Irina Achim
Dot.lumen este un startup care a atras atenția multor jucători, de la investitori, la programe europene și târguri de tech. Startup-ul românesc fondat de Cornel Amariei dezvoltă ochelari pentru nevăzători. dot.lumen este prima companie din România care are Uniunea Europeană ca acționar, conform declarațiilor lor, iar soluția lor a fost deja testată de peste 300 de persoane cu primii ochelari inteligenți construiți.
Cornel Amariei despre cultura antreprenorială americană
În continuarea susținerii din grant-uri europene, Cornel Amariei a fost invitat și la un program al European Innovation Council (EIC) dedicat conectării startup-urilor europene cu investitori din Silicon Valley.
După o săptămână petrecută în raiul unicornilor, fondatorul dot.lumen a scris pe contul lui personal de LinkedIN următoarea observație, cu mici ajustări ulterioare postării originale:
”One week in Silicon Valley and it's clear why Europe is so far behind. The grit, the 996 hustle culture, we need those back* in Europe and in Romania. Thanks to the EIC Global Business Expansion Programme, I got to see how the game is played at the highest level. Time to step up our game.
Întrebarea noastră către el a fost una cât se poate de directă: ce-a vrut să spună autorul?
Cornel ne-a lămurit: ”am sentimentul că ne-am pierdut ambiția, capacitatea de a visa și, cel mai mult, dorința de a munci mult pentru ceva în care credem. Nu mă refer la câțiva oameni excepționali, ci la ce încurajăm în general. Nu putem promova ideea că succesul vine fără muncă. Ne face necompetitivi și ne plafonează. Succesul cere ambiție și uneori sacrificiu.
Spun că trebuie să creăm un mediu în care să-i celebrăm și să-i încurajăm pe cei care vor să muncească foarte mult pentru ceva în care cred. Admirăm dedicarea unui medic, a unui cercetător sau a unui sportiv de performanță. Cred că merită să încurajăm aceeași dedicare și în antreprenoriat. Nu să le tăiem aripile.
Finalul postării a inclus un optimism antreprenorial: time to step up our game. Despre asta este vorba. Eu cred în Europa și în UE. Vreau și contribui la crearea unui mediu în care oamenii cu ambiții mari să nu fie nevoiți să se mute peste ocean. Eu am ales să construiesc aici. Vreau ca și alții să poată face asta, cu ambiții oricât de mari.”
”Cred cu tărie că there’s no substitute for hard work”, a mai adăugat el.
Viziunea lui Cornel Amariei despre muncă și viață
L-am invitat pe fondatorul dot.lumen la o discuție despre muncă și viață, despre viziunea lui de fondator și despre postarea care a stârnit multe reacții. Pentru că este important să vedem ce e dincolo de o simplă postare pe Linkedin.
1. Ce te-a impresionat cel mai tare la fondatorii din Silicon Valley, ne poți da și un exemplu?
De vreo 10 ani merg în Silicon Valley. Este o cultură cu care rezonez foarte mult. Două lucruri vreau să punctez:
În Europa, din experiența mea, trăim mai bine. Calitatea vieții și serviciile sociale sunt mai bune. Însă, când vrei să construiești ceva foarte mare, simți mai repede niște limite. În Silicon Valley, senzația este că poți merge mult mai departe.
Un VC dintr-un fond foarte mare mi-a spus: „We don’t invest in companies; we invest in dreams”. Asta m-a impresionat. Disponibilitatea de a susține un vis mare, cu tot riscul lui. Acolo găsesc mult mai multă deschidere pentru asta. În Europa încă simt că mai avem mult de lucrat.
2. Când mergem în vacanță undeva, destinația aia pare mereu locul ideal pentru a te muta. Dar e un miraj de suprafață, de ”newlywed vibes”. Nu crezi că e la fel și aici, în contactul tău cu programul EIC Global Business Expansion Programme din Silicon Valley în care apuci să vezi doar suprafața, nu și profunzimea?
