REVIEW Marathon, extraction shooter brutal cu suflet single player

Îmi place ce face Bungie cu Marathon în zona de multiplayer, dar mi-aș fi dorit un joc single player.

Zic asta pentru că Marathon are potențial de a fi un joc single player grozav datorită prezentării, graficii și atmosferei create încă de la primele interacțiuni. Nu sunt un fan al genului extraction shooter, dar am vrut să încerc titlul Bungie pentru că eram curios să văd ce aduce creatorul Destiny. Am găsit un titlu cu foarte multă personalitate și care m-a atras instant, însă mi-a fost greu să mă atașez prea mult deoarece gameplay-ul poate fi brutal și frustrant.

Marathon este un shooter first-person de tip extraction, cu o componentă mixtă PvPvE. Este disponibil pe PlayStation 5, Xbox Series X/S și PC (Steam), cu cross-play și cross-save. Eu l-am jucat pe PC. Scopul este să intri într-un meci și să ieși cu cât mai mult loot posibil. 

Nu te aștepta la o campanie sau la o experiență single-player clasică. Marathon funcționează ca un live service game unde lumea și narațiunea evoluează de-a lungul sezoanelor. Prețul de intrare este de 40 de dolari pentru versiunea de bază, fără costuri suplimentare pentru hărți sau clase noi.

Suntem în anul 2893, la 99 de ani după evenimentele jocului original. Nava colonie UESC Marathon a dus mii de oameni pe planeta Tau Ceti IV, unde au fondat o colonie. Dar colonia a tăcut brusc, victima unor atacuri extraterestre și a unor agenți biologici devastatori. 

Tu ești un Runner: o conștiință transferată într-un corp biosintetic, trimis să exploreze ruinele, să jefuiască secretele coloniei și să supraviețuiască rivalilor care fac același lucru. Moartea este temporară: corpul se pierde, conștiința reintră în alt shell. Această premisă justifică elegant mecanica de pierdere a echipamentului la moarte.

Șase facțiuni rivale controlează diferite sectoare ale planetei și îți oferă contracte pentru recompense: MIDA, OSF și altele, fiecare cu propriile agende și propria perspectivă asupra misterului coloniei. Poveștile lor se desfășoară pe parcursul sezoanelor, iar unele evoluții globale sunt declanșate de acțiunile colective ale tuturor jucătorilor.

Pe măsură ce faci contract pentru fiecare mai vezi puțin din poveste, mai dezvălui câte puțin din misterul coloniei. Asta alături de un fler vizual face ca jocul să fie atrăgător și pentru cei ca mine, iubitori de jocuri single player.

Nu există misiuni clasice care să îți povestească ce s-a întâmplat; descoperirile sunt ale tale, fragmentate, livrate prin înregistrări găsite și intrări de Codex. Poți doar să te concentrezi pe împușcat dacă vrei sau să te adâncești mai mult în poveste. 

Vizual, Marathon este probabil cel mai distinct joc lansat în 2026 până acum. Bungie a ales o estetică pe care o descrie ca „futurism retro", inspirată de imaginile anilor '90, brutalism arhitectural și design de hardware clasic SF. Armele sunt cubice, angulare, cu culori saturate care contrastează violent cu mediile decolorate ale coloniei. Fiecare Runner Shell are o siluetă imediat recognoscibilă.

Cutscene-urile sunt spectaculoase, iar UI-ul, când nu este frustrant, este conceput ca o operă de artă în sine. Hărțile sunt complexe și interesant și suficient de distincte unele față de altele. Texturile și iluminarea dau o senzație de realitate și imersiune rar întâlnită în shooter-ele multiplayer. Jocul rulează bine și nu am avut probleme în a atinge 120-150 FPS pe setări grafice maxime la rezoluție 4K cu un PC cu o placă NVIDIA RTX 5080. 

Atmosfera este locul unde Marathon strălucește cel mai tare, din punctul meu de vedere. Tau Ceti IV este un loc ostil și fascinant în egală măsură, clădiri de cercetare abandonate, peisaje aspre dar fascinante, locuri și scene extraterestre, dar cumva credibile.

Tensiunea nu vine doar din PvP — vine și din mediu. Nu știi niciodată sigur dacă sunetul de pași din coridor aparține unui bot sau unui om (deși există o distincție). Nu știi dacă loot-ul dintr-o cameră a fost deja luat. Nu știi dacă extracția pe care o vizezi este deja monitorizată. Marathon creează un sentiment de paranoia difuză care funcționează excepțional de bine în cadrul genului.

Design-ul sonor este de top. Armele au o greutate și un caracter imediat recognoscibil. Fiecare tip de muniție sună diferit, fiecare impact este convingător, iar reîncărcarea are o senzație tactilă satisfăcătoare. Coloana sonoră alternează între ambianțe industriale apăsătoare și momente de muzică electronică intensă în momentele de confruntare. Toate aceste elemente creează un joc special pe care mi l-aș fi dorit să-l explorez în liniște într-un joc single player. 

