REVIEW Rise of the Ronin - aventură cu samurai într-o perioadă istorică interesantă

Rise of the Ronin este un action RPG cu elemente dark souls care vine de la Team Ninja, dezvoltatorul jocurilor Nioh și Ninja Gaiden. Este un joc exclusiv PS5 și spune povestea unui ronin, adică a unui samurai fără stăpân care va participa la evenimente care vor schimba Japonia.

Acțiunea are loc pe la jumătatea anilor 1850 când Japonia trecea printr-o tranziție de la o țară închisă care nu permitea accesul străinilor la una unde se face comerț cu puterile vestului și se întinde peste câțiva zeci de ani. Practic, Team Ninja a luat cele mai importante momente din istoria reală a Japoniei din perioada din acea perioadă și a construit în jurul lor. 

Poți să începi cu personajul prezentat în toate trailerele, dar și să-ți personalizezi unul după gustul tău. Poți intra și în pielea roninului feminin. Deoarece în joc există conceptul de Blade Twin, adică un cuplu de copii ce au fost crescuți împreună și învățați să lupte împreună. Astfel, chiar de la început poți schimba în lupte între cei doi. Apoi ești pus în fața unei decizii. Care dintre ei va fi personajul cu care vei juca de-a lungul jocului. 

Crezând că este mort, protagonistul va pleca în căutarea celui cu care s-a luptat. La scurt timp îl cunoaște pe Ryoma Sakamoto, samurai și figură istorică importantă a vremii, care practic te introduce în toată acțiunea și violența care va acapara Japonia. Questul personal se interconectează și el cu aceste fapte, dar nu are o miză atât de mare de-a lungul jocului.

Ce face bine Team Ninja la acest capitol este să contextualizeze, să redea bine faptele din acea perioadă. Am simțit că am înțeles ce s-a întâmplat, chiar am început să caut și alte informații despre perioadă ca să văd cum au fost tratate anumite fapte în joc. Îmi place că în discuții, în clipuri cinematice poți pune pauză și poți vedea info despre cine vorbește, despre ce vorbește și așa mai departe. 

Ce nu face bine: nu reușește să creeze un protagonist interesant. Actualul nu are nume, nu are miză, nu are nimic interesant. E ca un spectator la ceea ce se întâmplă și la ce zic personajele. Trebuia să-i ofere și mai multă personalitate, iar faptul că nu vorbește 90% din timp întărește și mai mult acest sentiment. Are linii de voice acting, dar foarte puține.

Aceeași poveste este spusă în Like a Dragon: Ishin! Ce are loc tot în perioada Bakumatsu, doar că aici protagonistul este chiar Ryoma Sakamoto și e construit mai bine și chiar îți pasă de el. Like a Dragon reușește să spună o poveste mai personală, dar Rise of the Ronin explică mai bine la nivel general ce s-a întâmplat. 

În joc există trei facțiuni cu viziuni diferite: cea pro shogunat care vrea ca shogunul să rămână la puterea, cea antishogunat care nu este mulțumită de felul în care shogunul a acceptat venirea puterilor vestice și care dorește ca puterea să revină la împărat, apoi este și tabăra puterilor vestului reprezentate de americani, britanici sau francezi. 

Povestea începe în Yokohama, un oraș care are deja influențe occidentale și aici găsești și cele mai multe personaje străine, ca să zic așa, care-ți pot oferi misiuni. După o perioadă, cursul normal al istoriei te duce în următorul oraș, Edo (Tokyo-ul de azi), apoi în Kyoto. De-a lungul orelor de joc vei face misiuni și vei lua anumite decizii - unele pro shogunat, altele anti shogunat, iar unele sunt permanente. 

Dacă ești ca mine și nu știi cu cine să „ții” ei bine află că există o metodă în joc prin care poți să rejoci anumite momente importante și poți vedea alt destin și apoi ești întrebat dacă vrei ca acest lucru să se reflecte în prezent. 

