REVIEW Plague Tale: Requiem - joc extraordinar pe care trebuie să-l încercați

A Plague Tale: Innocence a fost o surpriză extraordinară, un joc foarte interesant care a atras multă atenție în 2019 când a fost lansat.

Plasat în secolul al XIV-lea în Franța jocul se concentrează pe situația dificilă a lui Amicia de Rune și a fratelui ei bolnav, Hugo, care fug de soldații Inchiziției franceze și de hoardele de șobolani care răspândesc ciuma neagră. Jucătorul o controlează pe Amicia, folosind o combinație de instrumente limitate pentru a se ascunde de soldați, pentru a le distrage atenția sau pentru a-i doborî, pentru a evita hoardele de șobolani și pentru a rezolva puzzle-uri.

Cam așa sună primul joc pe scurt, iar al doilea titlu ia toate aceste elemente și le extinde creând astfel un mai complex și mai bun, în opinia mea.

În acest nou titlu, Amicia și Hugo de Rune alături de mama lor și de Lucas au plecat în sudul Franței pentru a căuta un leac pentru boala de sânge a lui Hugo. Cei care ați jucat primul titlu știți că Hugo, din cauza acestei boli, putea să comunice și să controleze șobolanii. Aici nu era nicio urmă de ciumă neagră sau de șobolani, însă lucrurile se schimbă rapid și cei patru sunt nevoiți să fugă de hoardele de șobolani și de soldați.

Starea lui Hugo se înrăutățește când trebuie să o salveze pe Amicia, iar apoi trebuie să caute un alchimist care ar putea să-l ajute, însă acesta nu aduce salvarea pe care o caută, ci înrăutățește situația, iar apoi o aventură fără un respiro urmează pentru eroii noștri.

În primul rând, apreciez la poveste felul în care este construită și cum scriitori pun obstacol, după obstacol în fața lui Amicia și a lui Hugo, iar asta îi afectează pe amândoi. Hugo vede efectele negative pe care începe să le aibă prezența lui într-un anumit loc și începe să se învinovățească pentru suferința celor din jur, iar Amicia în rolul de protector se simte din ce în ce mai ne ajutorată pe măsură ce greutățile și rănile se adună.

În al doilea rând, povestea este una dură, tensionată și întunecată. Chiar dacă Amicia, Hugo și tovarășii pe care îi întâlnesc pe drum nu par să-și piardă niciodată speranța și formează legături de camaraderie înduioșătoare în timp ce lumea se prăbușește în jurul lor, aceștia sunt trădați loviți și supuși la orori la care o persoană obișnuită ar ceda imediat.

În al treilea rând, povestea reușește să te emoționeze. Te conectezi foarte bine și repede cu aceste persoane, nu doar de Hugo și Amicia, ci și de altele care te însoțesc de-a lungul călătoriei. De încercat de oricine apreciază o poveste bună în jocuri.

La nivel de gameplay, Requiem continuă de unde a rămas Innocence, însă dezvoltatorii au adăugat suficient de multă varietate încât să nu simți că joci chiar același joc.

Amicia este înarmată cu o praștie care poate atât să ucidă inamicii fără cască, cât și să lovească lăzi de armură plasate convenabil pentru a crea o diversiune. De asemenea, ai acces la alchimie și astfel poți să aprinzi focuri, să le stingi folosindu-ți praștia. La fel ca și în trecut, lumina sperie șobolanii și trebuie să te folosești de ea ca să navighezi această lume.

Amicia este un luptător mai priceput de data aceasta, așa că ești capabil să contracarezi inamicii după ce ai fost reperat și să-i lași amețiți pentru câteva secunde. Dacă ai la îndemână un cuțit îl poți folosi pentru o lovitură mortală, dar cuțitele sunt greu de găsit.

Ca urmare a fragilității lui Amicia, majoritatea întâlnirilor din Requiem necesită o abordare stealth și evitarea confruntărilor directe,  să te strecori prin iarba înaltă, să te târăști pe sub căruțe și să arunci oale pentru a distrage privirile curioase. În cele din urmă, Amicia obține acces la o arbaletă care poate ucide majoritatea dușmanilor, însă muniția este rară, așa că nu este ceva ce vei folosi des și de cât atunci când nu ai de ales.

Aceste noi elemente adaugă un plus de dinamism și strategie întâlnirilor cu inamicii,  mai ales în zonele în care jocul se deschide și îți permite să treci pe lângă ei în mai multe moduri. Jocul  te încurajează să adopți un anumit stil de joc - care este stimulat și mai mult de sistemul de abilități al lui Requiem. Optând pentru ruta pacifistă, de exemplu, și strecurându-te pe lângă inamici fără a fi reperat sau fără a ucide pe cineva, vei debloca abilități orientate spre îmbunătățirea abilităților stealth - cum ar fi creșterea vitezei atunci când ești ghemuit și atenuarea zgomotului pe care îl faci atunci când te deplasezi.

Pe de altă parte, dacă ești agresiv, vei avea acces la abilități, inclusiv la o împingere care îți permite să împingi inamicii în foc sau în șobolani și o alta care accelerează timpul necesar pentru a-i sugruma pe inamici cu praștia lui Amicia. Mi-a plăcut că cei care te însoțesc în aventură nu stau degeaba și pot avea abilități speciale care-ți sunt de folos. Per total, jocul oferă suficient de mută diversitate de-a lungul celor 15-20 de ore de joc.

La nivel vizual, jocul impresionează imediat. Încă de la început scenele de exterior și de interior uimesc prin iluminarea și nivelul de detalii. Mediile înconjurătoare variază de la sătuce idilice până la temple întunecate și lumi cu adevărat stranii. Jocul arată fantastic și atmosfera este incredibil redată prin vreme, efecte și culoare.

Muzica și voice actingul este și el la un nivel foarte înalt. Cei de la studio au știu exact cum să aleagă momentele în care muzica să devină sumbră și intensă și când să emoționeze. Actrița care o interpretează pe Amicia face o treabă grozavă, însă majoritatea personajelor sună foarte bine.

Plague Tale: Requiem este tot ceea ce ți-ai putea dori de la o continuare a lui A Plague Tale: Innocence. Este mai ambițios și mai plin de acțiune decât Innocence, este superb din puncte de vedere vizual și gameplay-ul ceva mai complex. Unul dintre cele mai bune jocuri ale anului. 

P.S Dacă ai fobie de șobolani, rozătoare și ai un stomac mai sensibil atunci poate nu ar trebui să-l joci deoarece poate fi cam mult.