Lectură de 19 min
SIGNAL IDUNA este un partener de încredere pentru antreprenorii care contribuie la dezvoltarea locală. Descoperă soluțiile de asigurare potrivite pentru afacerea ta și pune un nou semn de bine pe harta IMM-urilor românești.
Călin Cîndea este cofondatorul Maidan, care a început activitatea antreprenorială în 2017, creând o locație fizică – Moșia Corbeanca, apoi în 2018 cu servicii de catering de evenimente – Maidan Events, și ulterior, în 2022, cateringul de volum – Maidan Catering.
La finalul anului 2024 a lansat Maidan Spațiul, un spațiu de evenimente cu o arhitectură inspirată din maidanul copilăriei și care poate găzdui până la 150 de persoane. Planurile pentru 2025 prevăd o nouă linie de business, propriul brand de mâncare de tip ready meal – PIUA - pauza de bun, care va completa brandul de mâncare gătită sous-vide – Fezandate de Moșie.
Călin și-a început traseul antreprenorial inspirat de o călătorie revelatoare în Nepal, unde luna de miere l-a adus mai aproape de interior, decât de exterior. A ieșit din zona de confort încurajat și de partenerul său de business, Bogdan Doltu, cu care a făcut echipă pentru a dezvolta brand-ul Maidan. Cel mai dificil moment pentru Călin a fost pierderea partenerului și prietenului său, moment în care Călin a avut niște decizii dificile de luat.
Maidan este o afacere care promovează și susține spiritul liber, dar ca să facă asta în spatele afacerii există o cultură organizațională și un leadership despre care Călin ne vorbește pe larg mai jos.
Cred că germenii antreprenoriatului s-au plantat devreme. În școala generală, tata lucra la Centrul de Calcul și aveam acces la ce însemna atunci „tehnologie de vârf”. Făceam CD-uri cu muzică pentru colegii mei și mai încercam tot felul de mici experimente comerciale. Nu le-aș numi afaceri, dar sigur erau semne.
Adevărata decizie, însă, a venit mai târziu, în jurul vârstei de 30 de ani. Eram deja de 10 ani într-o corporație, cu un job bun, stabil și un traseu profesional clar.
Apoi a venit luna de miere — și în loc de o plajă cu cocktailuri, am ales Nepal. O alegere care părea mai mult despre interior decât despre exterior. Călătoria aia m-a zdruncinat frumos. A fost prima dată când mi-am pus serios întrebarea: „Dacă te-ai uita înapoi la 70-80 de ani, ai regreta că n-ai avut curajul să-ți urmezi visul?”
După ce ne-am întors, am vorbit deschis cu soția mea. Mi-am dat seama că, dacă vreau să fiu împăcat cu mine, trebuie să îmi dau șansa să construiesc ceva pe cont propriu. Așa a început drumul meu în antreprenoriat — nu cu un business plan perfect, ci cu o întrebare care n-a mai plecat.
Totul a început cu un fail. Primul proiect de după ieșirea din corporație a fost o aplicație pentru comunitățile din cartierele rezidențiale. La momentul respectiv, locuiam într-un cartier rezidențial de lângă București și vedeam zi de zi cât de greu e să comunici sau să organizezi ceva simplu între vecini — de la un anunț până la împărțirea cheltuielilor sau organizarea unei întâlniri. Așa că prima mea idee a fost să rezolv fix asta: să creez o aplicație care să conecteze oamenii dintr-o comunitate locală.
Din păcate, un an mai târziu, am fost nevoit să închid proiectul — nu reușea să genereze profit suficient de repede și, poate, era puțin prea devreme pentru genul acela de soluție.
Fix înainte să arunc prosopul și să mă întorc la viața de PowerPoint și ședințe pe Zoom, am ieșit la o bere cu un prieten. Și, între două povești, am început să schițăm ideea unui spațiu urban adevărat, așezat în mijlocul orașului, unde să se simtă toată lumea bine — de la copii și părinți, până la oameni care vin să mănânce, să stea la soare sau să joace un meci de fotbal în iarbă.
Ne-am dat seama că în oraș lipsește un loc care să fie relaxat, viu, autentic — un loc care să semene cu maidanul copilăriei noastre. Unde veneai fără program, fără rezervare, fără stres. Împărțeai ce aducea fiecare și stăteai pe pătură la povești. Nimic complicat. Dar totul cu sens.