Cu siguranță se poate întâmpla acest lucru. Însă nu discutăm despre o singură vizită. Vizitez și lucrez în acea regiune de 10 ani. Săptămâna aceasta a reconfirmat niște lucruri, nu le-am descoperit acum pentru prima dată.
3. Care e relația ta cu munca, cum arată programul tău în dezvoltarea dotL.lumen?
Programul meu este cam același de când aveam 12 ani. Făceam 5 ore dus-întors până la școală, la școală stăteam 6-7 ore și mergeam și 2 ore la antrenament, la înot. ±13-14 ore activ pe zi.
Lucrez la fel de mult și azi, 6-6 1/2 zile pe săptămână. Nu este pentru toți, dar eu asta știu și-mi place. Îmi aduce incredibil de multă plăcere. Sunt înconjurat de hobby-urile mele și de oamenii cu care vreau să-mi petrec timpul.
Lucram la fel de mult când eram angajat, lucrez la fel de mult acum, când sunt CEO. Pentru mine nu este nicio diferență.
4. Cât de mult aloci din ziua ta muncii?
Încep munca la aproximativ 1 oră după ce mă trezesc, timp in care fac duș, sport și ajung la birou, și continui până mă culc.
Am pauze evident every now and then, în care studiez ceva sau îmi iau chitara în brațe. Când iau o pauză, de multe ori, tot la muncă mă gândesc.
5. Burnout-ul, epuizarea - ai simțit vreodată că te apropii de terminarea resurselor și că ai nevoie de o pauză? Ce ai făcut în astfel de momente?
Pentru mine, contează enorm ce fac, nu doar cât muncesc. Ceva în care nu cred mă consumă mult mai repede decât multe ore dedicate unui lucru care îmi place sau mă intrigă.
Cred că sensul și plăcerea de a construi contează foarte mult. Dar asta nu înseamnă că te fac imun la epuizare. Acesta e ritmul meu.
6. 996 e un trend care vine din China, o etică a muncii care implică un program de la 9 la 9, care practic nu-ți mai lasă loc de viață personală. Cât de sănătos crezi că e un astfel de curent, care nu mai lasă loc pentru nimic 6 zile din 7?
Cred că în spatele marilor realizări umane există enorm de multă muncă. Nu toți trebuie să ne propunem să schimbăm lumea, dar cred cu tărie ca trebuie să creăm un mediu în care cei care vor să încerce să fie încurajați, nu marginalizați.
Pentru mine este o alegere personală. Am dovedit de atâtea ori că oameni obișnuiți, în contextul corect, pot face lucruri extraordinare.
7. Care e cultura organizațională la dot.lumen, ce așteptări ai de la echipa ta?
Am două așteptări de la echipă: curiozitate și perseverență.
Curiozitate, pentru că ceea ce facem noi nu a mai fost făcut. There is no playbook we can play by.
Perseverență, pentru că inevitabil foarte multe idei nu funcționează. So we keep pushing and trying new things.
În ultimii cinci ani, momentele în care a fost nevoie de overtime au fost foarte rare. Am tot zis-o și mă repet, programul meu nu e programul echipei.
8. Ce faci într-o situație în care un angajat îți spune "boss, nu mai pot, sunt obosit"?
Te oprești și o iei de la capăt mâine sau luni. Cred foarte mult în flexibilitate. O ofer și o aștept, e reciprocă. Fiecare poate contribui în ritmul lui.
9. Tu ești și un lider, nu doar un antreprenor. Cum crezi că pot afecta astfel de afirmații echipa actuală? Dar viitoarele noi angajări?
Avem 60 de oameni în echipă, mulți alături de noi chiar de la început. O parte dintre colegi beneficiază de un stock option plan, prin care pot deveni acționari și împărtăși succesul companiei. Există în continuare foarte mulți oameni care se bucură să găsească o echipă atât de ambițioasă, diversă și competentă, în care fiecare are ce învăța de la colegi.
Primim aproximativ 1.000 de candidaturi pe lună.
