Andreea Iager-Tako, Centrul Plai: „Modelele de economie tradițională și-au atins deja potențialul”

Când vine vorba de Andreea Iager-Tako e greu să te oprești la un singur proiect. Dar ea se definește ca inginer social sau, în engleză, ecosystem builder. Adică un om care poate construi comunități în jurul inițiativelor lor. Totul în jurul ideii de sustenabilitate.

„Un oraș accesibil este un oraș mai bun pentru toți. O organizație e cu adevărat accesibilă când are angajați cât mai diverși”, consideră Andreea.

Într-o lume a unicornilor și a căutării după modele de succes, Andreea consideră că nu ar trebui să ne mai uităm la aceleași modele ca în alte țări și doar să le urmăm, ci să transformăm totul. Nu crede că urmărirea unicornilor așa cum au fost dezvoltați în alte țări e un model bun. De ce? Pentru că viitorul poate fi complicat, mai ales pentru că Timișoara s-a dezvoltat cu ajutorul companiilorp de automotive sau IT, dar vor veni disponibilizări în această zonă, iar orașul se va transforma atunci.

„Sunt destule țări în care anumite modele de economie tradițională și-au atins potențialul, iar partenerii noștri din Suedia sau Austria ne spun cum trec spre economie circulară și economie cu impact”, spune Andreea Iager-Tako.

„Ne uităm la un ideal setat de altcineva. Cred că trebuie să avem mai multă încredere în noi ca să ne setăm propriul ideal și propria țintă. Poate că nu vrem să repetăm doar modelele văzute și să ne setăm alte borne de succes”, consideră ea.

Inginerii sociali lucrează cu diferite comunități pe care încdearcă să le activeze, să le facă să funcționeze. „Înțelegem probleme complexe, facem design de soluții, aducem stakeholderii la masă care uneori nu au o voce și îi facem să contribuie cu soluții pe care să le prototipăm. Greșim mult, ne asumăm lucrul acesta”, spune Andreea.

Astfel, un inginer social se gândește la cum să transforme societatea pe termen lung. De multe ori e vorba de transformarea unor comunități în jurul evenimentelor, a dezvoltării zonei culturale sau propunerea de soluții pentru integrarea unor comunități defavorizate.

Totul a început cu Festivalul Plai, care nu a fost doar un festival de muzică, ci unul pentru toate vârstele, cu activități pentru toată lumea, dar care a avut scopul de a promova organizațiile non-profit, cu peste 30 de entități în fiecare an. Festivalul s-a concentrat pe ideea de a fi 100% un festival voluntar.

„Ne-am concentrat pe zona de liceeni, pentru că au cele mai puține resurse sau oportunități de dezvoltare. Și ei au nevoie de a găsi modele și direcții. Ne concentrăm pe sustenabilitate înțeleasă integrat, educăm spiritul critic și în ceea ce privește greenwashing și de auto-analiză a impactului acțiunilor noastre”, spune Andreea Iager-Tako.

Inginerul social, în acest context, nu-i învață pe cei cu care lucrează ce să facă, ci învață de la ei realitățile și doar creează împreună soluții la care să se poată contribui extins.

Pe lângă implicarea în design de soluții, Centrul Cultural Plai are și o direcție de economie socială, în care integrează inclusiv persoane cu dizabilități sau persoane marginalizate. Lucrează din 2015 cu economia socială și cu reintegrarea socială.

„Nu e suficient să oferi un loc de muncă dacă nu oferi sprijin. Nu e suficient să faci consultări, dacă nu echipezi oamenii pe care-i chemi la masă cu soluții, dacă nu le dai o voce. Trebuie să creezi un ecosistem de suport, pentru că e altfel faci social washing care nu e o participare, o reintegrare cu adevărat sustenabilă”, explică Andreea.

În cadrul Centrului au fondat one.shirt, un mic atelier de upcycling de textile. „Ne uităm acolo și la problematica industriei textile și impactul negativ asupra mediului și construim abilități în rândul persoanelor vulnerabile pe care le pot lua cu ei”, spune Andreea.

Andreea spune că economia ar trebui să fie doar socială. Pentru ea mecanismele de business și de sustenabilitate nu trebuie să existe fără etică socială și etică de mediu.

„Cred că orice mecanism care doar contribuie la profit nu este sustenabil”, spune aceasta. Astfel, economia socială trebuie să se uite la componența organizației, la misiunea ei, procesele și calitatea produselor, proceselor și a stării de bine a angajaților. În plus, menționează fondatoarea Plai, e nevoie și de impact investment.

„Scalarea nu se face doar prin creștere, ci prin replicare, inspirație, model de colabroare. Trebuie să redefinim modul în care ne raportăm la succes în economie dacă ne dorim cu adevărat economie socială”, spune Andreea.

Un focus al Centrului Plai este și educația elevilor. Astfel, în cadrului Festivalului au făcut și o școală de voluntariat pentru a dezvolta implicarea celor tineri. E un lucru pe care l-au testat și în cadrul Școlii Babel, o școală fondată de un ONG, Părinți în Dialog, care crede în educație experiențală, cu multă natură, cu proiecte.

„Vedem curiozitatea celor mici față de antreprenoriat, curiozitatea față de educația financiară. Aceasta generația tânără este o generație care are foarte mult acces la informație, dar are nevoie de un filtru de gândire critică, de modele potrivite”, spune Andreea.

Ea spune despre tineri că nu sunt pasivi, ci sunt preocupați de viitor.

„Responsabilitatea noastră nu e să-i învățăm ce să facă, pentru că adevărul este că nici noi nu știm ce va fi nevoie să facă ei, ci să-i susținem, să aibă încredere în vocea lor și să continuăm dialogul intergenerațional ca să nu repetăm greșeli”, spune Iager-Tako.

Interviul cu Andreea Iager-Tako a fost filmat la Cowork TM. Dacă ești în Timișoara și vrei să lucrezi confortabil, poți vedea toate detaliile aici.