Mitul ca la privat se fură mai puțin decât la stat a fost spulberat

Acest articol a apărut inițial ca Nota Redacției în newsletter-ul start-up.ro din data de 3 august. Abonează-te și tu pentru a primi zilnic cele mai noi știri, cele mai bune sfaturi!

O zice un raport al Corporate Intelligence Agency din care aflăm că peste 75% din companiile din România sunt fraudate de către angajați, manageri sau chiar de către acționari. Același raport mai spune că ”frauda este văzută ca un risc de business inerent, managerii considerând că ar trebui să accepte acest lucru”. 

Am auzit povești ale micilor antreprenori români furați de către angajați - destul de multe chiar, pe unele le-am văzut și pe viu, în cazul micilor afaceri deținute, de-a lungul timpului, de tatăl meu. Dar mereu le-am considerat excepții, cazuri izolate, mici pete pe un domeniu stropit de multe alte probleme provocate de corupție și de stat. 

75% e un procent enorm - mult prea mare pentru a fi ignorat. Chiar și dacă am spune că marja de eroare a raportului e de 25%, tot am ajunge la concluzia că mai bine de jumătate dintre afacerile de pe piața din România (fie că sunt fondate de antreprenori locali, fie că sunt companii internaționale) sunt jumulite treptat de către cei pe care îi plătești să te ajute să creșteți compania împreună. 

Raportul spune că procentul e mai ridicat la noi decât în alte țări din Europa și din regiune, alt lucru care doare.

Ce spune asta despre angajații români? Că preferă să fure în loc să ceară o mărire sau să își caute alt job mai bine plătit? Și ce spune asta despre antreprenori? Mă întreb câte dintre acele fraude comise de către angajați sunt raportate către autorități? În câte dintre cazuri aceștia scapă cu o concediere și cu o scrisoare de recomandare care să le permită să se angajeze la competitori? La urma urmei, ”dușmanul dușmanului meu îmi este prieten”. 

Cel mai tare mă deranjează un alt aspect - că de multe ori se vorbește despre corupția la nivel guvernamental, despre angajații de la stat care fraudează instituțiile, despre oamenii care se îmbogățesc de pe urma taxelor plătite de noi. Și de multe ori s-au făcut paralele cu mediul privat (le-am făcut și noi, cu destule ocazii), s-a vorbit despre câte ar avea statul de învățat de pe urma antreprenorilor, despre cum angajații din mediul privat muncesc mai mult, mai eficient, mai onest decât mulți dintre bugetari. Și mitul ăla a fost spulberat. 

Se pare că frauda și furtul, șmecheria și corupția pe care le vedem deseori în instituțiile statului nu sunt altceva decât o reflexie a întregii societăți, a mediului privat, a angajaților și a angajatorilor locali. Și asta e trist. 

Alege-ți mai bine oamenii, ia-ți măsurile potrivite pentru a-ți proteja afacerile, raportează-i unde trebuie pe cei pe care îi prinzi cu mâna în borcanul de miere. Și, poate-poate, în câteva generații nu va mai trebui ca antreprenorii să stea și cu teama angajaților.