Vlad AndriescuAcest text a fost publicat prima oară în newsletter
Fii la curent cu lucrurile scrise de noi în fiecare zi la ora 9.00 dimineața prin newsletter-ul start-up.ro
Lectură de 2 min
- 28 Aprilie 2021
Cum ar fi să renunțăm la „N-a fost să fie” ca brand de țară?
Săptămâna trecută a fost una bună pentru afacerile românești din IT. Fintech OS a primit 60 de milioane de dolari investiție, iar UiPath, companie pornită de la București, s-a listat la Bursa din New York. Am urmărit puțin comentariile oamenilor din zona site-urilor mainstream, să văd cum reacționează ei. Dincolo de cei pentru care UiPath e un mister încă, mulți au avut o atitudine reticentă. „Nu se poate dom'le la noi", "Eh, lasa ca tot strainii...".
Și m-a făcut să mă gândesc la un lucru pe care îl am foarte bine ancorat în educația pe care am primit-o. Acele expresii pe care le auzi despre România.
„N-a fost să fie”
”Ca la noi la nimeni”
„Numai în Românica”
Mai puteți completa voi și cu altele. Le știți. Le-ați trăit cât ați crescut. Am 32 de ani și mie foarte greu să ies de multe ori din expresiile acestea.
Relația mea cu părinții a fost marcată de competițiile sportive pe care le urmăream. Atunci existau puținele momente de apropiere, în jurul unei echipe sau a unui sportiv pe care-l susțineam din fața televizorului. Și mereu erau presărate de momente de „N-a fost să fie”. România la Campionatul Mondial de Fotbal 1994 în Sferturi, toate campionatele de la handbal unde eram aproape de a câștiga și nu am făcut-o, Olimpiada de la Sydney și descalificarea Andreei Răducan. Toate acestea nu au fost să fie.
Ba chiar și ieri văzusem un titlu legat de Premiile Oscar, unde filmul „Colectiv” primise două nominalizări, dar nu a câștigat. Și în titlu era această umbră care mi-a marcat copilăria. „N-a fost să fie”.
Când eram mic am citit cărțile lui Ioan Chirilă. Și țin minte acel titlu... „Ar fi fost prea frumos”, cartea ce vorbește despre parcursul lui Ion Țiriac și al lui Ilie Năstase.
De multe ori parcă totul ar fi fost prea frumos. Străinii vor să ne fure țara. Vaccinul e, de fapt, o strategie să ne limiteze genialitatea. Trăim de când suntem mici cu două extreme în capul nostru. Ori nu se poate de la noi din România, pentru că o forță externă ne amenință, ori suntem geniali și suntem opriți din această cauză.
Dar adevărul e undeva la mijloc și aici pare că nu ne simțim bine. Pentru orice succes al nostru există și probleme. Pentru orice om care a putut, există și români care nu cred asta. Dar în acest mijloc aparent banal nu ne simțim prea bine. Fie trebuie să fim geniali, fie suntem cei mai proști.
De ce trebuie să fie așa? De ce nu ne putem stabiliza într-o medie în care să ne simțim confortabil cu noi?
Da, putem să facem și lucruri bune, putem să și furăm. Avem și corupție și genialitate. Avem și digitalizare, dar avem și probleme mari de dezvoltare. Dar România de azi nu mai seamănă cu cea a copilăriei mele. Are multe probleme, dar e mai bună.
E la mijloc. Mai avem de muncit. Dar fără să ne simțim nici inferiori, nici geniali. Românii sunt. Pur și simplu. Fie că fac afaceri în străinătate, fie că sunt lideri locali, fie că sunt uscături.
Nu suntem neam de romani și daci geniali, cum nu suntem nici proștii planetei. Gândiți-vă la asta.
Și hai să renunțăm la acest „N-a fost să fie” care pare ancorat într-o forță externă ce nu ține de noi.
Abonează-te la start-up.ro
Ca sa primesti prin email cele mai noi articole.
Recomandarile noastre:
Vlad Andriescu
Urmărește ecosistemul startup-urilor românești de peste șapte ani. Îi plac poveștile cu ratări mai mult decât îi plac poveștile de succes, pentru că e mai mult de învățat din sinceritatea unei înfrângeri. Dar nu crede că partida a fost pierdută. Susține antreprenoriatul, dar își păstrează un spirit critic față de ideile și implementările locale.
