Interviu How to Web. Dave Hogue, UX Lead Google: Cum să construiești o aplicație în mod ideal

Dave este pasionat de simplitatea produselor și studiază comportamentul utilizatorilor din 1997. Combină designul și psihologia pentru a ajunge la rezultate care să conteze pentru utilizatori.

La Google contribuie la crearea unor experiențe fluide pentru utilizatori, la multe produse. Provocarea la o companie atât de mare e să faci o experiență care să aibă sens după multe generații ale unui produs, dar și să schimbi uneori radical expeirența userilor, deși sunt obișnuiți cu aceasta.

De câte ori nu am protestat când s-a schimbat Gmail sau Facebook. Am trecut ușor peste și nimeni nu-și mai amintește cum arăta Facebook acum 5 ani. Probabil Google e o companie norocoasă. Serviciul lor de bază, Search, a rămas identic în ultimii 20 de ani, în afară de mici aspecte de design.

Așadar, află de la Dave Hogue mai jos câteva tehnici prin care poți să gândești experiența de User Experience a unui produs.

Dacă vrei să-l întâlnești pe Dave la How to Web între 30 și 31 octombrie, intră aici și rezervă un loc.

Una dintre provocările construirii unui produs e că ori durează prea mult, în speranța de a-l face perfect, ori durează prea puțin, iar apoi se adaugă tot felul de caracteristici nedorite de către utilizatori.

Care ar fi modalitățile prin care poți să fii atent sau atentă ca produsul tău să nu devină ca un oraș aglomerat și blocat, dar să-l lansezi și rapid?

“Focus. Care sunt cele mai importante nevoi pe care trebuie să le atingi pentru utilizatorii tăi țintă? Dacă încerci să fii orice pentru toată lumea, în orice scenariu, creează o capcană care duce la un produs care nu e complet sau comprehensiv. Mereu va mai fi ceva de făcut. Voltaire a citat un proverb italian în 1770: “Il meglio e l’inimico del bene” - cel mai bun este inamicul lui bun. Când creezi, dacă te concentrezi să ajungi la perfecțiune, eșuăm să lansăm un produs măcar bun.

Fă mai puține lucruri, dar mai bine și alege acele lucruri pe baza nevoilor și valorilor utilizatorilor. Livrează baza produsului prin limitarea ariei de acoperire, concentrează-te pe calitate și eficiență pentru esențial. Plănuiește o serie de lansări cu un conținut adiținal și funcționalități suplimentare.

Tot timpul va fi mai mult de făcut, de serializat, de iterat. Încearcă să lansezi pe cât de frecvent poți, dar păstrând calitatea și eficiența, prin îmbunătățiri relevante. Dar aici intervine o problemă: ezităm să eliminăm un feature care a fost deja livrat, de multe ori pe ideea că cineva ar putea avea nevoie de el la un moment dat, iar acest lucru poate duce la complicații.

Dacă vrei să-l întâlnești pe Dave la How to Web între 30 și 31 octombrie, intră aici și rezervă un loc.

Pe măsură ce produsele cresc și evoluează, e inevitabil ca ele să nu devină complicate. Se întâmplă lent și de obicei nu reușim să observăm acest lucru imediat. Vedem abia când niște produse care cândva erau elegante și eficiente devin încărcate, dificile și frustrante. În acest moment al evoluției trebuie să ne recâștigăm focusul și să simplificăm, nu să oferim mai multe feature-uri.”, a explicat Dave Hogue în cadrul interviului pentru start-up.ro.

Dacă ești un startup vrei să ajungi pe piață cât mai rapid, dar trebuie să te gândești să faci o cercetare foarte bună. Una dintre cele mai mari erori pe care o poți face e să nu întrebi pe nimeni, să crezi că știi dorințele utilizatorilor, iar apoi să lansezi un produs care nu răspunde la nicio nevoie.

Dave Hogue consideră că nu există o greșeală unică ce poate distruge un proiect, cu o colecție de erori mai mici.

“O astfel de eroare constantă e să construiești ceva înainte ca echipa ta să înțeleagă ce ar trebui să construiască și, mai ales, de ce. O dorință de a lansa cât mai rapid, un research insuficient cu utilizatorii și o atitudine de tipul “construiește, lansează și rezolvă ulterior problemele” poate duce echipele pe un drum al pierderii de timp și al unui efort inutil. Să faci ceva foarte bine de la început poate să ia m ai mult timp, dar pe termen lung vei avea mai puține de schimbat.

UX înseamnă un efort de echipă: business, technology, research, design. O decizie proastă într-una din aceste categorii poate duce la un produs prost. Chiar și un produs cu un design excelent, dar cu un model de business prost sau construit pe o tehnologie inadecvată poate să ducă la un user experience prost.