Și acum o să fac tranziția la gameplay și o să menționez acele lucruri care-ți fac viața mai ușoară și Rise of the Ronin nu vrea să-ți irosească timpul: ai access la un cal imediat după prima misiune, are aproape stamina infinit deci poți să faci galop tot timpul, când merge pe cal adună tot timpul resurse, mod de autotravel către un obiectiv, ai acces imediat la acel grappling hook cu care să te urci pe clădiri, ai acces rapid și la acel glider, nu trebuie să-ți bați capul cu inventory-ul deoarece e practic infinit, poți să schimbi felul în care arată armurile deci dacă-ți place un look poți să rămâi așa tot jocul și așa mai departe. Asta mi-a plăcut că este un joc care-ți respectă timpul și nu te pune să faci grind cu diferite prostii. 

Sistemul de luptă este unul dinamic, fun și simplu de învățat, dar complex de executat perfect. La fel ca și în alte jocuri, personajele au viață și stamina, pot bloca sau contraataca. Atunci când blochezi pierzi din Ki sau stamina, iar când ești lovit pierzi și ki și viață, iar atunci când rămâi fără stamina ești expus unui atac devastator. Aceste atacuri sunt mini momente cinematice foarte satisfăcătoare de privit. Inamicii normali sunt uciși, iar inamicii formidabili pierd foarte mult din viață. Apoi mai sunt și boșii pentru care trebuie să execuți mai multe astfel de atacuri formidabile.

Blochezi, te ferești și ataci, însă cel mai satisfăcător este când nimerești contratacurile prin apăsarea tastei triunghi la momentul oportun. Asta îl debalansează și-l expune pentru un atac pe inamic. Ca de obicei, mie îmi iese 50% din timp. Câteodată este suficient să blochezi și să ataci o singură dată, alteori este necesar să blochezi o serie de lovituri pentru a-l debalansa pe adversar. 

Există mai multe tipuri de săbii și arme pe care le poți folosi de la katane, odochi la cele venite din vest precum pistoale, muschete, dar și tot felul de invenții precum un fel de flame thrower. Plus că fiecare armă poate fi mânuită diferit în funcție de stilul de luptă pe care-l alegi. Stilurile acestea de luptă funcționează pe principiul piatră, foaie sau foarfecă. Unul e mai bun decât altul. Îți este indicat pe ecran alături de bara de viața a inamicului dacă stilul ales de tine este cel potrivit. Te poți lupta și cu stilul nepotrivit, dar va fi mai greu să-i scazi stamina rapid. Există trei stiluri diferite pentru fiecare armă în parte și pe măsură ce folosești tot mai mult o armă descoperi atacuri speciale și deblochezi stilurile. Începi cu unul, apoi apare al doilea, apoi al treilea. 

Armele se simt destul de diferit, încât gameplay-ul să rămână fresh mai mult timp și eu am tot schimbat între ele doar pentru distracție. 

De asemenea, ai și arme pe care le poți folosi de la distanță precum arcuri sau arme de foc și atacuri stealth.  Așa ca o combinație preferată este katana + pistol și bayoneta sau sulița plus arc.

Deci luptele sunt fun cu un nivel de provocare destul de ridicat și trebuie să ai reflexe pentru a putea izbuti în luptele dificile. Dar am și vești bune. Poți selecta un nivel de dificultate mai mic, iar atunci când mori practic reapari înainte de lupta cu acel boss. Când ești învins pierzi karma care este automat transformată în skill points ce pot fi investite în abilități. Poți să recuperezi Karma revenind în luptă și lovind puternic adversarul, adică să-i cheltuiești stamina. Al doilea nivel prin care poți să progresezi este XP-ul care și el la rândul lui se transformă în puncte pe care le poți investi în diferite categorii precum putere, dexteritate, inteligență și carismă.

Nivelul mediu de dificultate pentru mine a fost unul bun pentru adversarii obișnuiți, dar cam frustrant pentru boși, iar nivelul easy a fost în regulă, așa că am trecut de la un nivel la altul. 

