Ce diferențiază arta umană de cea AI

E prima oară când sunt în fața ecranului pentru vă scrie o scrisoare, iar cu asta vine inevitabilul sindrom al impostorului. De ce? Pentru că sunt tânără și de multe ori nu știu ce fac cu adevărat, pentru că viitorul meu e incert chiar și când sunt sigură pe mine și, de multe ori, ce vreau să transmit eu nu e luat pe cât de în serios mi-aș dori, din cauza lipsei de experiență care vine cu frageda mea vârstă.

Ce aș putea eu să vă transmit?

Am decis să încep cu ce știu eu mai bine: arta. Ca să fiu mai exactă, de ce avem nevoie de ea, umană și imperfectă, într-o lume unde tehnologia ia întâietate și începe să făurească propriile versiuni a ceea ce noi numim artă. Pentru a face asta, trebuie să ne întoarcem puțin în timp.

Michelangelo Merisi da Caravaggio a fost un pictor italian al secolului XVI și un inovator al conceptului de clar-obscur (tehnică unde picturile au un contrast intens de lumină și întuneric; N.red.) și al stilului baroc. Singurul supraviețuitor al familiei sale după valurile de ciumă care au acaparat orașul Milan, Caravaggio are o poveste de viață tragică și similară cu cele ale lui Picasso și Van Gogh.

Coloana #23 - Cele mai importante informații despre antreprenoriat și tehnologie

Unde Van Gogh a încercat să folosească culori vibrante pentru a crea ceva care să dea speranță, din săracul său domiciliu sau din spitalul unde era internat când a pictat celebrul Starry Night, Caravaggio era opusul. Era o persoană violentă, tumultoasă și arogantă, deseori numită vulgară de biserică pentru operele sale care erau o blasfemie.

Îl menționez pe el, un artist care a ucis și care a murit exilat, pentru unicul moment în care i-am văzut operele. „David și capul lui Goliath”, dacă îmi servește bine memoria, a fost printre primele picturi pe care le-am văzut. Avea o frumusețe grotească, cu fundalul învăluit în întuneric și expresia de necitit a lui Goliath, un mix impresionant de înfrângere și acceptare, care m-a făcut să vreau să știu mai multe.

Morbidul lui Caravaggio mi-a stârnit iubirea pentru istoria artei, pentru felul în care stiluri artistice se nasc și mor, pentru poveștile celor care au avut curajul și viziunea necesară de a distruge regulile care le-au fost impuse.

Ce vreau eu să spun e că arta generată cu inteligența artificială poate reda la nivel vizual o operă, dar ce îi lipsește la nivel fundamental este esența. Îi lipsește decizia conștientă a fiecărei linii, a fiecărei culori sau lumini, motivul pentru fiecare element e adăugat pentru a reprezenta - uneori mai subtil, alteori mai evident - persoana din spate. Substanța din spatele orelor depuse pentru a învăța teorie despre culori și anatomie umană, despre micile detalii pe care un artist le pune în fiecare operă pentru că reprezintă o amintire. Felul în care și eu colorez umbrele după cum am fost învățată de o prietenă, sau schițez compoziții după explicațiile profesorului meu de natură statică de acum 5 ani.

Revolut Invest Report: Româncele recuperează teren în domeniul investițiilor

Și arta AI este o amalgamație de elemente ale altor artiști, dar fără poveste sau scop. Prin această scurtă lecție de istoria artei aș vrea să vă insuflu dorința de a aprecia arta nu numai pentru ce este, ci și pentru oamenii din spatele lor, pentru ce înseamnă procesul creativ.

Cred că și un antreprenor poate învăța de aici, și asta e ce vreau să vă transmit - să rămâneți consistenți chiar și în zilele în care nu vă simțiți la fel de pasionați, să perseverați și să inovați prin transpunerea propriei persoane în munca depusă, pentru că o să vină persoane care o să vadă munca voastră și o să simtă cea mai importantă primă emoție în procesul creativ: inspirație.