Scurtă privire comparativă între ecosistemele antreprenoriale din România și Bulgaria

Material semnat de Cristian Negruțiu, Founding Partner la Sparking Capital și Lector univ. dr. la Facultatea de Administrarea Afacerilor, cu predare în limbi străine, din cadrul Academiei de Studii Economice

Ecosistemele antreprenoriale din cele două țări nu fac excepție de la această paradigmă. Ambele țări au pornit de la un nivel foarte scăzut, probabil cel mai mic comparativ cu restul țărilor foste socialiste.

Mai mult, tranziția dificilă, instituțiile slabe (și de multe ori, corupte...) și, mai ales, percepția negativă asupra antreprenoriatului nu au favorizat apariția unor întreprinzători autentici, care să dezvolte afaceri de succes în condiții de legalitate și moralitate.

Cu toate acestea, mai ales după accesul în UE și introducerea unui cadru fiscal avantajos (să nu uităm că ambele țări au cota unică de impozitare), peisajul a început să se schimbe încet, dar sigur.

Ca și în multe alte domenii, unele etape au fost arse și progresul a fost rapid, iar acum putem spune că România și Bulgaria sunt pe o traiectorie ascendentă. Mă voi referi mai pe larg la antreprenoriatul din zona de tehnologie, unde cele două țări se pot profila ca niște campioni la nivel european.

La o privire mai atentă însă, se pot observa și câteva diferențe importante. Ca urmare a inițiativelor guvernamentale, Bulgaria a „furat” startul, începând să lanseze fonduri de investiții încă din anul 2012.

În mod practic, a fost creat un instrument de tipul „Fund of funds” care a început să finanțeze echipe locale de manageri de fonduri. La aceste instrumente au fost adăugate ulterior și diverse mecanisme de finanțare europeană, derulate cu ajutorul Fondului European de Investiții (EIF). Impactul a fost masiv în ecosistemul bulgar, iar aceste fonduri au început să finanțeze nu numai fondatori locali, dar și antreprenori bulgari din diaspora.

Ulterior, aceste echipe de manageri au ridicat fonduri succesive, ajungând în acest moment la al treilea vehicul. Mai mult, fondurile din Bulgaria au deja o strategie regională, dovadă fiind investițiile efectuate în țările din zonă, inclusiv în România.

Și în România existau fonduri de investiții active în piață, dar acestea erau filiale ale unor fonduri regionale. Putem vorbi de primele fonduri dedicate pieței locale abia în 2018, înființate tot cu ajutorul EIF sau ca urmare a unor inițiative locale.

Efectul a fost și aici dramatic, perioada 2019-2021 marcând o creștere incredibilă a finanțărilor start-up-urilor românești de tehnologie. O parte din acestea au devenit povești de succes, întărind cercul virtuos în ecosistemul românesc. În aceste moment, echipele de manageri din România au ridicat sau sunt în curs de ridicare a celui de-al doilea vehicul de investiții.

Așadar, între Bulgaria și România există încă un decalaj de un ciclu de investiții. Mai mult (și mai important) există încă o diferență de viziune în ceea ce privește abordarea locală vs regională. Este acesta un lucru negativ din perspectiva României?

Aș zice că nu, mai ales că cele două ecosisteme sunt bine conectate, cu investiții comune (este adevărat, mai multe din sud către nord!). Pe de altă parte, România este o țară de două ori mai mare și merită/trebuie să ocupe un loc de frunte în ecosistemul regional din Europa de Sud-Est.

Cum putem face acest lucru? Răspunsul este foarte simplu, dar, în același timp, complicat. Personal, cred că sunt două direcții principale – puterea exemplului și educația. La prima direcție, lucrurile sunt clare – cu cât mai mulți oameni vor decide să aleagă această cale, cu atât mai mult societatea va avea modele de urmat.

În plus, despre antreprenoriat este bine să vorbească antreprenorii și nu statul; rolul statului nu este să „susțină” antreprenoriatul, ci să creeze infrastructura necesară pentru ca oamenii cu inițiativă să pornească efectiv la drum.

A doua direcție este mai dificil de implementat, dar cu rezultate pe termen lung. Educația antreprenorială trebuie să dezvolte atât cunoștințele necesare (hard skills), cât și abilitățile aferente (soft skills) în pachete de învățare coerente și complete.

Un astfel de program, unic în România, este propus de Facultatea de Administrarea Afacerilor, cu predare în limbi străine (FABIZ – ASE), din cadrul Academiei de Studii Economice. Programul Master în Antreprenoriat (MAENT, MAENT - FABIZ (ase.ro)) care oferă o abordare graduală de acumulare a cunoștințelor și abilităților necesare unui antreprenor, pornind de la simplu către complex.

Programul se desfășoară modular, în limba engleză, fiecare curs fiind predat de un trio format dintr-un profesor din România, un profesor străin de la o universitate de top și un specialist din business. În afara programei școlare, studenții au parte de numeroase experiențe extra-academice, inclusiv vizite în străinătate.

Aceste vizite le permit studenților nu numai să dobândească competențe noi, dar să și cunoască efectiv mediul antreprenorial din țara respectivă și, de ce nu, să stabilească primele contacte de afaceri.

În fapt, acest articol a fost inspirat de o vizită recentă efectuată la Sofia cu actualii studenți. Dincolo de cunoștințele acumulate, cel mai important lucru a fost schimbarea mentalității și deschiderea unei perspective regionale autentice.

În concluzie, ecosistemul antreprenorial din zona noastră este în plină dezvoltare. Noua generație de antreprenori poate și trebuie să valorifice aceste oportunități și să aibă din start o viziune strategică regională. Nu în ultimul rând, a sosit momentul ca antreprenorii din România să-și asume rolul de lideri în zona Europei de Sud-Est.