Trebuie să te gândești că dacă vei construi ceva la început fără să te gândești să îl faci frumos, lăsând designul la finalul construcției, chiar înainte de lansare, poate duce la frustrare pentru toată lumea, inclusiv pentru client. Designerii și cercetătorii pot pune întrebări despre rațiunea de a fi a produsului, pot veni cu soluții alternative, pot identifica nevoi mai stringente și să sugereze schimbări fundamentale în arhitectură, conținut și flow-ul unui produs chiar în timp ce acesta e construit și să ducă la un rezultat mai bun.

Toți acești parteneri trebuie să fie implicați în crearea unui produs, să colaboreze și să comunice încă de la începutul proiectului, din momentul definirii conceptului. Această colaborare poate să ducă la o concentrare mai mare, poate să identifice ce este esențial la un produs. În acest mod nu pierzi timpul cu unele feature-uri care nu aduc destulă valoare inițială.”, spune Dave Hogue.

Dacă ai un produs care are deja o vechime mare pe piață, e foarte greu să îți dai seama câte caracteristici sunt deja prea multe caracteristici. Uitați-vă la Facebook. Un produs foarte lent, cu tot felul de setări care nu mai pot fi găsite ușor, lucruri schimbate peste noapte, utilizatori nemulțumiți. Când a fost ultima oară când ați zis că Facebook chiar are funcționalități mișto și le găsești rapid?

Așa că l-am întrebat pe Dave când e momentul când îți dai seama că ai prea multe feature-uri în produsul tău și a devenit mai aglomerat ca Piața Victoriei într-o zi de 10 august?

“Sunt multe semne, dar să ai dezordine în arhitectura aplicației e un semn clar. Dacă structura și navigația sunt dezorganizate, redundante, ambigue sau excesive, atunci ai prea multe caracteristici. Trebuie să te uiți după o lipsă de structură generală.

O aplicație nu e un container gol în care arunci feature-uri. Trebuie să existe focus, scop, structură și un flow.

O metodă de analiză este să te uiți pe datele analitice. Dacă sunt feature-uri sau servicii cu o folosire limitată sau chiar spre deloc, e posibil să fie din cauza faptului că utilizatorii nu au nevoie, nu le găsesc sau le-au abandonat pentru cu mai sunt compatibile cu munca lor sau cu modul de folosire al aplicației. E datoria noastră să analizăm datele de folosire și să identificăm cauzele unei folosiri limitate.

Dacă avem o mulțime de feature-uri care nu funcționează bine sau nu sunt integrate între ele poate indica faptul că mesajele de marketing privind diferențierea sau un focus pe mai multe feature-uri decât competitorii au fost mai importante decât calitatea generală și performanța aplicației.

În final, ascultă feedback-ul clienților. Când un produs nu răspunde așteptărilor urgente, clienții îl vor abandona sau se vor plânge. Trebuie să analizezi analytics, metricii și feedback-ul. Acolo vei avea răspunsul că produsul tău a devenit prea complicat.”

Pe măsură ce lumea online se dezvoltă vedem din ce în ce mai multe așa-numite superaplicații. În China WeChat integrează mesagerie, telefonie, shopping, transport, aproape orice. Vedem asta și în lumea occidentală, iar lucrurile vor evolua. De la sisteme de operare vom ajunge la sisteme de aplicații.

“Poate nu ar trebui să le privim ca aplicații, ci ca platforme care susțin ecosisteme. Oamenii care le folosesc se vor gândi la ele în acest fel. Își deschid device-urile, vor să dea un mesaj, să cumpere un produs sau să cheme un taxi și vor deschide o singură aplicație.

O superaplicație poate fi un ecosistem pentru a livra aceste servicii analog, așa cum un sistem de operare oferă un ecosistem pentru aplicații. Superaplicațiile sunt metaplatforme, adică platforme construite pe platforme.

Cum ținem superaplicațiile simple? Uită-te la platformele sau sistemele de operare existente. Sunt ubicue în background și oferă un spațiu pentru alte servicii. Multe funcționalități nici măcar nu sunt văzute de clienți. O superaplicație poate fi invizibilă, o destinație pentru utilizatori să acceseze anumite servicii ale companiilor. Cu cât oamenii accesează în sine serviciile, nu aplicație, cu atât mai simplă e o superaplicație.

Indiferent dacă ai o aplicație mică sau mare sunt câteva metode constante de a simplifica un produs:

• Prioritizare - Ajustează amplasamentul, secvențele sau aspectul unor feature-uri pentru a le face mai proeminente
• Consolidare - Combină elemente redundante fără să pierzi din ele
• Scădere - elimină orice conținut sau feature inutil sau superfluu
• Redistribuire - Schimbă secvența, numărul sau locul conținutului sau caracteristicilor
• Clarificare - Schimbă modul în care feature-urile sunt reprezentate pentru a crește claritatea și sensul lor.”