REVIEW Black Ops 7: cea mai proastă campanie din istoria Call of Duty

În fiecare an joc titlul Call of Duty. Nu sunt un jucător competitiv înrăit, dar îmi place să joc campania, apoi să-mi încerc norocul prin multiplayer o perioadă. Pentru mine, un joc Call of Duty e ca un film de acțiune din ăla clasic, în care vei știi că nu va fi grozav, dar e distractiv în felul lui. 

Acesta este primul an (în afară de acel call of duty care nu a avut campanie) când am fost dezamăgit profund. Mai bine nu făceau și din deciziile luate parcă nici ei nu au vrut.

Black Ops tot timpul a avut un element de supranatural, dar era folosit să-i dea un flavor, aici zici că au scăpat prea mult supranatural în mâncare și a ieșit o varză. 

Call of Duty: Black Ops 7 continuă povestea francizei într-un viitor apropiat, în anul 2035, când lumea este în haos din cauza conflictelor violente și războaielor psihologice. Campania are ca fundal această lume devastată și îl pune în prim-plan pe David „Section” Mason, liderul unei echipe de elită JSOC, care trebuie să investigheze amenințarea reprezentată de Raul Menendez, un antagonist ce revine cu planuri sinistre, și de The Guild, un gigant tehnologic cu intenții misterioase care promite să protejeze umanitatea dar ascunde propriile scopuri.

Echipa lui Mason descoperă o armă creată să transforme frica în instrument de război, amenințând ordinea globală. Și bineînțeles, misiunea e să oprim acest instrument.

Povestea este confuză, prost scrisă și greu de urmărit, cu personaje fără motivații clare, scene derutante și o direcție narativă care nu implică cu adevărat jucătorul. Revine Raul Menendez, antagonist din titluri anterioare, dar rolul său pare forțat, narațiunea bazându-se excesiv pe elemente de halucinație și VR, care transformă misiunile într-un haos de scene ireale cu monștri și insule flotante, eliminând aproape orice urmă de realism sau tensiune specifică seriei.

Echipa principală este formată din patru soldați care apar doar în cutscene-uri, dispărând instant din gameplay (în misiuni dispar ca măgarii în ceață și doar le mai auzi vocile), iar relațiile dintre ei nu au nicio dezvoltare memorabilă. Păcat de actorii care și-au împrumutat asemănarea pentru acest joc deoarece sunt carismatici, actori precum Milo Ventimiglia, Michael Rooker sau Frankie Adams.

Gameplay-ul este banal și plin de clișee: inamicii apar mereu din ușile și colțurile cunoscute, iar multe secvențe se repetă la nesfârșit fără variații notabile. Sistemul de checkpoint e inexistent practic și este prost implementat, existând riscul să pierzi progresul dacă întrerupi misiunea, iar inteligența artificială a inamicilor este slabă, aceștia devenind „bullet sponges”, cu comportamente lipsite de logică și nu provoacă nicio provocare strategică. 

Iar când joci singur devine cu adevărat frustrant deoarece te plictisești să omori hoarde de inamici singur și trebuie să ai grijă să nu mori că o iei de la capăt, deci nu mai ai acel element de fun. Dacă ai juca cu altcineva probabil ar fi mai simplu, dar dacă joci singur e super boring și repetitiv. Inamicii rezistă prea mult la gloanțe și descarc 2 încărcătoare să omor un inamic.

Nici hărțile sau nivelele nu mi-au plăcut. Par bucăți desprinse dintr-o lume open world, nu secvențe bine construite pentru o experiență narativă intensă. Unele sunt prea mari și te plimbi degeaba de la un obiectiv la altul. 

La nivel vizual pot să spun că jocul arată destul de bine, dar nu are personalitate, e generic. Rulează bine pe un PC cu un RTX 5080 la rezoluție 4K cu peste 100 de FPS pe setări grafice maxime. Mi-au plăcut cutscene-urile în schimb și faptul că-ți permite să joci și third person dacă vrei, deși modul first person e mai natural. 

Nici Battlefield 6 nu a avut o campanie bună, dar măcar a fost decentă și nu e frustrantă. Dintr-un film de acțiune pe care-l savurez cu popcorn, campania Black Ops 7 s-a transformat într-o experiență horror pe care nu vreau să o văd. Păcat de Milo Ventimiglia că îmi era simpatic. Măcar multiplayerul pare că nu l-au stricat și review-urile sunt destul de pozitive.