- 9 Iulie 2026
Cum a ajuns Oana Botez din România în unul dintre cele mai importante fonduri de venture capital din Berlin | Români din lume
Îi plăcea să organizeze lucruri, competiții sportive, baluri. Așa a început un parcurs care a dus-o din România în UK, apoi în Olanda, Londra și Berlin, iar astăzi lucrează aproape de fondatorii europeni, ca Head of Community la Revent, un fond de venture capital (VC) axat pe climate, health și empowerment.
De la event management la comunități de developeri și venture capital„N-a fost o decizie foarte calculată, sincer. Am terminat liceul în anul în care România intra în UE, știam ce nu voiam, nu ce voiam. Informatica nu era pentru mine pe termen lung, și nici facultățile pe care le cunoșteam nu mă atrăgeau. Ceea ce îmi plăcea era să organizez lucruri, competiții sportive, baluri, să fac piesele să se potrivească. Într-o zi am văzut un afiș pe peretele școlii pentru o universitate din Anglia care avea un curs de event management. La 19 ani, ideea suna bine. Am sărit fără să știu prea bine în ce mă bag”, a povestit Oana Botez într-un interviu pentru seria Români din lume.
Oana a studiat Event Management în Canterbury, apoi a urmat un master în International Event Management în Olanda și Londra. A lucrat un an la Olimpiada din 2012, apoi a petrecut trei ani și jumătate construind comunități de developeri.
„La 25 de ani mi-am deschis propria agenție de developer outreach împreună cu doi co-fondatori. În total am petrecut aproape zece ani în Marea Britanie.”
Berlinul a apărut printr-un eveniment de lucru, a spus Oana. S-a îndrăgostit de oraș, s-a întors la Londra, iar într-o lună era deja „împachetată”.
„Jobul de la Point Nine l-am găsit întâmplător, căutând ceva nou după ce am ieșit din companie. Nu știam mare lucru despre VC, dar tonul anunțului m-a convins. Scria că dacă trebuie să organizezi un eveniment spontan în San Francisco nu stai pe ganduri. S-a întâmplat o dată, cu adevărat. Aproape șase ani și jumătate mai târziu, curiozitatea față de VC-urile cu impact pozitiv asupra societății si planetei m-a adus la Revent”, a mai spus ea.
Apropierea de startup-uri și fondatori a venit natural. Oana a crescut într-o familie antreprenorială, cu ambii părinți având propriile afaceri de-a lungul timpului.
„A fost o combinație între ce am trăit acasă și drumul pe care l-am luat fără să îl planific prea mult. Am crescut într-o familie antreprenorială, ambii părinți au avut propriile afaceri, mai multe de-a lungul timpului.”
Mentalitatea de a construi ceva de la zero și de a rezolva probleme i-a fost familiară de mică.
Lecția învățată în afara României: eșecul nu te definește„Restul a venit organic: comunitățile de developeri, agenția mea, Point Nine și acum Revent. La un moment dat mi-am dat seama că toate drumurile duceau în același loc: oameni care construiesc lucruri și au nevoie de comunitate, conexiuni și suport. Se pare că asta e treaba mea.”
Dacă se uită la Oana de acum 10 sau 15 ani, una dintre cele mai importante lecții învățate în afara României este legată de eșec și de felul în care cultura din jurul tău îți schimbă raportarea la risc.
„Eșecul nu te definește și nici nu te termină. Am ieșit dintr-o companie pe care o construisem, am pivotat de mai multe ori, am luat decizii mari (pentru mine) fără plasă de siguranță. În ecosistemele în care am lucrat experimentarea e parte din cultură, oamenii vorbesc deschis despre ce nu a mers și despre ce ar fi făcut diferit. Pentru cineva care a crescut într-o societate cu altă mentalitate față de risc, internalizarea acestui lucru îți schimbă complet felul în care iei decizii.”
Un alt lucru care a surprins-o a fost accesibilitatea oamenilor din ecosistem. Oana a vorbit despre cum poți trimite un email unui om cu un CV impresionant și să primești un răspuns „normal”, iar oamenii fac introduceri fără să aștepte ceva în schimb.
„Și în același timp, nimeni nu se ia prea în serios. Fondatori cu exit-uri mari, parteneri în diferite fonduri de investiții, oameni care au construit lucruri remarcabile, în conversație sunt pur și simplu oameni normali. La început mi s-a părut ciudat însă cu timpul mi-am dat seama că exact asta face ecosistemul să funcționeze.”
Berlinul este unul dintre cele mai importante hub-uri europene pentru startup-uri, dar Oana a menționat că imaginea din interior este diferită de cea văzută din afară. Orașul este mai puțin glamorous și mult mai uman.
Din exterior, Berlinul este adesea imaginat ca un oraș boem, creativ și ieftin, în care ideile apar spontan în cafenele din Kreuzberg. Din interior, însă, ecosistemul s-a maturizat.