Lucrăm împreună la o misiune care mută munți și are un impact incredibil. Și putem face asta dezvoltându-ne personal și profesional, rămânând sau chiar întorcându-ne în România.
10. E un comentariu pe Linkedin la care mi-ar plăcea să avem și replica ta, apropo și de responsabilitatea pe care o au liderii în spațiul public:
”I can't tell you how many people I've met in leadership positions that said something similar and also never promoted anyone that wasn't prepared to also burn the candle at both ends. The idea that one isn't setting an implicit standard by A) working those hours, and B) talking publicly about why the world needs more of it, isn't very convincing. You're right, your hours are your choice. I also think that for people in the right position at the right time, chasing that hustle mentality will pay off. Anyone that has been around the block at least once though won't buy the story this isn't an expectation leadership expects to flow downstream.” James Robb.
De la colegi aștept curiozitate și perseverență. Nu să stea la birou pentru că sunt eu acolo. Alegerile mele personale nu reprezintă un etalon sau o condiție de promovare. Despre cum se simte asta în practică, cel mai bine: întrebați echipa. Ei trăiesc zi de zi cultura. (n.r. vom reveni și cu părerile echipei de îndată ce le avem).
11. Într-un interviu mai vechi cu Andreea Roșca povesteai despre echipa dot.lumen ca despre o șatră de nebuni, oameni cu pasiuni dintre cele mai diverse, de la parașutism la jocuri și animale. Cum s-a schimbat echipa voastră în cei 4 ani care au trecut de la acest interviu? Cum i-ai descrie acum?
Am crescut. Suntem mai mulți acum, cu și mai multe hobby-uri și preocupări.
Doi colegi care ni s-au alăturat anul trecut sunt foarte pasionați de gătit și fotografie. Au adus inclusiv un grătar pe terasă, unde pregătesc frecvent steak-uri, gulaș, chimichurri cu restul echipei. Evident, toate acompaniate de sesiuni foto.
Avem tot mai mulți jucători de ping-pong și un campionat intern, de când avem o masă la birou, de Crăciunul trecut. O grămadă dintre colegi fac sport, merg la sală, alergat, tenis, padel, squash, drumeții, karting, parașutism, fotbal, you name it.
La etajul 3 există un mini-club de carte și podcasturi. Nu cred că trece o zi fără să se povestească despre o carte recent citită sau un podcast nou, în timp ce se ascultă muzică clasică.
Nu este tocmai un ‘hobby’, dar numai în ultimul an 5 colegi au devenit părinți. În total, avem suficienți copii cât să umple o clasă întreagă, dacă ar fi toți de aceeași vârstă. Precis nu i-au conceput la birou.
12. Sam Altman s-a îmbolnăvit de scorbut în perioada în care lucra la primul său startup, când a ales să mănânce doar supă ramen timp de câteva săptămâni. Un grind și o dedicare muncii și economisirii de fonduri, care a avut consecințe firești asupra sănătății. Într-o eră a wellbeing-ului și a atenției din ce în ce mai mari asupra deciziilor care ne țin sănătoși, tu cum te ții sănătos?
Cred că poți să muncești mult și să ai grijă de sănătatea ta. Dar una nu o garantează pe cealaltă. Trebuie să fii atent la semnalele corpului tău și să-i oferi ce are nevoie. Faptul că îți place munca nu te scutește de asta.
13. Din partea partenerilor europeni ai avut reacții vizavi de postarea de pe Linkedin?
Printre cei ce au dat like se numără CEO-ul EIC, antreprenori de succes, sportivi de performanță, oficialități. Dincolo de comentariile publice, am primit mesaje și e-mailuri de la oameni care mi-au împărtășit perspectiva.
14. Tu cum te-ai simțit după ce au început să curgă comentariile pe Linkedin?
Sunt o persoană publică. It’s part of the job.
Uneori mă surprinde cât de repede iau presupunerile locul curiozității, mai ales într-o societate pe care o simt sensibilă și polarizată.
Putem să nu fim de acord. Dar cum mai înțelegem o perspectivă diferită dacă am decis deja cine este omul din spatele ei?
