REVIEW God of War Ragnarok: experiență cinematică și o poveste emoționantă

God of War Ragnarok mi-a adus aminte de ce iubesc jocurile video și este un titlu pe care nimeni nu trebuie să-l rateze anul acesta. După părerea mea, un joc video reușit trebuie să împrumute elemente de la celelalte opere de artă: scriitură bună din romane, imagini extraordinare din pictură, artă vizuală, compoziție cinematică și toate acestea unite de un nucleu de gameplay distractiv, atrăgător și satisfăcător. Iar Ragnarok le are pe toate. 

Mai departe vreau să spun că nu voi da spoilers și nu vreau să stric povestea nimănui, însă va trebui să vorbesc despre anumite momente de gameplay care pe mine m-au surprins și despre care trebuie să vorbesc. 

Într-un articol anterior v-am povestit impresiile mele după cam cinci ore de joc și atunci eram intrigat de poveste, dar și puțin îndoielnic în privința gameplay-ului deoarece nu mi se părea că vine cu ceva foarte nou, însă această idee a fost spulberată la scurt timp după, însă înainte de asta vreau să vorbesc despre poveste.

Fimbulwinter este în plină desfășurare. Ragnarök se apropie, iar Kratos și Atreus încearcă să ducă o viață liniștită, departe de zeii nordici, însă este clar că asta nu este posibil. Kratos, în stilul clasic, este conservator și nu vrea să iasă de pe făgașul trasat, pe când Atreus este acum aproape adolescent, curios și vrea să înțeleagă și să afle cine este, ce este cu Loki și care este rolul lui în Ragnarök. 

Este clar încă de la început că Atreus vrea să dezvăluie acest mister și Kratos trebuie să-și înfrâneze instinctele și să-l urmeze pe Atreus în aventură. Cum ziceam, nu o să povestesc ce se întâmplă, ci o să vă împărtășesc câteva gânduri despre poveste. Îmi place că Santa Monica alege să dezvolte și mai mult relația dintre Kratos și Atreus și vedem această dinamică cum se schimbă, îl vedem pe Atreus cum vrea să devină mai independent și vrea să-și urmeze calea, mai ales că este mânat de acest mister dezvăluit la finalul jocului God of War. Însă foarte interesant este că nu doar Atreus se schimbă, ci și Kratos și vedem cum acest personaj încăpățânat și conservator devine mai deschis atât către Atreus, dar și către lume.

Per total, cred că este o temă frumos explorată de studioul Santa Monica și indiferent dacă ești părinte sau nu, vei înțelege și vei rezona cu această poveste, chiar dacă vobim de zei și creaturi fantastice, aceasta este cât se poate de umană. 

În același timp, o a doua mare temă este aceea de destin versus puterea de ați crea propria poveste. Există un drum predestinat din care nu putem ieși sau deciziile pe care le luăm sunt ale noastre? Atât Kratos, cât și Atreus se întreabă asta. Acest lucru este mai ales evident la Atreus care se luptă și cu noua sa identitate de Loki. Cine este el? Atreus sau Loki? Duce la distrugerea lumii prin Ragnarok ca Loki sau o salvează ca Atreus? Bine dezvoltat aici prin discuții dintre cei doi sau intervenții de-ale lui Mimir și ale celorlalte personaje. 

Ragnarok începe în trombă și vei intra în acțiune imediat, iar de-a lungul jocului vei avea parte de momente tensionate, emoționante, dramatice, dar și parte de momente distractive aduse în parte de personaje simpatice precum cei doi pitici Sindri și Brok.

La nivel de gameplay, lucrurile pleacă de unde le-ai lăsat în jocul anterior și ai Toporul Leviathan, Blades of Chaos și scutul, dar și câteva noi abilități, iar primele ore de joc se simt ca o continuare directă a lui God of War din 2018.

Sistemul de control este familiar și luptele sunt o combinație de lovituri, parări și eschivări. Dacă ții apăsat pe triunghi va căpăta și un elemental damage fie frost, fie fire, în funcție de arma aleasă.

Îmi place că de data aceasta, Blades of Chaos intră în joc mult mai devreme și sunt parte esențială din kitul tău de supraviețuire. La fel ca și toporul, acestea vor fi utile în lupte, dar și în explorare și în rezolvare de puzzel-uri. Te vei putea cățăra cu ele, vei putea prinde obiecte pe care le poți arunca în inamici.

La fel ca și în jocul anterior, armurile se schimbă repede și des, însă armele nu, dar aici apare o nouă armă, o suliță care schimbă dinamica luptelor și să o folosești este absolut spectaculos. În lupte vei putea trece de la o armă la alta apăsând pe săgețile de pe controller, stânga, dreapta și jos. Dacă apeși în sus vei putea schimba tipul de săgeată pe care să-l folosească Atreus. De-a lungul jocului vei întâlni mai multe tipuri de inamicii, de la cei mai mici, rapizi și enervanți, până la creaturi uriașe care ocupă tot ecranul. Ce-i drept, Ragnarok are o diversitate mai mare de inamici și un număr mai mare de mini-boși. 

