REVIEW God of War: Sons of Sparta, un joc bunicel pentru fanii trilogiei originale

God of War: Sons of Sparta a apărut pe 12 februarie 2026, exclusiv pe PlayStation 5, ca un shadow drop surpriză în cadrul unui State of Play Sony. Dezvoltat de Mega Cat Studios în colaborare cu Santa Monica Studio, jocul marchează o schimbare radicală de gen pentru franciză: în loc de spectaculoasa acțiune în perspectivă a treia-persoană pentru care seria este cunoscută recent, Sons of Sparta este un metroidvania 2D în stil retro, la prețul de 30 de euro.

Jocul îl are în prim plan pe un tânăr Kratos în perioada antrenamentului militar spartan la Agoge, alături de fratele său mai mic Deimos. Când unul dintre prietenii lor nu se mai întoarce dintr-un exercițiu de teren, Deimos îl convinge pe Kratos să pornească într-o călătorie periculoasă pentru a-l găsi: o aventură în care cei doi frați vor înfrunta creaturi mitologice înfiorătoare.

Întreaga poveste este spusă de Kratos adult fiicei sale iubite, Calliope , iar cel care narează evenimentele este chiar T.C. Carson, vocea a lui Kratos din trilogia originală greacă. 

Kratos este portretizat ca un adolescent mândru, onorabil, care vrea să urce în rândurile armatei spartane — dar și profund legat de fratele său Deimos, lucru care adaugă un alt nivel de complexitate, dacă știi prin ce vor trece cei doi mai târziu în viață.

Nu am terminat jocul și nu știu exact cum se va termina povestea, dar ce am văzut până acum mi-a plăcut. Dialogurile sunt bine scrise, câteodată amuzante și se vede că la asta au contribuit și scriitori din cadrul Santa Monica. 

Metroidvania este un subgen de jocuri de acțiune-platformer caracterizat printr-o hartă mare, interconectată, pe care o explorezi treptat. Accesul în anumite zone este blocat până când obții abilități sau obiecte noi, ceea ce te face să revii în locuri anterioare și să descoperi căi noi. Genul este inspirat din clasicele Metroid și Castlevania: Symphony of the Night și a cunoscut o renaștere în ultimii ani prin titluri ca Hollow Knight, Ori sau Prince of Persia: The Lost Crown. Nu este genul meu preferat, dar am jucat mai mult de curiozitate astfel de titluri în ultimii ani. 

Sons of Sparta oferă o lume 2D mare și interconectată, compusă din multiple locații: de la mlaștini la temnițe și sate pe care o explorezi pe măsură ce obții treptat noi unelte, precum salt dublu sau o praștie pentru a activa anumite mecanisme de la distanță.  

Cum am zis, nu sunt un mare cunoscător al genului, dar God of War Sons of Sparta nu oferă ceva nou sau inovator, ci respectă regulile impuse de gen. 

Deoarece acțiunea are loc mult înainte ca Kratos să primească armele sale emblematice, Blades of Chaos, personajul folosește în schimb sulița tradițională spartană (Dory) și scutul (Aspis). Luptele sunt destul de simple cu mai multe lovituri, lovituri puternice, blocare cu scutul și te poți feri de diferite atacuri. Există atacuri ale inamicilor pe care le poți bloca, pe altele nu și trebuie să te ferești. Pe nivelul de dificultate standard jocul oferă un nivel de provocare satisfăcător, fără să te pedepsească prea mult. De exemplu, la boși după ce mori vei fi apărea înainte de luptă, nu la ultimul checkpoint. 

Scuturile inamicilor pot străluci în culori specifice ce necesită atacuri de spirit sau magice pentru a fi negat. Jocul are și mișcări de tip finisher, dar prea puține, însă poate au ales frecvența lor astfel pentru a simboliza tinerețea lui Kratos. 

Jocul are mai multe sisteme de upgrade legate de clasicele Blood Orbs, dar și de diverse obiecte găsite în mediu. 

O dezamăgire este modul în care este folosit Deimos: deși jocul se numește „Sons" (la plural) și poate părea că promite o aventură despre cei doi frați, Deimos este practic decorativ — stă lângă tine fără să participe activ la luptă, în timp ce tu faci toată munca. 

Pixel art-ul oferă imagini pitorești cu destulă adâncime vizuală, dar standardul în gen este ridicat — și, deși este plăcut de privit, pare o versiune mai modestă față de alte titluri din acest gen.

Sunetul este cel mai solid aspect al jocului. Muzica este constant bună și ocazional excelentă — se repetă destul de des în primele ore, dar nu este deranjant. T.C. Carson livrează o performanță de excepție ca Kratos adult-narator, revenind după mulți ani în rol. Pe de altă parte, tinerii Kratos și Deimos sunt ok, fără să impresioneze.

God of War: Sons of Sparta este un metroidvania competent, cu explorare excelentă și o acțiune bine construită, dar suferă de un combat lipsit de inspirație, boși mediocrii (cel puțin cât am jucat eu 5-6 ore)

Este un joc care îi va satisface pe fanii trilogiei originale și care sunt curioși să afle mai multe detalii despre originile spartane ale personajului, dar nu este un titlu care va impresiona hardcore gamerii sau fanii genului Metroidvania.