. Poate de asta azi spun doar bălării pe scenă. Am învățat să citesc foarte devreme, așa că îmi petreceam zilele citind și inventând povești pe care le puneam în scenă de una singură, pentru că în sat erau puțini copii de vârsta mea. 

3. Bio educație:

Am studiat jurnalism și relații publice și am rămas în domeniu pentru că încă nu-mi plătesc chiria din glume. 

4. Ce-ți place să faci când nu muncești?

La început aș fi zis stand up comedy, dar în ultimii ani și comedia a devenit o muncă pentru că îmi organizez singură spectacolele solo, de la grafică, la promovare, negociere cu sălile, scanat biletele la intrare când e nevoie și dat play la muzica de intro. Îmi place să călătoresc, dar de câte ori călătoresc, caut și un club de stand up comedy unde să urc pe scenă. Așa am ajuns să spun glume în Nairobi, Tiblisi sau Jacksonville. Așa că atunci când nu muncesc, mai muncesc un pic, dar altceva. Ah, și-mi place să dorm și să mănânc. 

5. Când ai știut că vrei să te dedici domeniului în care activezi, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?

Am știut pe la 20 de ani și i-am povestit despre asta fratelui meu actor (acum magician). Mi-a spus că e foarte greu să faci stand up comedy și cumva, pentru că era fratelele mai mare și o figură de autoritate, am îngropat idea de a face eu asta vreodată. Mă atrăgea ideea de a fi pe scenă, așa că am făcut parte din două proiecte de teatru pentru amatori, dar de fiecare dată am primit un rol fără replici. Asta mi-a întărit și mai mult nevoia de a ajunge pe o scenă unde să vorbesc cât vreau eu, așa că la 28 de ani am urcat la un open mic și de atunci nu m-am mai oprit. Mi-a plăcut să dețin controlul, mi-a plăcut să fie în totalitate responsabilitatea mea dacă lumea râde sau nu. 

Când am început în România, standup-ul era o industrie preponderent masculină. Așa că mi-am dorit încă de la început să găsesc o cale de a face acest mediu mai prietenos cu femeile. În primăvara acestui an, am ținut un curs dedicat femeilor care vor să înceapă să facă stand-up comedy în timpul căruia, sper eu, le-am dat curaj să își facă vocea auzită. 

6. Ai vreun model feminin din familie/ din apropiați care ți-a deschis prima dată orizonturile către zona aceasta?

Bunica maternă scria poezii și compunea cântece pentru toți cei din sat, în funcție de cine se năștea, murea, sau își înșela nevasta. Mama era un spectacol, o enciclopedie de bancuri și povesti amuzante. Când povestea ceva o făcea pe voci, se punea în pielea personajelor, ori de câte ori aveam musafiri, plecau de la noi fascinați de ea și cu dureri de falci.

Când mai târziu am început să aud bărbați care spuneau că femeile nu sunt amuzante, nu-mi venea să cred ce aud. Dar era clar că oamenii ăstia n-o întâlniseră pe mama.

7. Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?

Cred că fiecare femeie pe care am văzut-o pe un ecran sau pe o scenă m-a ajutat să-mi conturez idea că nu e un domeniu imposibil pentru femei. Întotdeauna m-au atras artistele care ieșeau din tiparul convențional, mai degrabă Elaine din Seinfeld decât Carrie din Sex and the City, mai degrabă Ada Milea decât Paula Seling. 

8. O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în domeniul în care activezi.

Sunt mândră de fiecare spectacol pe care l-am organizat, dar cred că spectacolul din 2023 în Nairobi a fost ceva extraordinar, la care nici Magda mică, nici Magda din 2022 nu ar fi visat. Iar cursul pe care l-am ținut unui grup de viitoare comediante din București a primit un feedback foarte bun și a venit cu bucuria de a da mai departe o parte din lucrurile învățate “the hard way” pentru ca alte femei să le experimenteze mai blând. 

9. Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.

Cea mai dificilă parte pentru o femeie care face stand up comedy nu sunt minutele petrecute pe scenă, ci tot ce ține de ce se întâmplă înainte și după show. Munca fizică care ține de pregătirea unei săli, călătoritul singură în transport în comun la ore târzii dintr-un oraș în altul, să descoperi în ultimul moment că locul de cazare promis de organizatori e o cameră în apartamentul organizatorului. Am învățat să pun cât mai multe întrebări din timp, să scap de ambiguități și odată ce am devenit foarte bună în ceea ce fac, să fac mai puține spectacole, dar în condiții mai bune pentru mine ca artist. 

10. Dacă s-ar face o carte de istorie a femeilor care au adus schimbare în România, ce ți-ar plăcea să scrie la descrierea ta.

Aș fi onorată să apar în ea. “A schimbat lumea strecurând idei feministe între două glume despre măciuci”. 

 

 

---

Începuturile unei cariere din pasiune pentru viața pe scenă

Umorul e parte din viața Magdei ca moștenire genetică, venind dintr-o familie unde femeile îl foloseau ca să aducă oamenii împreună. Când era mică, nu era considerată neapărat amuzantă, cât mai mult impertinentă. 

 

”Am fost un copil destul de nostalgic, la 9 ani scriam niște poezii destul de dramatice. Mă amuza să fac farse, uneori mergeam și adunam toate ouăle din cuibar cu o oră mai devreme decât o făcea mama și așteptam să o aud cum vine panicată că azi nu s-a ouat nicio găină, ca mai apoi să îi fac marele reveal și să îi aduc fesul pe care îl umplusem ascuns după o pernă.”

