Femeia care a sădit sămânța educației cu blândețe printre părinții din România

Educația cu blândețe e un concept adus în atenția părinților de scriitoarea Ioana Chicet-Macoveiciuc, inițial prin postările de pe blogul ei și apoi printr-o serie de cărți pe acest subiect. Mai exact, 46 de cărți scrise de-a lungul a 9 ani. La nivel de impact, acțiunile Ioanei sunt contorizate în comunitățile adunate de ea, dar și mai mult prin feedback-ul pe care-l primește de la părinții din această bulă: 

”Zilnic îmi scriu părinți recunoscători că nu și-au lovit niciodată copiii.”

Cine este Prințesa Urbană

Ioana scrie pe blog din 2007, ca o extensie firească pentru meseria pentru care s-a pregătit, cea de jurnalist. Când a început blogul, deja scria pentru diverse reviste, dar simțea nevoia unui spațiu în care să aibă libertatea cuvintelor așa cum alegea ea. 

Odată ce a devenit mamă, a știut exact ce greșeli NU vrea să facă în creșterea copiilor, și anume: nu voia să-i lovească, să-i pedepsească sau să-i condiționeze. 

”Doream un alt fel de autoritate, care să nu se bazeze pe frică, ci pe respect, iubire și conectare. Am găsit destule resurse online și în cărți, am început terapia și am înțeles repede că e nevoie să reglez relația cu părinții mei înainte de orice. Așa au apărut primele articole, apoi a fost nevoie de un nume, pentru că nu era nici attachment parenting (care ducea înspre sacrificiul mamei pe altarul copiilor, iar eu nu cred că asta e sănătos), nici vreun alt curent deja definit. M-am gândit că educație cu blândețe se potrivește, blândețe față de copil, dar și față de sine. Atenție la nevoile tuturor, prezență, răbdare.”

Când Ioana a început să scrie prima dată despre educația cu blândețe, acum 12 ani, a fost întâmpinată de persiflări, contraziceri, ba chiar reacții violente.

Odată cu timpul și cu eforturile de educație și conștientizare, mulți dintre oamenii care o citeau pe Ioana au devenit și ei ambasadori ai comunicării blânde, ajungând la peste 200.000 de părinți pe grupul de Facebook Educație cu blândețe, 10 milioane de accesări anual pe blogul printesaurbana.ro, iar cărțile Ioanei au ajuns în sute de mii de case. 

Deși parte dintr-o comunitate deschisă la minte, Ioana a fost recent victima unui bullying online și apoi în media tradițională, când a anunțat că se mută cu familie în Olanda. Această experiență a învățat-o să pună limite mai clare. 

”Din păcate, mai e mult până să atingem masa critică, dar sunt optimistă și răbdătoare. Schimbările de paradigmă, de mentalitate, au nevoie de timp.”

 

Despre ce vei citi:

• scrisul folosit ca unealtă de educare înspre blândețe și parenting cu respect
• dificultatea de a educa și de a schimba mentalități învechite
• iubirea pentru citit și cum poate fi aceasta cultivată în rândul copiilor

Ioana Chicet Macoveiciuc face parte din proiectul "Femeile deschid România", o inițiativă lansată de start-up.ro alături de ING Bank România, prin care provocăm cititorii să descopere poveștile femeilor care schimbă România zi de zi, prin acte de curaj sau de normalitate. Proiectul, construit sub forma unui spațiu interactiv, vă provoacă să nu rămâneți doar la 24 de exemple date de către noi, ci de a le extinde zi de zi, prin sugestiile voastre.

Biografie Ioana Chicet Macoveiciuc 1. Nume și funcție actuală

Ioana Chicet-Macoveiciuc, scriitoare, coordonatoare editorială la Editura Univers, blogger

2. Bio copilărie: 

M-am născut și am copilărit la Piatra Neamț. În primii ani am crescut la țară, la bunicii materni, care erau amândoi învățători. M-am simțit îngrijită și am crescut în natură, dar mi-a fost foarte dor de mama în primii ani. Apoi m-am mutat la bunicii din oraș, acolo mă vedeam un pic mai des cu mama și cu tata. La 8 ani m-am mutat cu părinții mei într-un bloc nou dintr-un cartier central, am amintiri foarte plăcute cu copiii de la bloc, eram foarte mulți de vârste apropiate, ne jucam mult afară. Învățam bine, mergeam la olimpiade. Îmi doream să devin prezentatoare TV.