Așa a apărut Maidan — întâi ca un spațiu gândit să adune oamenii offline, laolaltă. Apoi, ideea a crescut și s-a transformat într-un brand care hrănește la propriu și la figurat. Cu mâncare bună, dar și cu o stare de libertate. Am vrut de la început ca Maidan să nu fie despre mese albe și plating cu penseta, ci despre gust, joacă, și sentimentul că ești unde trebuie, cu cine trebuie.
Uitându-ne la piața HORECA din România, am simțit că multe business-uri pun accentul mai mult pe formă decât pe fond. Multă etichetă, mult „ambalaj”, reguli și rigori — dar prea puțin spațiu real pentru oameni să se simtă liberi, relaxați, ei înșiși. Noi ne-am dorit să facem exact opusul: să creăm contexte de întâlnire, nu decoruri sterile. Atmosfere vii, nu decoruri de poză.
Am plecat de la un gând simplu: cum ar fi dacă am putea aduce în prezent sentimentul ăla de libertate totală pe care îl aveam pe maidanul copilăriei? Fără cod vestimentar, fără „scuzați de deranj”, fără să te simți judecat pentru că mănânci cu mâna sau râzi prea tare. Doar tu, ai tăi, o masă bună și timp petrecut pe bune.
Așa am început. Mai întâi cu o locație fizică – Moșia Corbeanca – un spațiu care a pus prima temelie a spiritului Maidan. Apoi au urmat:
Toate aceste ramuri au un fir roșu comun: libertatea. Fără pretenții, fără reguli rigide. Doar gust, stare bună și oameni care se adună în jurul mesei, exact ca pe vremuri, dar în formele de azi.
Am început la firul ierbii — la propriu. Făceam de toate: curățenie, livrări, contracte, facturi, tot ce era nevoie ca lucrurile să meargă înainte. Azi, am lângă mine o echipă solidă, iar rolul meu s-a mutat spre strategie, cultură organizațională, marketing și lansarea unei noi linii de business: mâncarea ready meal.
Chiar dacă azi scrie „CEO” pe ușa biroului meu (mă rog, doar în acte), în echipă sunt „băiatu’ cu mingea”. Așa ne-am botezat toți — după spiritul de joacă din maidanul copilăriei. Pentru că, deși lucrăm serios, nu ne luăm prea în serios titulaturile. Pentru mine, Maidan rămâne ca o echipă de fotbal: când e nevoie, și portarul urcă în careu să dea gol. Nu contează poziția din teren — toți jucăm pentru același scop.
Iar rolul meu, dincolo de planuri și lansări, este să am grijă de cultura organizațională, să fiu un fel de gardian al binelui comun și al bunului simț. Să mă asigur că, indiferent cât creștem, nu ne pierdem esența: lucrăm împreună, ne pasă unii de alții și rămânem cu picioarele pe pământ.
De când am pus bazele Maidanului, mi-am dorit să construim mai mult decât un loc de muncă. Visul a fost mereu să creăm un spațiu în care oamenii să vină cu bucurie, nu cu frică de ședință. Să simtă că fac parte dintr-o poveste în care contează.
Pentru mine, grija față de echipă înseamnă să ai grijă de cum se simt oamenii în fiecare zi — dacă au loc să crească, să se exprime, să fie ei înșiși. Și asta nu se poate întâmpla fără o cultură sănătoasă, care să aibă valori vii, nu doar agățate pe un perete.
Pentru mine, a avea grijă de echipă înseamnă să veghez constant la aceste valori. Și dacă reușim să rămânem aproape unii de alții, cu încredere și cu libertatea de a fi autentici, înseamnă că suntem pe drumul cel bun.
Cel mai important pentru noi e să rămânem aliniați la obiectivul comun. Sau, cum ne place să zicem pe Maidan, să rămânem cu fața la joc. Când tensiunile apar — și apar, inevitabil — încercăm să nu le ocolim, ci să le folosim ca teren de joc. Tensiunea, dacă e gestionată cu respect, poate scoate idei bune la suprafață.
Credem că progresul nu vine dintr-un consens liniștit, ci din ciocnirea ideilor. De multe ori, cea mai bună soluție apare fix la intersecția unor perspective care se contrazic. De asta, ne asigurăm că fiecare voce are loc la masă, că toți oamenii pot vorbi, întreba, contesta — fără teamă.
