Vlad Andriescu
Tăcu toată cursa, omul a reacționat instantaneu atunci când a auzit de coronavirus și de rata de infectare. Apoi a început să povestească despre faptul că un client era aproape să-l bată când i-a zis că e vaccinat. Și spunea că e nemulțumit că, vaccinat fiind, trebuie să sufere din cauza faptului că „suntem mai deștepți noi decât toți ceilalți”. Spunea că are 50-60% din curse pentru că practic ziua lui se termină la 9 seara, iar la aeroport nu prea vin turiști. „De ce să vină în țara asta?”. Și aproape cu lacrimi în ochi vorbea despre cum „pentru deștepții ăștia trebuie să mă duc eu acasă la copii și să le zic că am avut abia câteva curse”.
Dar de unde vine acest lucru? De ce România e la coada vaccinării din Europa? Am mai vorbit în scrisori anterioare în newsletter despre faptul că cei care cred în teorii ale conspirației simt că știu mai multe despre ceilalți, îi face să se simtă speciali. Ei știu ceva ce noi, „oile„, nu știm. Dar ceea ce știu nu e bazat pe știință și nici pe informații precise. Acele informații sunt diseminate de publicații de trei feluri. 1. Publicații finanțate vădit de o putere străină care are interes în a scădea încrederea populației în autorități. De obicei vorbim de o dispută între Est și Vest. 2. Publicații fantomă care preiau aceste informații și le multiplică, publicații pe care oameni obișnuiți le preiau pe conturile lor sociale și în care au încredere pentru că „presa mainstream e vândută” 3. Publicații legitime, „mainstream”, care ori sunt păcălite prin diseminarea unei informații sau care simt nevoia să conteste acele afirmații, răspunsul fiind acela de multiplicare a dubiului.
Dezinformarea se bazează pe dubiu. În autorități în principiu. Și funcționează foarte bine acolo unde este un stat slab. Într-un stat unde populația are un gram de încredere în autorități, impactul dezinformării este mai mic. Dar dacă autoritățile sunt slabe, atunci ele pot fi victime ușoare ale dezinformării pentru că poporul va simți că cineva le livrează informații esențiale și în avantajul lor. Iar conducătorii vor doar „să-i facă”.
Lucrurile nu sunt noi, doar că acum au tehnologia care le permite să se multiplice mult mai rapid. Dacă dezinformarea ar fi un virus, internetul poate fi varianta Delta. Irezistibil, mortal și necruțător. Dar cum ziceam, nu e nimic nou. Să ne întoarcem în timp în anii '80 atunci când lumea se lupta cu o problemă greu de înțeles - SIDA. Nu i s-a zis așa la început, iar cercetătorii au avut diferite teorii greșite la început. Că așa e în știință. S-a crezut că e o boală din comunitatea gay. Dar ulterior nu a rămas doar acolo. Au trecut mulți ani în care SIDA a făcut victime, cu greu s-a găsit o modalitate de a o ține sub control, s-a găsit și originea. Nu la oameni, ci la cimpanzei infectați care au fost vânați de oameni. Dar până atunci a fost dezinformare.
În 1923 Rusia a înțeles potențialul informării și în cadrul diviziei create înainte de KGB, GPU, a pornit un departament de dezinformare. Pentru că au realizat că informația poate fi o armă. Aceste modalități de a încerca schimbarea discursului s-au numit „măsuri active”. Adică război infromatic. Măsurile active au fost descrise de generalul KGB Oleg Kalugin drept „acțiuni subversive care slăbesc vestul, creează disensiuni între comunități, alianțe, slăbesc Statele Unite în ochii Europei, Asiei, Africii și Americii Latine”.
Primele cazuri de SIDA au fost descoperite în iunie 1981 în Los Angeles. În 1983 i s-a dat și numele modern. Cercetătorii erau îngrijorați. KGB a văzut acest moment ca o ocazie perfectă să semene neîncredere. Și a lansat Operațiunea Infektion.
Prima acțiune a fost într-un ziar din India, finanțat de sovietici. Ziarul a publicat o scrisoare anonimă de la „un cunoscut cercetător american”. Scrisoarea menționa că SIDA a fost creată în laboratoarele CIA.
În 1985 un biofizician pensionat, rus de origine germană, a publicat o lucrare pseudoștiințifică în care spunea că virusul a fost sintetizat în laborator. Sovieticii au împins această informație sub numele de „raportul Segal”.
Conspirația se folosea de lucruri ușor de crezut de populația care nu are încredere în autorități sau de grupurile minoritare. „Cum a ajuns virusul în libertate? Totul a început într-un laborator și știm că americanii folosesc prizonieri pentru a testa medicamente. Le-au promis libertatea în schimbul participării la experiment. Iar așa a ajuns SIDA în libertate”. Fals, dar nu conta.
Până în 1987 raportul bazat pe nimic al lui Segal a fost publicat într-o formă sau alta în 80 de țări și 30 de limbi. Conform The Guardian, informațiile erau publicate în ziare finanțate de sovietici în Vest, iar apoi citate în presa mainstream din URSS.
Când au apărut informații că SIDA ar fi avut originea în Africa, ceea ce a fost adevărat, dar de la cimpanzei, nu de la oameni, Radio Moscova a publicat un raport fals cum că un proiect de vaccinare din Zairul acelor timpuri a fost, de fapt, o încercare deliberată de a înfecta africanii.
Sună cunoscut , nu?
Rușii au recunoscut în 1992 că KGB a instigat și perpetuat aceste mituri în cadrul Operațiunii Infektion. Aceasta a fost oprită abia când SIDA a ajuns și în URSS, iar problemele loveau prea aproape de careul propriu.
Însă sămânța discordiei și neîncrederii a fost deja pusă. Un studiu realizat în 2005 arată că 50% din afro-americanii din SUA consideră că virusul a fost realizat de către oameni. Iar 15% cred că a fost un genocid împotriva comunității de culoare.
De ce cred asta? Pentru că o comunitate izolată și care nu a primit suport va simți mereu că lucrurile se întâmplă împotriva ei, că sunt parte a unui experiment. Așa funcționează și o societate slabă și care nu are încredere în autorități. Sămânța discordiei se pune exact în comunitățile slabe.
Iar în România le avem. Fie că vorbim de persoane cu probleme financiare, persoane care nu au avut parte de îngrijiri de calitate la spital, persoane cărora doctorii le-au cerut șpagă sau statul nu le-a făcut dreptate. Persoane din mediul rural care sunt la limita subzistenței. Aceștia vor fi ușor de convinși de o teorie conform căreia statul lucrează împotriva lor.
Dar explicația e de cele mai multe ori foarte simplă. De asta e și greu de propagat. În România nu avem un stat conspiraționist și politicieni malefici. Avem pur și simplu un stat slab și politicieni proști. E ușor de confundat.
Oricum, citiți totul cu gândire critică și luați o decizie pentru sănătatea voastră și a familiei voastre. Pentru sănătatea fizică și economică. Mai bine ne vaccinăm acum, se ridică restricțiile și dacă tot ești nemulțumit de politicieni, îi taxezi data viitoare la alegeri. Dar, contrar aparențelor trecute, dacă ești mort nu poți să-i mai taxezi.