3. Bio educație:

Până în ultimul an de liceu am fost olimpică la matematică, cred că toată lumea se aștepta să fac Politehnica, dar mi-am ales totuși Jurnalism la București, pentru că îmi doream din suflet să fac ceva neconvențional, diferit. M-am decis târziu și a trebuit să mă pregătesc foarte repede pentru cele trei examene de admitere, dar a mers totul bine și am intrat. Nu regret, mi-a plăcut foarte mult facultatea, am învățat mult, iar meseria de scriitoare în serviciul publicului mi se potrivește.

4. Ce-ți place să faci când nu muncești?

Îmi place mult să stau cu ai mei (copiii, soțul și pisicile), să facem orice împreună, petrec mult timp cu prietenele mele, îmi place să citesc, să mă plimb, să ascult muzică în timp ce gătesc, să călătoresc și să învăț.

5. Când ai știut că vrei să te dedici domeniului în care activezi, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?

Mi-am dat seama că meseria de jurnalist mi se potrivește foarte bine în anul întâi de facultate, când am descoperit că pot scrie texte care au impact și îmi place să investighez și să fiu în contact cu cititorii.

Simt nevoia de mai multă responsabilitate și mai mult profesionalism în lumea editorială. Mi-am dorit să fiu jurnalistă pentru că mereu am vrut să contribui la o schimbare de mentalitate, cred mult în campaniile de educare civică și socială.

6. Ai vreun model feminin din familie/ din apropiați care ți-a deschis prima dată orizonturile către zona aceasta?

Bunica mea a fost un centru al comunității, mereu a sprijinit femeile și copiii din sat, a adunat bani pentru cauze disperate, a încurajat femeile și copiii să învețe, să citească, să devină independenți și să fie onești și blânzi.

7. Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?

Mama mea a fost o scriitoare nedescoperită, iar sora ei a fost cea care m-a încurajat și m-a ajutat să intru la Jurnalism. Admir mult scriitoare contemporane ca Nina Cassian, Elizabeth Gilbert, Margaret Atwood.

8. O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în domeniul în care activezi.

Popularizarea educației cu blândețe în rândul părinților și dascălilor cred că a avut un impact important, zilnic îmi scriu părinți recunoscători că nu și-au lovit niciodată copiii.

9. Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.

Cel mai semnificativ moment a fost, cred, plecarea noastră din România, în urma unui episod de hărțuire online. Atunci am învățat să pun limite mai clare între viața mea personală și munca mea.

10. Dacă s-ar face o carte de istorie a femeilor care au adus schimbare în România, ce ți-ar plăcea să scrie la descrierea ta.  

Ioana și-a dorit mult ca niciun copil să nu mai crească în frică față de cei care ar trebui să aibă grijă de el.

______________________________________________________________________

 

Educația cu blândețe în contextul unei țări cu violență dometică parte din cultură

Trăim într-o țară în care bătaia e ruptă din rai și cine ne-a făcut, ăla să ne omoare. Nu sunt doar expresii, sunt declinări ale unui comportament de violență domestică des întâlnit în familiile din țară. 

Studiile recente ne arată că violența domestică a crescut. În 2023 au fost înregistrate peste 17.000 cazuri de abuz asupra copiilor, dintre care cele mai multe au fost abuzuri emoționale, apoi abuzuri fizice și apoi abuzuri sexuale. (sursa)

Jumătate dintre copii declară că părinții lor folosesc pedeapsa corporală și la fel de mulți devin victimele bullying-ului în școli. Ne-o arată un studiu Salvați Copiii alături de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.

Un alt studiu al asociației, din 2021, ne arăta că 2 din 10 părinți sunt de acord cu bătaia ca modalitate de disciplinare a copiilor, și aici în creștere față de anul precedent analizat. Dar același studiu arată și o discrepanță în datele obținute: din răspunsurile primite de la copii, rezultă o incidență mult mai mare a aplicării pedepselor fizice (46%), în comparație cu cea recunoscută de părinți (28%), atât în ceea ce privește formele „ușoare”, cât și ceea ce privește formele severe.

Pedepsele variază de la lovirea cu palma peste față (1 din 10 copii), dar și unele de-a dreptul îngrijorătoare: punerea în genunchi a copiilor (5%), arsurile provocate cu diverse obiecte (țigara, fierul de călcat sau apă clocotită) (1%) și internarea în spital ca urmare a bătăii (1%).

Astfel, să vorbești despre educație fără bătaie într-un astfel de context e un act de curaj, care sigur va fi întâmpinat cu rezistență. Dar Ioana a ales să facă asta și să crească bula părinților care nu dooar că nu-și lovesc copiii, dar aleg o altfel de metodă de a-i educa. 