Spațiul pentru exprimare și încrederea că suntem pe aceeași parte a terenului sunt esențiale. De acolo vin și motivația, și implicarea. Nu din frici sau deadline-uri, ci din sentimentul că joci pentru ceva în care crezi, alături de oameni care trag în aceeași direcție.
Pentru noi, grija față de oameni nu se traduce doar în beneficii clasice. E important ca fiecare coleg să simtă că vine cu plăcere la muncă, că e parte dintr-o poveste reală, în care contează și contribuie.
Recent, ne-am relocat într-un spațiu nou, modern, în care am pus accent pe funcționalitate, dar și pe estetică. De la bucătăriile în care se gătește zilnic până la spațiul de coworking, totul e gândit să-i aducă pe oameni împreună. Să simtă că au un loc al lor, sigur, frumos și viu. Nu doar un „loc de muncă”, ci un spațiu care inspiră și creează energie bună.
În plus, am cultivat un obicei care pentru noi valorează mult: discuțiile 1 la 1. Vorbim des, sincer și fără bariere — despre ce merge, ce doare, ce poate fi mai bine. Ne interesează nu doar performanța, ci și starea de spirit a oamenilor. Și mai ales în momentele dificile, încercăm să fim acolo — cu suflet, cu timp și, când e nevoie, și cu sprijin financiar. Pentru că oamenii trec prin vieți reale, nu doar prin fișe de post.
Pentru noi, stabilitatea vine din încredere, iar sănătatea din relații umane reale. Dacă oamenii simt că pot fi ei înșiși și sunt tratați cu respect, atunci suntem pe drumul bun.
Cred că cel mai important e să îți alegi resursa potrivită, la momentul potrivit. Ce funcționează pentru cineva azi s-ar putea să nu te atingă deloc mâine.
Pentru mine, una dintre cărțile care m-a zdruncinat frumos a fost „Antifragil” de Nassim Taleb. Am citit-o în pandemie, într-o perioadă în care simțeam că mi se clatină toate convingerile de antreprenor.
E o carte care îți spune, pe șleau, că nu e de-ajuns să reziști când e greu — ci că trebuie să ieși mai bun din ce ți se întâmplă. M-a învățat că eșecul nu e capăt de drum, ci o intersecție. Dacă alegi bine, poți ieși cu o fundație mai solidă decât înainte. A fost genul de carte care nu te mângâie pe creștet, ci îți dă două palme, apoi îți întinde mâna să te ridici. Exact ce aveam nevoie.
Acum, cu doi copii — dintre care o pitică de un an și jumătate — nu mai am același lux de a citi în liniște o carte pe hârtie. Dar profit de timpii lungi din mașină: ascult podcasturi (îmi place mult Decoder cu Adi Stanciu și Andreea Roșca) și audiobooks din zona de leadership și strategie.
Iar începutul acestui an m-a prins într-un nou „restart”. Simțeam că Maidan trebuie să facă un salt — să iasă din etapa de copilărie antreprenorială și să meargă, cum glumesc uneori, „la facultate”. Intuiam că e momentul pentru un alt tip de construcție, mai solidă, mai matură, dar îmi lipseau ingredientele clare: structură, direcție, instrumente.
Decizia de a urma un MBA la BISM a fost una dintre cele mai bune alegeri din ultimii ani. Mi-a adus claritate, cadru și curajul de a trece la acțiune. A luat ideile care pluteau în aer și le-a pus pe un traseu concret. A fost, fără exagerare, combustibilul de care aveam nevoie ca să duc Maidanul la următorul nivel.
Pe Maidan, cultura organizațională n-a fost vreodată un document scris la rece. A crescut natural, din felul în care ne purtăm unii cu alții, din glumele schimbate în bucătărie și din felul în care dăm mâna când e greu.
Și poate cel mai important: gătim după rețeta noastră. Ne place să contestăm „așa se face”. Ne asumăm rolul de challengeri ai normelor și alegem drumul nostru — cu gust, cu suflet, cu identitate.
Asta e Maidan. Nu perfect, dar viu. Și sincer.
Pentru mine, un lider bun nu stă la catedră și nu dă ordine de sus. Leadership-ul e despre încredere, dialog real și curajul de a merge alături de echipă, nu în fața ei. Stilul meu e informal, deschis, cu loc pentru greșeli din care învățăm împreună — nu pentru vinovați.