„Realitatea e că Berlinul a crescut și s-a maturizat. E un ecosistem pragmatic, construit pe o combinație rară între cultura rebelă a orașului și tech. Energia de a împinge granițele, de a construi altfel, vine din istoria orașului însuși. Imaginea din exterior e că Berlinul e cool și creativ. Din interior e un loc unde oamenii construiesc lucruri serioase, dar fără rigiditatea pe care o găsești în alte ecosisteme europene.”
În același timp, ecosistemul european de startup-uri s-a schimbat mult de când Oana a început să lucreze în domeniu. Rundele sunt mai mari, dar și așteptările sunt mai ridicate.
„Ecosistemul s-a maturizat vizibil, și asta se simte în primul rând în așteptările din jurul capitalului. Rundele sunt mai mari, dar ștacheta pentru fondatori a crescut proporțional. Capitalul e disponibil, dar nu mai merge pe storytelling. Ai nevoie de revenue real, de creștere dovedită, de claritate în economie. După părerea mea, este o piață mai dură și mai sănătoasă în același timp.”
Tensiunea care rămâne este presiunea ca fondatorii europeni să meargă spre SUA pentru rundele mari de scalare, a adăugat Oana.
Ea consideră că fondatorii europeni sunt la fel de buni ca cei americani, dar infrastructura financiară din Europa nu ține încă pasul atunci când companiile trebuie să scaleze cu adevărat.
La Revent, Oana lucrează aproape de fondatori, investitori, advisori și operatori. Revent a fost fondat în 2021 de Otto Birnbaum și Lauren Lentz, pornind de la ideea că antreprenorii ambițioși pot construi companii care generează atât randamente financiare, cât și progres social.
Fondul investește în companii din zone precum climă, sănătate și tranziția forței de muncă.
Pentru Oana, rolul de Head of Community într-un fond de venture capital nu înseamnă doar evenimente și networking. Este un rol construit pe suport pentru fondatori, dezvoltarea rețelei și brandul fondului.
„Nu există săptămână obișnuită, și asta e probabil cel mai interesant lucru la acest job. Rolul este construit pe trei piloni. Primul e suportul pentru fondatori si poate fi orice de la o conversație unu la unu cu un fondator care trece printr-un moment dificil, conectarea lui cu advisorul potrivit, ajutor cu un hiring critic, sau organizarea unui Founder Summit. Al doilea e construirea comunității și a rețelei, un ecosistem format din investitori, advisori, fondatori și operatori de succes. E muncă continuă, de găsit oamenii potriviți, de construit relații reale și de menținut conexiunile active în timp. Al treilea e brandul fondului, prin parteneriate, evenimente, inițiative și conținut care poziționează Revent ca un partener real pentru fondatorii care construiesc în Europa. Ce m-a surprins cel mai mult e cât de mult se schimbă rolul în timp, dacă nu ești curios și nu te adaptezi rapid, devii irelevant.”
Ce îi place cel mai mult este faptul că poate lucra direct cu fondatorii și că poate fi utilă în momente care contează. În același timp, Oana a spus că rolul este deseori înțeles greșit.
Ce greșesc fondatorii la început de drum„Dar dacă ar fi să spun ceva, e că lumea presupune că e un rol mai degrabă social, de networking și evenimente decât un rol strategic, cu impact direct asupra portofoliului și a fondului.”
După sute sau chiar mii de conversații cu fondatori, provocările recurente sunt vânzările, product-market fit-ul și hiring-ul, a menționat Oana.
Mulți fondatori tratează vânzările ca pe un rău necesar, ceva ce ar trebui delegat cât mai repede. Dar primele deal-uri trebuie închise de fondatori, pentru că fiecare discuție de vânzare este și o sursă importantă de feedback, a explicat ea.
„A doua provocare e product-market fit, și problema principală nu e că fondatorii nu îl caută, ci că se conving singuri că l-au găsit când nu e cazul. Confundă primele vânzări cu o conexiune reală cu piața și opresc conversațiile cu clienții prea devreme. PMF nu e un moment, e un proces, și îl poți simți când nu îl ai: ciclul de vânzări e prea lung, clienții nu recomandă produsul, creșterea e lentă. Fondatorii care scalează înainte să fi ajuns acolo construiesc fara fundatie reala.”
A treia provocare este recrutarea. Nu este vorba doar despre lipsa candidaților buni, ci despre alegerea oamenilor potriviți pentru stadiul în care se află compania.
„Persoana care construiește de la zero nu e neapărat cea care scalează bine, și invers. Fondatorii care înțeleg asta devreme economisesc timp, bani și energie.”
Când se uită la fondatorii care reușesc să construiască afaceri mari, diferența este dată de reziliență, dar nu în sensul de optimism permanent, ci în capacitatea de a pivota și de a continua să miști lucrurile atunci când totul pare blocat.
„Fondatorii care reușesc știu exact ce nu știu și angajează oameni mai buni decât ei în zonele respective, fără ego.”
Un sfat pe care l-a auzit de la un fondator și pe care îl folosește și astăzi este că „nu vinzi unei companii, ci unei persoane”.
Cum sunt văzuți antreprenorii români în Europa„Trebuie să înțelegi cum gândește acea persoană, ce o motivează, cum o ajuți să își atingă obiectivele sau să arate bine în fața celor din jur. Asta îți dă un avantaj competitiv real.”
