La 20 de ani după primul val de COVID-19. Un exercițiu de imaginatie

Acest articol a apărut inițial ca Nota Redacției în newsletter-ul start-up.ro. Abonează-te și tu!

Virusul COVID-19 a afectat întreaga lume. Între timp, a fost dezvoltat un vaccin, dar virusul a suferit numeroase mutații și noi valuri de infectări răsar sporadic. E okay, sunt controlate cu strictețe. Însă viața nu mai arată cum arată așa cum ți-o aminteai. 

Biroul tău e acum acasă. Biroul tuturor e acasă. Pe un ecran te ocupi de task-uri, pe un altul îți vezi colegii ca și cum ar fi lângă tine, dar i-ai privi printr-o fereastră. Ei te văd pe tine. Toată lumea e îmbrăcată la cămașă, dar toată lumea e, de fapt, în pijamale. Filtrele de Realitate Augmentată au fost adoptate de business-uri pentru a păstra senzația unui mediu profesional.

Ți se face foame. Îți comanzi o șaorma de la Spartan. Nu trece mult și, uitându-te pe fereastră, vezi curierul de la foodpanda, pe scuterul său special cu compartiment dotat cu lumini UV menite să ucidă orice virus și orice bacterie. Nu își dă jos casca sub formă de cap de panda - are un filtru încorporat și îl ajută să nu-și atingă fața. Îți lasă pachetul în cutiuța de lângă ușă și aștepți 30 de secunde. BIP! ZDRANG! Ușița se deschide. Îți poți lua mâncarea în casă. 

Înfuleci și începi să-ți amintești de o vreme în care oamenii mâncau în spații deschise, cum ar fi food-court-urile, o vreme în care plăteai cu bancnote, fără să te gândești pe la cine au mai trecut înainte. Îți aduci aminte, parcă dintr-un vis, de băiatul care îți rula șaorma și care te întreba ”cu ce să fie”. Șaorma pe care o mănânci acum are cam același gust, dar e împachetată ca un sac de dormit și ingredientele se confundă între ele - roboții care le ambalează mizează pe eficiență, nu pe experiență. Ce o mai face băiatul de la șaormerie? Probabil, la fel ca și tine, a fost reprofilat și acum scrie algoritmi. Sau poate face parte din acel procent de populație care nu a reușit să se adapteze și care trăiește - decent, dar cu măsură - pe baza venitului universal.

E timpul pentru o plimbare. Te îmbraci, îți tragi mănușile, îți pui masca personalizată peste nas și gură, ochelarii smart care ți se mulează în jurul ochilor. Poluarea a scăzut considerabil, străzile sunt aproape pustii. Clădirile de birouri sunt lipsite de viață. Au fost transformate în depozite pe verticală, în buncăre pentru servere de mare viteză. Sunetul motoarelor cu combustie a fost înlocuit de zumzetul autobuzelor și automobilelor electrice, autonome. Te uiți în jur, vezi că ești singur și, cu ușoară teamă îți dai masca jos și inspiri cel mai curat aer. E aproape dulce. Îți scoți o mănușă și îți treci mâinile prin frunzele copacilor - plăceri mici, dar vinovate. Ai stat prea mult descoperit! BIP! BIP! BIP! Telefonul tău pliabil, realizat din materiale antibacteriene te avertizează să-ți pui înapoi protecțiile. Teama de COVID-19 sau alți viruși te convinge. Te-ai bucurat suficient pe ziua de azi. 

Te gândești să bei o cafea la localul tău preferat. Intri, dar nu înainte ca senzorul de temperatură de la ușă să te scaneze, iar difuzorul de dezinfectant să te acopere într-o pojghiță subțire, ușor lucioasă. Te duci către cel mai apropiat ghișeu de o persoană, selectezi un Pumpkin Spice Latte și îți este livrat instant de un Roomba supradimensionat. Îți pui telefonul în suportul special și îi spui să-l apeleze pe cel mai bun prieten al tău - nu voia să iasă din casă, dar voia să bea o cafea cu tine. Instant, e proiectat, în mărime naturală, pe peretele din sticlă din fața ta. Ultima dată când v-ați văzut față în față erați la ghișeul de trei persoane, cu încă un prieten. Cel mai mare ghișeu din localuri permis de lege acomodează patru persoane, măsură luată după primul val de Coronavirus. E pentru binele tău. 

Te întorci acasă, treci prin filtrele de pe scară, liftul știe exact la ce etaj mergi, ca să nu mai atingi nimic. Ușa se deschide automat în fața ta și ești iar împroșcat cu dezinfectant. Ce bine că l-au făcut în așa fel încât să aibă aceleași efecte pentru piele ca acele creme antirid din trecut. Treci și prin lumina UV, arunci mănușile în containerul special, ca să fie mai profund dezinfectate, masca la fel. Deschizi televizorul - un perete întreg cu o proiecție de rezoluție 8K - și zapezi printre canale. Știrile sunt prezentate de o moderatoare virtuală care nu-ți inspiră încredere, așa că apeși un buton și-i schimbi avatarul. Mult mai bine acum. Pe imaginile preluate de pe camerele care împânzesc orașul vezi cum polițiștii fugăresc un bărbat fără mască, fără mănuși, fără niciun fel de protecție. ”Fără minte”, înjuri în gând. E unul dintre norocoșii care au dezvoltat imunitate la COVID-19, dar care refuză să se gândească și la alții. ”Ar putea fi purtător. Inconștiență! Sper să-l trimită rapid la «fermă»”. Statul a construit comunități speciale pentru cei imuni, dar care încă pot transmite virusul. Se numesc «ferme» pentru că trăiesc ca pe vremuri - în aer liber, lângă animale domesticite. În microbi, fără niciun fel de protecție. Ți se face pielea de găină. Pentru o secundă te întrebi dacă nu cumva ei sunt cei norocoși. Îți revii și îți programezi următoarea vacanță - nu pleci nicăieri, nu-ți face griji. Acum poți explora întreaga lume în VR, mulțumită cabinei speciale din colțul camerei. Abia aștepți să simți soarele puternic din Tenerife, mirosul mării - toate posibile prin hardware-ul și software-ul oferit de Facebook, prin experiențele imaginate de agențiile de turism virtual. 

Pentru a ne asigura că cele de mai sus nu devin realitate, haideți să fim responsabili, să ne susținem între noi. Să evităm deocamdată spațiile aglomerate, să ascultăm indicațiile autorităților privind pandemia de COVID-19 și să ne asigurăm că nu croim, din inerție, încăpățânare, o distopie perfectă. 

Photo by sebastiaan stam from Pexels