Asta împreună cu diferitele arme face ca la nivel de combat jocul să fie un soi de combinație dintre sah și piatră foarfecă hârtie. Dacă vrei să ai succes vei folosi toate abilitățile lui Kratos și ale lui Atreus și nu vei apăsa pe un singur buton, cel puțin pe modul de dificultate Give Me Balance, recomandat de studio. Unii inamici sunt vulnerabili la atacuri cu toporul, pe alții mai bine îi ataci cu săbiile sau cu sulița. 

Și unde mai pui și faptul că fiecare armă are 2 atacuri runice speciale și diferitele scuturi pot fi folosite ofensiv sau defensiv. Apoi mai există o progresie naturală a skil-urilor și a abilităților și pentru cea mai bună eficiență ar trebui să schimbi armele în luptă, să apelezi la atacuri speciale și să blochezi și să te ferești când este necesar. 

Scuturile schimbă foarte mult felul în care joci cu Kratos și eu am găsit vreo 5-6 tipuri de scuturi bune în diferite situații care funcționează și actionează diferit. De exemplu, poți alege un scut care să absoarbă mai mult damage apoi să ataci cu el pentru stun, cu un alt scut Kratos poate alerga până la cel mai apropiat inamic apoi îl poate izbi cu putere.

Nu în ultimul rând toate aceste elemente pot fi îmbunătățite și modificate utilizând skill points sau bani și resurse la blacksmith. E suficient de complex încât să nu te plictisești și oferă posibilitatea celor obsedați de eficiență să facă asta, însă nu prea stufos încât să îndepărteze jucătorii casual.

Poți să-ți faci un Kratos ofensiv și cu atacuri runice devastatoare sau poți alege un Kratos tanc care să reziste la multe lovituri. 

Însă cea mai mare schimbare la nivel de gameplay este că vei juca și cu Atreus, nu doar cu Kratos. Am fost surprins să văd asta și m-am bucurat, dar era un progres natural al jocului deoarece Atreus numai este doar un copil, ci un bărbat în devenire care începe să aibă puteri din ce în ce mai complexe. Și nu joci cu Atreus doar trecător, ci destul de mult, cam un sfert din joc aș spune, cel puțin. Și el are parte de skill-uri și abilități distincte și este o gură de aer proaspăt în privința gameplay-ului deoarece este un atacator de la distanță, în primul rând, pe când Kratos este invers.

Și cum sistemul de luptă este gândit în duet, atât Atreus, cât și Kratos vor avea companioni care-i vor însoți în lupte și care contribuie activ. 

Apoi când nu sunt lupte sunt zone de explorat, puzzle-uri de rezolvat și comori de descoperit. Chiar m-a amuzat un moment în care un personaj aștepta să mergem mai departe și-l întreabă pe Atreus ce face Kratos, iar el îi răspunde „My dad likes loot”. În stilul God of War există diferite puzle-uri pe care trebuie să le rezolvi pentru a avansa într-o nouă zonă sau pentru a găsi o comoară. Majoritatea sunt intuitive și nu sunt complicat de rezolvat, dar au fost unele unde chiar nu înțelegeam ce să fac. Nu pentru că ar fi fost extraordinar de complicat, ci pentru că rezolvarea nu era chiar evidentă. Totuși, companionii tăi îți oferă sugestii și te împing așa într-o direcție de mers, ceea ce este util. 

La început mă gândeam că este posibil să mă plictisesc, însă nu. Luptele sunt foarte satisfăcătoare, combo-urile reușite și set piece-urile sunt spectaculoase. Varietatea inamicilor este mare și faptul că poți juca și cu Atreus este cireașa de pe tort. Am terminat jocul după 31 de ore și am făcut și câteva misiuni secundare, însă dacă faci mai multe probabil vei ajunge la 40 de ore, iar complet și să iei toate trofeele este posibil să joci și 60 de ore.

Am jucat pe nivelul de dificultate Give me Balance și mi se pare unul adecvat. Vei avea parte și de provocări, dar nu este un joc care te pedepsește. De exemplu, în luptele cu boșii dacă mori în faza a doua, vei relua lupta din faza a doua cu bara de sănătate plină. Eu am apreciat asta pentru că poate fi frustrat să o iei tot timpul de la capăt. De asta, Elden Ring și jocurile Souls nu sunt preferatele mele. Însă există și moduri mai dificile precum Give Me No Mercy și Give Me God of War.

God of War Ragnarok este o experiență cinematică de la început până la final, de la lupte până la discuții între personaje și de la lumi fantastice până la creaturile din cele 9 tărâmuri. Fiecare plasare de cameră, mișcare este bine gândită și tranzițiile de la gameplay la clip cinematic sunt de multe ori atât de line, încât eu încă țineam apăsată direcția până să-mi dau seama că defapt nu mai trebuie să fac nimic. 

De obicei personajele sunt amplasate în prim plan, iar asta îți oferă ocazia să le vezi expresiile, mimica și hainele mai bine. Armurile lui Kratos, dar și ale celorlalți sunt extrem de bine detaliate, creative și transpuse direct din artbook-uri în lumea jocului. Mie îmi place interpretarea Santa Monica a tărâmurilor mitice și ale personajelor precum Thor, Odin sau Freya. De exemplu, Thor este musculos și blond doar la Hollywood, aici este un munte masiv roșcovan și cu o burtă mare, semănând mai degrabă cu The Mountain din Game of Thrones.  