Modul de joc este simplu pe hârtie: îți pregătești un arsenal, te lansezi într-una dintre zonele disponibile, lupți cu inamicii AI și cu alte echipe de Runneri, colectezi loot, completezi contracte și ajungi la punctul de extracție înainte să mori. Nu reușești extracția sau ai murit atunci pierzi tot ce ai adus. Însă mă bucur să spun că misiunile se îndeplinesc indiferent dacă ai murit sau nu și câștigi XP, mai puțin, dar măcar nu simți că ai jucat degeaba.

În practică, tensiunea este constantă. Fiecare colț de coridor poate ascunde un Runner uman sau un robot UESC, mai capabil decât te aștepți. Am murit de multe ori la mâna AI-ului. Forțele AI flanchează, aruncă grenade, folosesc invizibilitate și strigă comenzi — deliberat concepute pentru a te ține în alertă. Extracția nu este garantată niciodată: tocmai când crezi că ești în siguranță, altcineva are același gând.

Armele pot fi îmbunătățite, la fel și shell-urile pe care le porți în luptă. Munția este finită, resursele sunt limitate, și fiecare decizie, să te angajezi sau să eviți o confruntare, contează. 

Clasele din Marathon se numesc Runner Shells — corpuri biosintetice, fiecare construit în jurul unui arhetip distinct. La lansare există șapte, fiecare cu patru abilități: un Prime, un Tactical și două Trait-uri pasive.

Destroyer — Armură grea, barricadă de protecție, sisteme de rachete și thrustere de mobilitate. Conceput pentru luptă directă și protejarea echipei sub foc.

Assassin — Camuflaj activ și disc de fum. Invizibilitatea are reguli clare: mișcarea rapidă reduce eficiența. Perfect pentru a lovi din umbră înainte ca adversarul să realizeze ce s-a întâmplat.

Recon — Drone tracker, pulsuri echo, urme holografice. Câștigă lupte înainte ca vreun glonț să fie tras. 

Vandal — Dublu jump, powerslide-uri extinse, tun cinetic. Cel mai dinamic shell, dar cere gestionarea atentă a sistemului de căldură (stamina jocului).

Thief — Vizor îmbunătățit, dronă fluture, grapple hook. Localizează cel mai bun echipament mai repede decât oricine, un adevărat „loot goblin".

Triage — Drone de vindecare, abilitate de reboot pentru aliați și buffuri de luptă. Singura clasă dedicată suportului, vitală în echipe coordonate.

Rook — Un robot special pentru modul Scavenger. Intri în meciuri deja în desfășurare, fără echipament inițial. Este un mod ideal de a obține niște loot, fără să riști ceva, dar nu poți face contracte.

Marathon oferă mai multe moduri de joc, toate centrate pe ideea de extracție. Poți intra ca echipaj de doi sau trei jucători în lobby-uri standard, cu gear-ul ales din vault. Apoi mai este modul Rook, care mie mi s-a potrivit mai mult, în care intri singur într-un meci în desfășurare și vrei să obții cât mai mult loot apoi să ieși. Acest mod este potrivit pentru cei care joacă singuri și nu vor să se bazeze pe o echipă formată din străini. Dar chestia nașpa e că așa nu poți face contracte, deci nu poți face un progres al personajului și nici al poveștii. E o metodă bună de a face niște loot, ca să fii mai bine pregătit când intri cu un alt shell.

Shell-urile sunt diferite, au stiluri de joc diferite și trebuie să-l găsești pe cel care-ți place cel mai mult. Gunplay-ul este excelent și satisfăcător, AI-ul este bun și mecanica de shooting este foarte bună, însă ce mă îndepărtează pe mine este faptul că e dificil să te integrezi dacă ești solo. Din experiența mea, e greu să coordonezi o echipă de străini, cât am jucat eu nimeni nu a vorbit pe voice chat și când te vezi cu alte echipe te cam împușcă pe loc și nu vorbesc cu tine. 

Există mici tutoriale, însă primele experiențe din joc sunt destul de dificile. Nu știi ce loot să iei, inventarul este mic și trebuie să analizezi fiecare obiect, să decizi ce merită și ce nu. Time to kill este mic și dacă faci o greșeală sau dacă nu ești atent o secundă ai pierdut tot imediat și dacă mori nu există respawn decât dacă te reînvie un coechipier.

Am avut multe meciuri nesatisfăcătoare când am murit repede sau când am navigat 10-15 minute prin meci fără să fac prea multe ca apoi să mor. Au fost și momente incitante, dar este genul de joc pentru care trebuie să te dedici ca să simți că merită. 

UI-ul este foarte ciudat și deși arată bine nu e funcțional deloc. E greu de înțeles și te lupți cu el, iar asta nu este ok, mai ales când ești în meciuri și jocul nu se pune pe pauză.

Bungie știe să facă shootere. Asta nu s-a schimbat. Gunplay-ul este de clasă mondială, direcția vizuală este unică, atmosfera funcționează, iar sunetul este super imersiv. Dacă vrei un joc multiplayer atunci eu zic că merită încercat, mai ales dacă ai niște prieteni care sunt dispuși să se joace cu tine. Dacă ești ca mine, iubitori de single player, atunci nu prea ai ce căuta la Marathon, deși eu cred că ar fi putut fi un joc single player excelent .