Cred în liderii care știu să asculte, care pot spune „nu știu” fără rușine și care creează un spațiu unde oamenii pot fi autonomi, curajoși și inspirați — nu doar executanți.
Cele mai mari lecții de leadership nu le-am învățat din cărți, ci din eșecuri. Acolo, în momentele grele, am înțeles că echilibrul echipei și grija față de oameni sunt fundația. Restul — viziune, rezultate, strategie — se construiește pe baza asta.
Cel mai greu moment din parcursul meu antreprenorial a fost pierderea partenerului meu de business.
A fost mai mult decât o provocare profesională — a fost un moment în care tot ce construisem împreună părea că se clatină. În spatele Maidanului erau nu doar cifre și operațiuni, ci o prietenie, o viziune comună și o energie care ne lega. A trebuit să găsesc în mine forța de a merge mai departe, cu tot ce însemna el pentru povestea noastră, dar și să am curajul de a aduce businessul mai aproape de propriile mele valori, stilul meu de leadership și direcția în care simțeam că trebuie să mergem.
Așa a început, în 2024, o transformare profundă: rebranding, o echipă nouă de management, implementarea unui ERP, noi procese, altă energie. A fost un fel de upgrade de sistem — dar făcut cu suflet, nu doar cu strategii pe flipchart.
Un an mai târziu, Maidan e un business mai matur, bine așezat, construit pe valori reale. E aliniat cu cine sunt azi și cu direcția în care vreau să mergem. Și, cel mai important, e pregătit să joace în liga grea a viitorului, fără să-și piardă spiritul de joacă și gustul autentic al începutului.
Pentru mine, claritatea începe cu conectarea reală cu echipa. Cred mult în relațiile directe, așa că am săptămânal ședințe 1 la 1 cu echipa de senior management, dar încerc să găsesc timp și pentru discuții informale cu colegi din toate zonele companiei — indiferent de rol sau departament. Mă ajută să simt pulsul real al businessului, dincolo de rapoarte.
Avem și câteva ritualuri de echipă care ne țin ancorați:
Cele mai mari riscuri pe care le resimțim constant sunt legate de accesul la finanțare și de impredictibilitatea fiscală. E dificil să construiești pe termen lung când regulile jocului se schimbă din mers, iar contextul fiscal pare mai degrabă o loterie decât un cadru predictibil.
La asta se adaugă și creșterea costurilor cu materiile prime și energia, influențate atât de contextul economic global, cât și de haosul politic intern din ultimii ani — un factor care pune multă presiune pe deciziile zilnice ale antreprenorilor.
Ca să reducem riscul sistemic, am ales să construim o structură de business diversificată, care ne permite să ne adaptăm mai ușor și să nu depindem de un singur segment de piață. Operăm pe mai multe fronturi:
– catering pentru evenimente personale și corporate,
– catering industrial pentru școli și instituții,
– dezvoltăm zona de ready meals, care ne ajută să intrăm și în retail și livrare directă către clientul final.
Diversificarea asta ne dă stabilitate și ne permite să ne echilibrăm atunci când o linie de business e afectată de factori externi. Nu e ușor, dar e un mod sănătos de a naviga incertitudinea.
Am investit în echipamente moderne, utilaje performante și proceduri clare, astfel încât să reducem riscurile de defecțiuni sau accidente. Avem planuri de mentenanță periodică, iar echipele sunt instruite constant pe zona de siguranță.
Pentru flota de peste 10 autoutilitare, esențială în activitatea noastră, am ales leasingul operațional — ne asigură mașini mereu în stare bună, cu opțiuni de înlocuire rapidă, fără blocaje.
Pe partea juridică, lucrăm cu parteneri legali permanenți, avem contracte bine structurate, verificate constant și clauze de protecție în toate relațiile comerciale. Nu lăsăm nimic la întâmplare.
Am implementat un pachet solid de asigurări de business — care acoperă tot ce contează: de la echipamente și flota auto, până la protecția spațiilor și business continuity, în cazul unor evenimente neprevăzute.
Pentru oameni, ne preocupăm constant să oferim un mediu sigur și funcțional, cu spații moderne, curate, bine întreținute și proceduri clare pentru siguranța la locul de muncă. Nu ne jucăm cu protecția echipei.
Suntem conștienți că nu putem elimina riscurile, dar putem controla cât de pregătiți suntem. Și ne dorim să fim mereu cu un pas înainte — chiar și în fața imprevizibilului.