Înainte să depășesc capitolul combat, mai vreau să mai menționez că există o componentă de stealth și asasinări, însă e prost făcută. Inamicii sunt aproape orbi și nu te aud sau nu te văd, nici dacă ești la o distanță mică. E cel mai basic sistem de stealth pe care l-am văzut în ultimii ani. 

Acesta este primul joc de tip open world al Team Ninja și asta se vede deoarece nu am simțit că mă aventurez într-o lume reală, ci este evident că e o construcție virtuală cu puncte de interes, deja clișeică în lumea jocurilor video. Ai misiuni secundare, ai zone cu inamici care trebuie aduși la pace și fiecare acțiune într-o zonă crește nivelul de afecțiune față de protagonist, ca să zic așa, și apoi apar și alte misiuni și tot așa. Același lucru este valabil și pentru personajele și companionii pe care-i întâlnești. Pe măsură ce crești relația cu ei apar și alte misiuni și cresc și bonusurile pentru când ți se alătură în misiuni. 

Jocul pune mare accent pe companion, deși în trailerele de promovare nu prea au fost evidențiați. Practic, ești singur doar în explorare pentru că toate misiunile au o structură închisă și înainte de fiecare ești întrebat ce companioni să iei cu tine, ce echipament și așa mai departe.

Pe lângă misiuni, pot să spun că sunt mai multe mini-jocuri și activități de făcut de la prins și mângâiat pisici (da și această activitate îți dă o recompensă) până la zburat sau realizare de fotografii.

Rise of the Ronin ne prezintă o lume open world ternă, dar măcar este ușor de parcus cu calul, cu fast travel și cu auto-travel. Per total, jocul oferă mult gameplay și ai ce să faci și cred că ai peste 30 de ore de joc doar cu misiuni principale. Din păcate, structura misiunilor e și ea destul de standard și cam ajungi să te plictisești spre final. 

Rise of the Ronin este un joc cu o prezentare sub ceea ce mă așteptam de la un joc exclusiv PS5. În primul rând, jocul nu arată ca unul next gen și personal cred că arată mai bine Ghost of Tsushima, joc lansat în 2020 și pe PS4. Chiar am reinstalat jocul pe PS5 și Ghost of Tsushima este net superior la acest aspect.

Există trei moduri de joc: performance, graphics și ray tracing. Eu unul aproape că nu am văzut nicio diferență între ele, decât framerate-ul mai fluid în modul performance. Personajele și armurile arată ok, dar am sunt probleme în redarea părului, iar mediul înconjurător e lipsit de viață. Am văzut și probleme cu texturi care apar și dispar, diferite artefacte grafice, umbre care apar și dispar. Numărul de personaje în cadre e foarte mic și acestea apar din neant pe măsură ce te apropii de ei. Sper să se rezolve multe dintre aceste probleme cu un patch care vine în ziua lansării, însă chiar și așa jocul nu impresionează vizual. 

Din păcate, nici pe partea audio jocul nu se prezintă bine. Voice actingul în engleză este cel mult mediocru. Majoritatea personajelor nu sună bine, nu există lipsync și foarte rar am auzit un personaj care să sune bine în engleză. Vestea bună este că ai posibilitatea de a alege voice acting în japoneză și așa sună mult mai bine și intri mai bine în atmosferă. Măcar armele sună bine și e plăcut să auzi un duel cu săbii. 

Așadar, la acest capitol Team Ninja ar fi trebuit să lucreze mai mult deoarece acum Rise of the Ronin se simte ca un joc PS4, nu PS5. 

Rise of the Ronin este un joc cu care m-am distrat, cu o premisă interesantă și cu lupte fun,dar care putea fi mult mai bun. Mi-ar fi plăcut să văd grafică next-gen, voice acting în engleză de nivel înalt și o poveste care să curgă mai bine. Acum pare să fie un joc cumva blocat în trecut cu o structură de gameplay care încearcă să fie modernă și cu o prezentare învechită.