Crash Bandicoot 4: It’s about time - un platformer pentru cei cu nervii tari

Anteriorul joc de tip platformer din serie a fost publicat pentru PS2, iar acum avem „It’s about time” la finalul lui PS4 și începutul lui PS5. Nu am jucat niciun joc din serie deoarece am fost PC gamer și prima mea consolă a fost abia PS4. Deci nu am nicio nostalgie legată de acest titlu și nu pot să fac o corelație cu titlurile din trecut.

Cu toate acestea, jocul mi-a adus aminte de o perioadă îndepărtată, atunci când eram mic și stăteam în fața televizorului alături de frații mei și ne jucam cu rândul Mario pe o consolă Terminator. Era distractiv și reluam acțiunea atunci când unul dintre noi obosea sau era prea frustrat că nu putea să treacă de o anumită secțiune.

De asemenea, din ce am putut citi până acum, Crash Bandicoot 4 rămâne fidel seriei, aducând o serie de îmbunătățiri, fără să se îndepărteze prea mult de la materialul sursă.

ROG Challenge 2024: Zece liceeni au fost premiați pentru crearea de jocuri

Cum arată

La nivel de grafică, jocul este unul cartoony, însă fără a fi exagerat. Poate fi atrăgător pentru copii, dar și pentru adulți. Mi-a plăcut mult varietatea nivelurilor, atât la felul în care arată, dar și la felul în care sunt construite. Personajele sunt desenate frumos și atent și în cutscene-uri ai impresia că urmărești un film animat. Animațiile de sărit, de mers ale lui Crash, dar și a altor personaje sunt bine făcute și fluide. Nivelurile pe care le străbați sunt colorate, detaliate, iar varietatea nu te va plictisi de-a lungul orelor de joc.

Care este povestea

Nu avem de-a face cu nimic complex la acest capitol. Băieții răi plănuiesc să distrugă lumile (mai multe dimensiuni bineînțeles), iar Crash și Coco trebuie să oprească asta. De-a lungul jocului distrugem cutii, adunăm fructe și batem boși de nivel mai mic până ajungem la final. Dacă Coco are un voice track (chiar și acela foarte limitat), Crash nu are și mi-aș fi dorit, însă așa este probabil tradiția începută în 1996.

Cum se joacă

Primul gând care mi-a venit în minte după ce am terminat primul nivel a fost „Damn, this is hard”. Nu mă așteptam ca nivelul de dificultate să fie atât de ridicat (nu poți să-l schimbi) și mai interesant a fost faptul că de la un nivel la altul eram tot timpul pus și mai mult în dificultate, cu elemente și mai complexe. Am avut niveluri pe care le-am trecut destul de ușor, însă am avut și altele unde am murit de peste 40 de ori. Sună oribil și o parte din vină o am și eu deoarece am murit zeci de ori în cel mai stupid mod (ratând o săritură simplă). Au fost momente în care credeam că dezvoltatorii își bat joc de mine și când eram pe cale să renunț reușeam să trec mai departe. Totuși, jocul îți vine în ajutor și dacă mori des pe porțiuni întinse de hartă atunci ți se oferă un checkpoint la jumătate ca să nu fii nevoit să reiei toată bucata.

Asta dacă joci în modul modern ce funcționează pe checkpoint-uri. În modul retro, ai un număr limitat de vieți și dacă le-ai pierdut pe toate o iei de la capăt. Jocul are multe elemente de care trebuie să ții cont: sunt platforme statice, altele care se mișcă, sunt momente când este nevoie să faci o dublă săritură și așa mai departe. Dacă nu era de ajuns, în Crash 4 poți face ca anumite obiecte să apară și să dispară și ești nevoit să combini asta cu sărituri și cu platforme dinamice (rețetă excelentă pentru a distruge un controller sau, mai rău, un ecran de televizor).

Indiana Jones and the Great Circle și Stalker 2, jocurile finalului de an

Chiar și așa, jocul are un element distractiv și te face să revii, chiar dacă am avut momente de disperare. Este dinamic, plăcut ochiului și nu e repetitiv. Ce mi-au plăcut foarte mult au fost porțiunile de „racing” ca să zic așa: sunt fluide, fun, dar prea scurte. Luptele cu boșii par să aibă mecanici simple, dar va trebui să muncești ceva să îi înfringi. Iar după lupta cu un anumit boss deblochezi modul n-verted al hărților pe care le-ai făcut deja. Deci te poți întoarce la nivelele vechi pentru un mai multe puncte și distracție. Aceste moduri sunt inversul primului (dacă prima dată ai luat-o la stânga, aici la dreapta și tot așa). E un mod fun (distinc din punct de vedere vizual) și aduce jocului un plus de rejucabilitate.

Prin toate aceste niveluri poți să joci cu Crash sau cu Coco și ocazional vei avea ocazia să încerci și alte personaje ca Doctor Neo Cortex, Dingodile, sau Tawna. Dingodile este foarte fun mai ales datorită armei lui și am simțit, în sfârșit, că pot să lupt și eu, nu doar să mă feresc de inamici.

Crash și Coco au un mișcări aproape identice și mi-aș fi dorit să fie diferiți de dragul rejucabilității. Dacă mai e cineva în casă pasionat de platformer atunci îl poți include și pe el în aventura ta deoarece jocul are moduri de joc în doi „pass the controller” și vă puteți întrece la timp sau cine obține cele mai multe puncte.

Ah, și dacă nu era suficient de dificil, jocul include și alte niveluri numite flashbacks (vezi cum a fost chinuit săracul Crash), ce sunt alte naiba de dificile și vor fi o provocare pentru orice gamer.

Pentru cine este

Crash Bandicoot 4: It’s about time mi se pare că este un joc fun, colorat, cu un grad ridicat de dificultate, cu mecanici de joc interesante, dar care poate fi și frustrant pe alocuri. Mi se pare că este un platformer pentru gamerii pasionați de acest gen sau pentru cei înarmați cu mai multă răbdare. De asemenea, poate fi interesant pentru casele cu mai mulți gameri deoarece se pot încinge niște competiții pe cinste. Altfel, dacă ești casual gamer, nu ai nicio conexiune cu Crash Bandicoot și nici nu prea îți plac platformele atunci ar fi mai bine să eviți acest joc dacă nu vrei să-ți scoți peri albi.

Jocul este disponibil începând cu 2 octombrie, pe PS4 și Xbox One.