REVIEW High on Life 2: continuă cu umorul clasic și adaugă elemente noi de gameplay

High on Life 2 a fost lansat pe 13 februarie 2026 pentru PlayStation 5, Xbox Series X/S și PC, cu o versiune Nintendo Switch 2 anunțată pentru 20 aprilie. Dezvoltat și publicat de Squanch Games, este un sequel direct al jocului din 2022 și vine inclus în Game Pass de la prima zi.

După ce a salvat omenirea de cartelul G3 în primul joc, vânătorul de recompense fără nume a devenit o vedetă a galaxiei. Jocul deschide cu un montaj spectaculos care îl arată la talk show-uri și reality TV-uri, și în general bucurându-se de celebritate. Toate astea dispar rapid deoarece devine cel mai căutat om din galaxie. 

Afli că sora ta, Lizzy, are o recompensă pe capul ei și vrei să vezi ce se întâmplă cu ea. O ajuți, dar așa ajungi și tu în vizorul altor vânători de recompense. Lizzy face parte dintr-un grup care vrea să oprească planurile „Big Pharma",  o corporație care vrea să transforme toți oamenii în medicamente. 

Narativ, jocul nu este extraordinar de complex, dar combinația dintre intrigă și gameplay te ține constant curios să afli ce urmează.

Umorul este coloana vertebrală a întregii experiențe și ca și în primul joc poate să-ți placă sau nu, iar de asta va depinde foarte mult dacă te vei bucura de acest joc sau nu. Există glume cu ironie și satiră, unele momente sunt amuzante și inteligente, fără a fi moralizatoare, dar în același timp există și foarte multe glume simple, proaste, bășcălie cu băieții. 

Armele rămân centrale atât în gameplay, cât și în umor. Fiecare are o personalitate distinctă și câteodată ajungi să folosești mai mult o armă doar pentru că îți place de ea la nivel de personalitate. La fel ca și în primul joc câteodată vorbesc prea mult și există și momente când ți-ai dori un moment de liniște. 

Genul asta de umor Rick and Morty mie îmi place și am urmărit și serialul mai multe sezoane, dar la un moment dat devine obositor și, de exemplu, am renunțat să mai urmăresc serialul. Nu neapărat că a făcut ceva greșit, doar că nu mai eram eu atât de interesat. 

High on Life 2 m-a surprins după primele ore când mă așteptam să văd un FPS clasic, dar acesta este un FPS cu elemente de action-adventure, cu accent pe mobilitate, umor și explorare. Când toate mecanicile se combină, jocul începe să semene cu un mix între Doom și Sunset Overdrive și ceva Tony Hawk Pro Skater.

La fel ca în primul joc, personajul este extrem de mobil și poate efectua sărituri duble, dash-uri, slide-uri și poate folosi un grappling hook pentru a ajunge în locuri îndepărtate. La toate acestea se adaugă acum marea noutate a sequel-ului: skateboard-ul.

Skateboard-ul este practic cel mai mișto sprint din lume. Poți sări pe el în orice moment, poți merge pe șine, poți folosi zidul pentru wallride-uri legate, și poți chiar să îl folosești ca armă. Pe măsură ce avansezi în joc, platforming-ul legat de skate devine tot mai complex și satisfăcător.

O altă noutate importantă este introducerea opțiunilor de dialog atunci când conversezi cu armele tale, ceea ce adaugă un strat comic suplimentar interacțiunilor.

Pe partea negativă, gunplay-ul în sine rămâne mediocru, iar inamicii se simt ca niște „bullet sponges" extrem de repetitivi, ceea ce face multe confruntări mai puțin plăcute. Există și bug-uri notabile, probleme de performanță, chiar și pe un PC cu RTX 5080. Puzzle-urile care implică creaturi blob pot fi destul de plictisitoare și frânează ritmul altfel alert al campaniei.

Grafica este bună, chiar dacă nu impresionantă. Totuși, universul colorat și grotesc al jocului rămâne totuși extrem de distinctiv și plin de personalitate: treci de la o grădină zoologică umană la o stațiune de plajă cu croazieră și tot așa.

Armele care vorbesc arată foarte bine, fiecare cu o personalitate vizuală distinctă. Pe de altă parte, modelele umane sunt un punct slab vizibil, par făcute din plastilină și cu mult sub calitatea modelelor de alieni, deși este posibil să fie o alegere stilistică deliberată.

Efectele sonore ale armelor,  plasma și armele alien,  sună organic și „spongios", exact cum te-ai aștepta de la niște entități vii. Efectele de skateboard sunt precise și satisfăcătoare. Voice acting-ul este bun și ar trebui să fie în genul acesta de joc deoarecei vorbește practic în permanență prin personaje, prin arme, prin NPC-uri 

High On Life 2 este un sequel solid, mai distractiv și mai fluid decât originalul, dar cu câteva probleme tehnice și de gameplay care îl împiedică să devină excepțional.