 

Pe măsură ce a crescut, Magda a descoperit că chiar este amuzantă și a aflat că umorul poate fi folosit și în alte scopuri decât cel în care e la baza farselor. A aflat că umorul poate fi cu adevărat vindecător sau liniștitor. 

 

”Mă plimbam cu una din prietene care urma să treacă printr-o operație destul de invazivă. Am făcut-o să râdă în hohote cu scenarii despre cum va decurge operația, cum va arăta doctorul, ce accent va avea, timp de câteva ore a uitat complet de frică. Și asta m-a facut să simt că umorul e o superputere. Până să ajungă la doctor, o anesteziasem și eu puțin ca să fie gata să treacă prin acest episod.”

 

Odată ce a stabilit ea cu ea că este amuzantă, a venit și dorința de a face ceva mai mult cu umorul din dotare. Asta, pusă peste o frustrare că nu primea roluri în care să aibă replici în trupa de teatru, au alimentat-o pe Magda să caute un club în care să se țină seri de open mic, genul de evenimente în care amatorii se pot urca pe scenă și să țină un moment de stand-up comedy. Prima dată și-a zis că va căuta un show în București, ca să urce pe scenă aici și a doua zi să plece în Bruxelles, unde locuia atunci, ca să nu râdă lumea de ea pe stradă dacă i-ar fi ieșit prost. 

 

”Acum mi se pare ridicol că mă credeam așa importantă, lecția pe care o dau tuturor celor care se apucă de stand up e că nimănui nu-i pasă. Oamenii sunt cu tine în club, râd sau se plictisesc, dar când ies de la show se gândesc că au de plătit parcarea, că a doua zi merg la muncă și uită de gluma care ți-a ieșit prost.”

 

Momentul decisiv a venit însă în perioada în care Magda a venit cu job-ul la București timp de 2 ani și a primit sfatul de la un prieten să scrie un material și să urce odată pe scenă. S-a înscris repede la un open mic și a pregătit 5 minute de glume în două săptămâni. 

 

Asta se întâmpla în 2015, în momentul în care, în România, mai erau doar alte trei femei care făceau asta în București. Pentru Magda, primul ei spectacol de stand-up comedy a fost o seară de open mic la Club 99 prezentată de Costel. 

 

”Organizatoarea mi-a spus că e obligatoriu ca fiecare participant să vină cu 5 prieteni. Până la urmă, au venit 10 să mă vadă, așa că presiunea a fost mai mare decât mă așteptam. A ieșit foarte bine. Cunoscându-mă, dacă ieșea prost, nu cred că mai încercam și a doua oară. Am avut niște glume destul de safe, care vorbeau despre stereotipuri despre femei și moldoveni. O glumă spusă atunci care mi-e dragă și acum e că maneliștii sunt modele de feminism, pentru că ei când vine nota cântă -Jumătate eu, jumătate tu-”. 

 

Învățarea se face pe scenă, fără orgolii

În acei ani ai vestului sălbatic pentru stand-up în rândul femeilor, Magda ajungea să urce pe scenă și de 5 ori pe săptămână. Asta se întâmpla pentru că mulți oameni căutau un ”opener”, un om care să deschidă un show pentru altcineva.

Ca în orice domeniu artistic, orgoliile erau prezente și aici și mulți refuzau să facă acest spectacol care să deschidă ”the main act”. Dar Magda era în faza în care acumula experiență, așa că a acceptat aproape toate propunerile venite, și a făcut show în tot felul de locuri care nu erau optime pentru un începător în stand up, dar au ajutat-o să învețe.

 

Învățarea simte că o face și acum, la aproape 10 ani de experiență: ”oricât de multe spectacole aș fi făcut, nu sunt destule, pentru că doar minutele acumulate pe scenă te ajută să înveți și să devii mai bun”. Iar Magda nu acumulează experiență doar pentru un tip de show, ci pentru stand-up în patru limbi, pentru că îi place să facă asta oriunde merge, așa că alege limba care se potrivește cel mai bine locului în care e: 

”Acum că am 8 ani de făcut stand-up în engleză a început să mi se pară ciudat când aud glume în română pe scenă la București. Îmi e mai dificil să fiu amuzantă în franceza pentru că simt că nu e o limbă construită pentru umorul în stil american cu un ritm rapid, e mai degrabă o limbă de povestit, de monolog, care nu se potrivește cu stilul meu de glume, dar reușesc să îi fac să râdă până la urmă.” 

Magda nu e actriță de stand-up comedy cu normă întreagă. Dar asta vine și cu avantajul că încă se poate bucura de această meserie fără presiunea pe care ar impune-o dedicarea 100% în acest domeniu. 

”Am prieteni care fac turnee în Europa și trăiesc doar din stand-up, dar pentru că sunt prietenii mei, pot să văd și viața din spatele contului de Instagram. Iar atunci când trăiești doar din asta, devine un job ca oricare altul, cu compromisuri, oboseală și frustrări. Cu bonusul nedorit de a te simți respins ori de câte ori nu vinzi destule bilete. Aș face doar stand-up dacă aș avea un manager care să se ocupe de partea administrativă și eu aș putea doar să apar pe scenă și să fiu amuzantă.” 

Consideră că cel mai bun spectacol al ei e cel în care s-a conectat cu publicul. Un astfel de show a fost cel din 2023 în Bruxelles, când a primit feedback live, dar a primti și mesaje a doua zi în care oamenii îi spuneau cât de bine s-au simțit sau cum încă își amintesc o glumă pe care le-au spus-o și prietenilor. 

Planurile Magdei sunt să facă spectacolul ei solo în cât mai multe locuri din lume. Și să ofere lecții valoroase și amuzante femeilor care vor să-și ducă umorul pe-o scenă.