- 17 Mai 2017
Avantajele muncii într-un startup, potrivit angajaților români
Dacă data trecută am fost curios să aflu de ce au plecat oamenii din companiile mari pentru a-și face un startup, de data aceasta am vrut să văd ce îi determină pe unii să plece de la multinaționale și din companiile "cu tradiție" pentru a lucra la un startup. Am apelat, din nou, la grupul Romanian Startups, unde am aruncat o întrebare simplă. Au răpuns atât oameni din startupuri, cât și oameni din corporații, dar și freelanceri. Răspunsurile le poți descoperi folosind butoanele de navigare de mai jos.
Andra Necula, devicehub.net: Nu știu ce îi determină pe unii oameni să renunțe la "comfy" job-urile lor din corporații, dar știu foarte clar ce m-a determinat pe mine să fac asta. În cazul meu, nu a fost corporația, ci un vis - un vis despre care pot spune că m-a avut el pe mine, nu eu pe el. Am vrut să fac Internet of Things, dar nu doar branch. Am vrut și programare și scripting și ceva hardware, să meșteresc, dar și un pic de design, să țin workshopuri, să vorbesc, să construiesc, să mă joc, să beau (hop moldoveancă, hop hop moldoveancă :D) este o glumă evident, nu beau la birou, beau pe balcon :D.
Mai pe scurt, am vrut și aia și aia și aia… știți voi: genul ăla de om pe care nu îl mai satură Dumnezeu. Pentru că sunt un om căruia îi place să se extindă ca un virus, corporația nu era un habitat natural pentru mine. Simțeam că nu e destul, simțeam că, zi de zi, comit suicid spiritual - da spiritual - nu intelectual, pentru că, în viziunea mea, fericirea este dezvoltarea continuă.
Unii oameni nu vor să iasă din zona de confort - își iau o casă, își întemeiază o familie și atât. Nu își asumă riscuri, nu mai cresc. Unii sunt fericiți așa, eu nu pot fi. Nu eram fericită, așa că, în decembrie am “evadat”. Pt că în perioada sărbătorilor este cel mai bine să stai fără salariu - ce atâta porc, sarmale și dulciuri? Mai bine subțirel la portofel și la trup :D Așa m-am avântat în lumea start-upurilor. Mă simt ca peștele în apa, e tare: adrenalină, proiecte, creezi. Nu am constrângeri, nu am limitări.
Ca sfat: dacă nu îți place tensiunea, dacă nu ești dispus să riști totul, dacă îți e frică de eșec, atunci viața în startup poate că nu este un mediu pentru tine. Totul este relativ, iar când ai timpul limitat, să alegi să îți iei toate visele și ideile pe lumea “ailalta” este cea mai aiurea decizie. Eu zic că viața în startup este așa: ori câștigi, ori înveți. Nu există “am dat greș”, ci doar “am caștigat” sau “am învățat din greșeala asta”. Startup yourself ;)
Mihai Silviu Istrate, BoostIT Hub: E cel mai bun loc să înveți și să crești rapid din punct de vedere profesional. Un startup e format intial din 2-3 oameni și în primii ani ajunge pe la 20-30 de angajați. Asta înseamnă că vei fi mereu în contact cu fondatorii și că vei lucra îndeaproape cu ei (unii dintre ei vin cu o super experiență în spate, experiență din care ai ce învață). Pe același considerent, vei vedea cum crește o companie și vei crește alături de ea. Creșteri de 1500% în cifra de afaceri/număr clienți vor fi lucruri normale, precum și alte exemple excelente de pus ca realizări în CV. Într-o corporație, de obicei, ai un job description bine delimitat, vei urma proceduri scrise de alții și implicarea ta în luarea vreunei decizii nu se prea întâmplă. Într-un startup vei fi ascultat, vei avea inependență pe un anumit segment de business, vei lua decizii și te vei dezvolta profesional și personal enorm.
Ion Meitoiu, Adobe: Eu o să îți dau un răspuns din perspectiva unuia care lucrează la o corporație și care poate spune ce m-ar determină să plec la un startup. În primul rând, trebuie să mă convingă ideea. Trebuie să văd că se lucrează la o idee care are potențialul de a fi distruptive. Nu vreau să plec la un startup care vrea să fie un fel de "facem un site care e LinkedIn" și care are un plan de genul "să furăm niște market-share și să facem un exit rapid" sau, mai rău, la unul care nu are nici măcar planul asta. Am stabilit deja pentru mine că nu am ce îmi trebuie să pornesc eu o idee și să o duc la capăt, așa că într-un startup aș ajunge dacă aș fi sedus de unul dintre fondatori. Cât despre siguranța financiară - nu sunt pretențios. Dacă ai măcar o rundă de seed funding și/sau am încredere că ideea pe care o dezvoltă startup-ul e fezabilă, financiar mi-e de ajuns. Deci, tldr, trei puncte: să am încredere în idee, să fiu convins de leadership/echipă, să fie o idee fezabilă financiar.
Adrian Grozavu, Yardi: Pentry equity? Primii 200 angajati ai Facebook au luat 200 de milioane de dolari.
Luiza Ștefan: Eu am plecat din corporație spre freelancing. Nu e același lucru cu inovativele startup-uri, decât dacă te uiți cum trebuie să te inovezi pe ține însuți. Când ai fost doar angajat o perioadă de 25 de ani, să fii propriul tău stăpân este o perspectivă demnă de luat în seamă. Pe principiul "afară-i vopsit gardu'...". Te prinzi mai încolo că nu este nici despre bani, nici despre pasiune. Dar întrebarea era "de ce ar renunță cineva?" Cineva-ul din mine a renunțat pentru că nu mai era locul meu acolo unde conjuctura profesională a făcut să ajung. Pentru ca am ajuns la nivelul managerial dincolo de care nu știu cât de bine aș mai fi dormit noaptea. Pentru că mi-am împlinit, muncind mult și având și bune și rele, toate cele ce mi le-am dorit - ba am mai primit și în plus ce nu credeam că se poate. Și, pentru că vine un moment în care te întrebi "cum ar fi dacă eu aș face una-alta?". Și este de ales această alternativă. Să trăiesc cu regretul că nu am încercat, sau cu regretul că am încercat și am eșuat? Eu am ales să încerc :-) Spor tuturor în a avea curajul de a alege orice variantă le este pe plac!