Oana a spus că antreprenorii români sunt priviți astăzi cu mult mai mult respect decât acum zece ani. Sunt văzuți drept oameni tehnic foarte puternici, care înțeleg produsul în profunzime și construiesc cu rigoare.
„UiPath a schimbat fundamental percepția externă, un singur succes a legitimat un întreg ecosistem în ochii investitorilor internaționali.”
Dacă mâine s-ar întoarce în România, ar construi ceva la intersecția dintre AI și recalificarea forței de muncă. Automatizarea schimbă industrii întregi, iar viteza cu care dispare munca de rutină este mai mare decât viteza cu care oamenii se pot recalifica.
„România are talent tehnic excepțional și o generație tânără ambițioasă, dar tranziția pentru oamenii care nu sunt în tech e aproape inexistentă.”
Oana ar vrea să se întoarcă în România, dar nu are încă un plan concret. Nu mai vede întoarcerea acasă ca pe o renunțare, ci ca pe o alegere făcută la momentul potrivit.
Ce i-a lipsit de acasă și ce ar aduce înapoi„Ecosistemul din România se schimbă, sunt oameni extraordinari care construiesc lucruri foarte interesante acasă, și există ceva care mă atrage în ideea de a face parte din asta.”
În anii petrecuți peste hotare, Oanei i-au lipsit de acasă mâncarea, oamenii și tradițiile. Din cultura în care trăiește acum ar aduce în România curajul de a încerca, de a eșua și de a o lua de la capăt fără rușine.
„Și curajul de a-ți spune părerea cu voce tare. Cultura în care trăiesc acum recompensează și încurajează asta de la o varsta foarte tanara.”
Au fost momente în care s-a gândit să renunțe și să revină acasă. Momente în care se simțea singură, își pierdea încrederea sau îi era dor de familie și prieteni. Dar, în timp, relația cu ideea de întoarcere s-a schimbat.
„Veau să mă întorc în România la un moment dat, diferența e că nu mai asociez asta cu a renunța. Când va veni momentul potrivit, mă voi întoarce pentru că vreau să aplic tot ce am învățat și să construiesc ceva acasă.”
Una dintre amintirile frumoase din perioada petrecută la Londra este legată de prima petrecere surpriză din viața ei. Era într-o perioadă în care încerca să se descurce într-un oraș scump și nu își permitea să zboare acasă de ziua ei.
Planurile pentru 2026 și mesajul pentru tinerii din România„Colega mea de apartament, care îmi este și azi una dintre cele mai apropiate prietene, mi-a organizat o petrecere surpriză. Prima din viața mea, mereu îmi dorisem una. Atunci mi-am dat seama că îmi construisem o comunitate de prieteni acolo, fără să realizez când s-a întâmplat.”
Pentru 2026, unul dintre obiectivele profesionale ale Oanei este să devină mai competentă în AI. Nu doar să folosească instrumentele, ci să înțeleagă cum îi pot schimba munca și felul în care susține fondatorii.
„E un domeniu care se mișcă atât de repede încât dacă nu investești activ în a înțelege, rămâi în urmă fără să-ți dai seama. Și pentru cineva al cărui job e să fie relevant pentru fondatori care construiesc în tech, asta e vital. Personal, obiectivul meu e simplu: să petrec cât mai mult timp cu oamenii care contează pentru mine.”
Dacă ar putea organiza o cină cu trei români din tech sau startup-uri, le-ar invita pe Luciana Lixandru, Cornel Amariei, fondatorul .lumen, și Anastasia Soare, fondatoarea Anastasia Beverly Hills.
„Luciana Lixandru, pentru că am admirat-o mereu și mi se pare de neoprit într-o industrie în care e greu să îți faci loc. Cornel Amariei pentru că lucrează la o tehnologie care schimbă viața a milioane de oameni și face asta din România, nu din Silicon Valley. Și Anastasia Soare pentru că a plecat din România fără nimic și a construit de la zero unul dintre cele mai valoroase branduri din lume.”
Întrebată ce le-ar transmite tinerilor din România, Oana revine la ideea de risc, încercare și regret.
„Cel mai mare risc nu e să încerci ceva și să nu îți iasă. E să nu încerci niciodată pentru că ți-a fost frică de ce ar spune ceilalți sau de ce ai putea pierde. Regretul a mult mai greu de digerat.”
Un subiect despre care crede că merită vorbit mai mult este cum este să fii femeie în venture capital.
„E o industrie în care bărbații continuă să domine, atât ca investitori cât și ca fondatori care primesc finanțare, și în care drumul e pur și simplu mai greu dacă ești femeie. Cred că e important să vorbim despre asta, pentru ca lucrurile sa se schimbă.”
Dacă ar putea să o ia de la capăt, Oana și-ar lua un an sabatic fie înainte de facultate, fie după.
„Să călătoresc, să fac voluntariat, să învăț mai multe despre mine și despre lumea asta înainte de a lua decizii importante despre carieră și direcție.”