Scrisul ca unealtă în misiunea educației

Ioana scrie pe blogul ei din 2007, și a crescut de la cei 4 cititori ai vremii (mama, un fost iubit, bunica și o vecină de la Piatra Neamț) la câteva sute de mii. 

”Am continuat să scriu despre mine, despre cum văd lumea, despre cărți, mâncare, despre oraș, despre familie, apoi am rămas însărcinată și am început să fiu tot mai interesată de terapie, vindecare și educație. Ce a rămas la fel este felul meu direct și onest de a scrie, tonul personal și dorința de a contribui la binele celorlalți prin scris.”

Pe lângă blog, Ioana are la activ 46 de cărți scrise pe parcursul a 9 ani, iar primul ei volum "O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă" numără acum 45.000 de exemplare vândute în nouă ani, un adevărat  record într-o țară în care oamenii nu prea citesc, din păcate, așa cum îl vede autoarea. 

Despre primul ei volum, Ioana își amintește că avea deja 7 ani de activitate pe blog, o audiență bună, când a abordat-o Editura Univers pentru a publica o carte sub semnătura ei. 

”Am început să scriu destul de reticentă, dar se pare că tonul sincer, direct, poveștile adevărate din copilăria mea, din cele trei sarcini, nașterile și experiențele mele de proaspătă mamă au rezonat în sufletele multor mame. Cartea are în continuare mult succes, sunt foarte bucuroasă.”

Cărțile sunt o parte din cultura și copilăria Ioanei. A învățat să citească pe la 5 ani, exersând cu titlurile din ziarele pe care la citeau bunicii de la oraș. Însă adevărata chimie cu scrisul și lumea literară s-a produs abia după 18 ani. Relația cu scrisul speră să o paseze și către copiii ei, care au avut deja tangențe și încercări literare și de benzi desenate. 

”Citeam în vacanțe cărțile de copii pe care le găseam, dar erau puține și nu foarte vesele sau potrivite vârstei mele. Abia după 18 ani, când am intrat la facultate, am descoperit literature internațională. De atunci am citit mult, foarte mult, soțul meu avea și el o bibliotecă importantă de clasici și filosofie, apoi ne-am pus la un loc toate cărțile, la care s-au adăugat apoi cărțile pentru copiii noștri, acum avem în bibliotecă câteva mii de cărți. Sunt bucuroasă să le ofer copiilor, dacă le vor dori, desi ei deja citesc mai mult în celelalte limbi, engleza și neerlandeză. Dar sper că vor moșteni de la noi pasiunea pentru cărți, în orice limbă sau format.”

Rockstar în parenting

Experiența de mamă a Ioanei a fost cea care a aprins fitilul și spre o direcție clară în cariera autoarei. Acum este deja foarte cunoscută, ba chiar recunoscută și pe stradă, ca un rockstar în parenting. Pentru ea, maternitatea a fost un ”creuzet incredibil pentru imaginație”, contribuind la rândul ei în dezvoltarea imaginației pentru copii și în sădirea răbdării și blândeții în rândul părinților care au citit volumele Ioanei. 

Autoarea a observat evoluția pieței de carte pentru părinți și copii în cei aproape 10 ani de experiență, observă un public tot mai educat și mai pretențios, ceea ce ajută la creșterea nivelului cu totul. 

Pe lângă eforturile de acasă, ca o completare care ar aduce copiiiși apoi tinerii și adulții mai înclinați spre lectură, ar fi și în urma unui efort realizat de stat, așa cum îl vede Ioana:

”Statul este cel care trebuie să ia măsuri mai întâi, și la o scară largă. Țările în care se citește mult de la vârste fragede au multe biblioteci publice cu fond de carte amplu, variat și nou, școlile au și ele bilbioteci. Copiii merg cu grădinița sau școala la biblotecă, există lunar evenimente legate de cărți, autorii vin în școli, sunt concursuri de citit, cluburi de lectură, există în clase copii-ambasadori ai cărților, care promovează cărțile între colegii lor, la ore e citește mult, există materie separată, care e și materie de examen în ciclul primar numită Înțelegerea lecturii. Așa crești cititori, când lectura e încurajată din toate direcțiile.”

Dacă scrisul este principala misiune a Ioanei, tot ea este cea care a orchestrat multiple evenimente și întâlniri cu părinții, nu doar în țară, ci și la nivel internațional, fie că vorbim de un book club, o lansare de carte sau un alt prilej de a vorbi despre cum să creștem copii echilibrați în timp ce și adulții rămân sănătoși.