Continuitatea business-ului a devenit un subiect personal pentru mine, mai ales după decesul partenerului meu. A fost un wake-up call care m-a făcut să conștientizez cât de important e să fii pregătit și pentru cele mai neplăcute scenarii, oricât de puțin îți vine să le iei în calcul.
În prezent, lucrăm intens la organizarea companiei într-o structură cât mai autonomă, cu echipe care știu exact care le e rolul, cum arată „terenul de joc” și ce decizii pot lua fără să aștepte indicații.
Vreau ca Maidanul să poată funcționa la fel de bine și fără mine în centru.
Sunt conștient că, la un moment dat, va veni timpul să fac un pas în lateral și să predau leadershipul cuiva care are nu doar competențele, dar și energia potrivită pentru Maidanul viitorului. Va fi ca o trecere simbolică de la adolescență la maturitate — un pas natural pentru orice organizație care vrea să crească mult și frumos.
Partenerii externi joacă un rol important în acest plan: avem consultanți financiari și juridici, asigurări de business continuity, dar mai ales o echipă de management care se implică real, nu doar execută. Împreună construim nu doar un business funcțional, ci unul care poate merge înainte, oricât de complicat ar fi terenul.
Timpul cu familia și prietenii. Dacă nu te joci acasă, n-ai cum să vii cu chef de joc pe Maidan și să inspiri cu adevărat ca lider. Încerc să-mi protejez cât pot momentele cu ai mei — sunt bateriile mele de rezervă și sursa mea de claritate.
Îi încurajez și pe colegi să-și prețuiască echilibrul personal. Pentru mine, nu e un moft, e combustibil. Când vii cu vibe bun de acasă, ai mai multă răbdare, mai multă inspirație și energie să construiești și la muncă.
Leadershipul începe de la tine, dar se alimentează din oamenii de lângă tine. Acasă sau la birou — tot echipă e.
Pentru mine, un business sănătos stă pe doi piloni esențiali:
O echipă sănătoasă, pentru mine, înseamnă o echipă în care oamenii simt că au sens, spațiu de exprimare, încredere și siguranță. Că pot spune ce gândesc, că sunt ascultați și că greșelile nu sunt capăt de drum, ci început de învățare.
Când echipa e sănătoasă, vezi clar: oamenii vin cu drag la muncă, râd mai des, propun idei, se implică, se ajută. E vibe-ul acela de Maidan bine închegat — când fiecare joacă pentru echipă, dar își păstrează stilul propriu.
Și, dacă iese bine prima parte, zâmbetul echipei ajunge și la clienți. Îl vezi în livrare, în gust, în atmosferă. Pentru că binele făcut în interior se simte și în afară.
Cel mai important rol al unui antreprenor e să fie gardianul binelui comun.
De acolo pleacă totul: cultura, vibe-ul, direcția. Felul în care arată businessul tău e oglinda ta ca lider, în fiecare decizie, reacție sau discuție.
Nu e suficient să ai planuri și Exceluri. Trebuie să fii acolo, prezent, atent la oameni și la pulsul companiei. Să vezi din timp când ceva scârțâie și să corectezi cursul, ca să nu se ducă barca într-o zonă cu valuri prea mari.
Într-o lume în care totul se schimbă de la o lună la alta, ce te ține pe linia de plutire e cultura echipei. Fă din ea ceva antifragil — care nu doar rezistă la șocuri, ci iese mai tare din ele. Ai grijă de echipa ta, construiește în jurul unor valori sănătoase și ține direcția clară. Și nu uita: când echipa merge bine, zâmbetul ăla se vede și la clienți.
Afacerile care cresc se mișcă mereu: produse livrate, echipamente transportate, planuri în dezvoltare. Asigurarea pentru bunuri în tranzit de la SIGNAL IDUNA protejează ce contează, chiar și pe drum, un semn de bine pentru antreprenorii care știu că siguranța nu stă pe loc.
Prezentă în afacerile creative ale orașului de peste 10 ani, Irina urmărește poveștile antreprenorilor români și le scoate apoi la lumină. Pasionată de toți care au avut curaj să pornească un start-up, caută motivația care a condus la povești cu inspirație și ambalează experiențele celor care au încercat, cu focus pe zona de evenimente, horeca, digital și business-uri care au creativitate la fundație.
Te-ar putea interesa si urmatoarele:
Irina Achim