Jocul este frumos și vei putea vizita toate cele nouă tărâmuri, inclusiv Asgard, însă singurul punct negativ al jocului este legat tocmai de realizarea acestor lumi. De multe ori, cu excepția unor tărâmuri precum Vaneheim, am avut impresia că am vizitat mici scenete, nu lumi, iar asta din cauza felului în care studioul a creat asta prin arenele create și prin limitările impuse ce nu duc la explorare. Abia de câteva ori vezi spații mari deschise și te gândești în ce direcție să mergi. De cele mai multe ori îți este indicată direcția și libertatea de mișcare este limitată. 

Unde nu am nimic de reproșat este voice actingul și absolut toată lumea face o treabă excelentă. De Christopher Judge în rolul lui Kratos cred că nu mai este nimic nou de spus, însă m-au impresionat și alte voci precum Richard Schiff în rolul lui Odin sau Ryan Hurst în rolul lui Thor. Muzica este subtilă și epică în momentele în care este nevoie de asta. Efectele sonore sunt foarte reușite și dau greutate luptelor sau abilităților speciale ale armelor sau ale lui Kratos sau Atreus. Îmi place cum se aude foșnetul armurilor, clinchetul armelor atunci când mergi și scena sonoră surround atunci când porți căști datorită tehnologiei 3D Audio. 

Jocul este unul foarte bine optimizat și nu am întâmpinat erori, căderi de framerate-uri sau bug-uri. Singura mențiune aici ar fi faptul că în unele momente am văzut probleme cu lip syncingul, când un personaj vorbea, dar buzele nu se mișcau, însă au fost puține momente.

Jocul are în esență două moduri grafice: performance cu rezoluție dinamică și 60 FPS și resolution 4K la 30 fps, însă mai există și o opțiune numită high frame rate, care pote duce modul performance la 120 FPS, dacă ai un TV sau monitor capabil și modul resolution la 40 FPS. Jocul are și o sumedenie de funcții de acesibilitate pentru jucătorii care au anumite probleme de auz sau de vedere. 

Controllerul Dual Sense aduce un plus de imersiune și-l vei simți vibrând la cele mai mici gesturi ale lui Kratos sau la diferite acțiuni din joc, iar dacă nu joci cu căști îl și vei auzi, de exemplu când te plimbi cu sania prin Midgard. M-am obișnuit cu Dual-Sense-ul, însă abia atunci când îl compari cu Dual Shock realizezi cât de mare este saltul. Jucând God of War Ragnarok pe PS4, controllerul vibra aproape în mod grosolan, nu are finețea adusă de Dual-Sense. Vibrațiile la PS4 cred că pot deveni obositoare în timp, însă la PS5 aduce un plus valoare la experiența de gameplay. 

Am jucat Ragnarok pe PS5, însă am fost curios să văd cum se comportă și pe PS4 Slim, unde am petrecut cam o oră. Comparația nu a fost foarte justă deoarece am rulat jocul pe un TV 4K cu PS5 și pe un monitor de 21 de inci cu PS4, însă, sincer, jocul arată excelent și pe PS4. Nu ai aceleași opțiuni de performanță, însă dacă nu ai un PS5 încă poți să joci Ragnarok și pe vechea consolă deoarece vei avea parte de o experiență bună. 

Când a fost anunțat faptul că jocul va fi disponibil și pe vechea generație de console m-am gândit că poate va fi limitat și nu vom avea parte de un joc grozav. Însă nu a fost așa și poate singura limitare a fost la level design, însă nu sunt dezvoltator și nu aș putea spune sigur. Dar mi s-a părut că jocul a fost construit aproape doar în arene medii și mici ce nu sunt extraordinar de dezvoltate, iar asta s-ar putea datora faptului că jocul este și pe PS4. 

Un alt aspect ar fi prezența unui număr mare de treceri strâmte prin care personajele fac tranziția dintr-o locație în alta. Jocul nu are niciun ecran de loading screen și o astfel de tehnică ar fi fost utilă pentru un hardware ca PS4, care nu încarcă la fel de repede ca PS5. 

Ca o notă de subsol, este amuzant că Gotham Knights este disponibil doar pe console next-gen, iar un motiv ar fi fost faptul că vechile console nu făceau față, iar jocul respectiv nu doar că arată mai urât decât Ragnarok, dar nici nu rulează la 60 fps pe PS5.

Dacă nu ai urmărit review-ul și ai trecut la final să auzi o părere pe scurt atunci ar fi aceasta: Indiferent dacă ai PlayStation 4 sau 5 ar trebui să joci God of War Ragnarok, ce vine cu îmbunătățiri în aproape toate privințele comparativ cu God of War din 2018. Pentru mine este jocul anului și sunt foarte curios să văd în ce direcție va merge franciza și abia aștept să văd la ce va lucra studioul în viitor.