Pierderea simțului de proprietate

Am mai zis-o și în newsletterul trecut: felul în care achiziționăm și deținem produse s-a schimbat destul de mult în ultimii ani comparativ cu un deceniu în urmă.

Această scrisoare a fost inspirată de faptul că pe Steam, cea mai mare platformă de achiziții de jocuri video, la unele jocuri precum Assassin's Creed Liberation HD a apărut un mesaj cum că nu vor mai fi accesibile începând din 1 septembrie 2022.

Chiar dacă l-ai cumpărat, chiar dacă este un joc single player offline, tu - deținătorul acestui produs - nu ai mai avea acces la el după o anumită dată. Nu vreau să disec această știre, însă m-a făcut să mă gândesc la felul în care ideea de proprietate în lumea jocurilor video, a muzicii și a altor industrii s-a schimbat.

În urmă cu ceva timp, te duceai la magazin cumpărai un CD sau vinil și ascultai albumul favorit când voiai și cât timp doreai. Puteai lăsa vinilul și drept moștenire. Și pentru ei mergea la fel de bine ca și pentru tine. La fel și în cazul jocurilor video, cumpărai un DVD și instalai jocul pe consolă sau PC, apoi îl puteai reinstala și peste câțiva ani.

Apreciez cumpărăturile digitale deoarece sunt mai rapide, mai comode, însă ideea de proprietate asupra unui astfel de bun digital s-a schimbat. Nu mai deții un anumit joc, ci mai degrabă îl închiriezi pe o perioadă de timp. Să luăm exemplul de mai sus, dacă produsul rămâne inaccesibil pentru proprietari atunci ei pentru ce au plătit?

Dacă Steam se închide mâine, toată colecția ta de jocuri video dispare în neant. Online nu prea cumperi jocul, ci-l închiriezi până când decide dezvoltatorul, publisherul sau serverele din cloud. De filme nici nu mai zic, deoarece streamingul a făcut să pierzi orice simț de proprietate în acest domeniu.

Același trend se pare că va fi integrat și pe partea de hardware și cumva este existent deja: când plătești lunar un telefon, iar peste un an îl schimbi cu altul continând cu altă plată lunară, poți spune chiar că-l deții? Că e al tău? Anul acesta a fost dezvăluit și faptul că Apple dezvoltă un serviciu prin care clienții ar putea închiria iPhone-uri (și, eventual, iPad-uri) plătind o taxă de abonament. Pentru Apple, este poate o mișcare firească și cred că o să-i iasă.

E bine, e rău? Eu văd avantaje și dezavantaje la ceea ce se întâmplă. Pe de-o parte, faptul că nu mai cumperi bunuri fizice reduce producția de plastic etc, reduce nevoia de reciclare și poluarea. Pe de altă parte, plătești pentru un bun pe care nu-l deții tu de fapt și e înșelător pentru că pe butonul virtual scrie „buy” nu „rent”.



Citeste si