Irina Achim
Publicația care a apărut din lehamite față de corupția din Doborgea
Info Sud-Est a luat naștere în 2012. Publicația, în primii ani de activitate, însemna de fapt, doar o comandă la tipografie și un transport al ziarelor, căci doar de atât aveau bani pe atunci: tipărirea ziarelor și motorină.
De doi ani au devenit o echipă sudată. Celor doi fondatori li s-au alăturat trei studenți pregătiți chiar în training-urile redacției. Pentru că ISE, pe lângă activitatea de investigație și jurnalism, mai face ceva bun pentru accesul publicului la informație. Pregătește noi generații de jurnaliști de investigație.
În codul lor de etică, e scris în piatră și în online că oricine se alătură redacției trebuie să treacă printr-un training, din care să verifice atât compatibilitatea, cât și implicarea celor care ar vrea să li se alăture.
Și, așa cum ne spune Andreea Pavel, cofondatoare ISE, nu e ușor să-și găsească viitori colegi: ”dacă ne potrivim și simțim că se leagă lucrurile, mergem mai departe. În cele mai multe dintre cazuri nu se întâmplă asta pentru că există o toleranță scăzută pentru stres, pentru programul ”nu știi unde ești în ora următoare” și pentru munca multă care nu aduce rezultate pe loc. Munca la noi nu se face din birou, nu punem știri la foc automat ca la un cotidian, spre exemplu.”
Info Sud-Est a început activitatea prin abonamente pe care le încheiau cu primăriile din mediul rural, unde duceau săptămânal ziare print.
Apoi, sursele de finanțare s-au diversificat, de la burse pentru jurnaliști tineri, până la granturi, contracte comerciale sau redirecționări de impozit și donații, pe care anul trecut le-au implementat pentru prima oară pe site.
Clar sursa principală pe care se bazează sunt granturile. Cu 100.000 de euro pe an fondatorii ISE ar putea acoperi salariile tuturor din redacție: chirie, benzină, telefoane, dar Andreea nu ar putea face o distribuire a numărului de cititori necesari care ar putea acoperi această nevoie, pentru că donațiile lor diferă.
Dar dacă ar fi să facă un calcul totuși: dacă fiecare din cei care îi citesc constant ar dona 2 euro pe an, nu pe lună, și-ar putea face munca fără nicio altă grijă, ba chiar să crească echipa.
ISE a avut câteva materiale care s-au bucurat de o popularitate și viralitate în pragul alegerilor prezidențiale din mai 2025. Printre subiectele care au ajuns în atenția publicului este, fără îndoială, documentarul video despre legionarii din Dobrogea (n.r: dacă nu l-ați văzut până acum, vă rog s-o faceți).
Andreea menționează și investigațiile din Portul Constanța și din Vama Constanța, care pun reflectoarele pe corupție, dar și cum intervin anumite persoane ca să respecte ordine venite pe linie politică.
”Spre exemplu, o banală parcare de TIR-uri a fost schimbată din pix de la costuri de 10 milioane de euro la 50 de milioane de euro într-un singur an. După ce am scris despre asta s-a oprit achiziția, acum sunt și procurorii pe ea, nu e clar când și cum o să se demareze, dar măcar nu o să coste de 5 ori mai mult decât era prevăzut inițial. Adică sperăm să nu coste, aici fiind Constanța e posibil orice. Noi suntem ceva aparte, cu combinații între procurori, oameni politici, afaceriști, judecători și o parte a presei care le servește interesele.”
Mai jos puteți urmări discuția integrală cu Andreea, jurnalistă și cofondatoarea publicației Info Sud-Est despre cum au apărut în presa locală și cum se luptă cu un sistem corupt, dar și care le sunt sursele de finanțare și susținere pentru a face asta.
Redacția Info Sud-Est
Începuturi cu ziare livrate primăriilor din medul rural
1. Info Sud-Est (ISE) a fost înființat în iulie 2012, imediat după alegerile locale. Îmi puteți spune câteva despre începuturile ISE: care a fost proiectul, misiunea, cum ați construit redacția și care a fost punctul care a declanșat nevoia de a crea această publicație?
Am apărut într-o vreme când bulele independente nu existau pe plan regional, în Dobrogea, care e și aria principală de acoperire a ISE. Aveam eu aproape 24 de ani, colegul meu Cristian Andrei Leonte abia împlinise 23 de ani, fuseserăm colegi la facultate și l-am întrebat într-o zi cât ne costă tipografia și benzina, că pe vremea aia tipăream ziarul săptămânal. N-am gândit prea mult, pur și simplu ne-am apucat ”să facem presă independentă” în Constanța lui Mazăre. Era pe vremea în care Radu Mazăre (primar) și Nicușor Constantinescu (șef de CJ) goneau, la propriu, din birou, inspectorii Curții de Conturi și ei plecau cu ”Să trăiți!”.
Nevoia care a declanșat asta, în cazul meu, era că umblam deja prin redacții de vreo 8 ani la vremea aia, pentru că am început la 16 ani să lucrez în presă, mai întâi în practică, apoi am fost și plătită. Și devenise sufocant, voiam ca lucrurile să fie făcute așa cum cred eu că trebuie, voiam să pot să scriu absolut orice vreau, paginile să arate cum credeam eu că trebuie, subiectele să fie altele etc.
Și devenise sufocant regimul Mazăre-Constantinescu, dominau absolut orice mișca și era viu în oraș cu mici excepții. Și am vrut să zvâcnim în republica lor, căci dacă vă amintiți ei erau ăia care vorbeau de taxă la intrare la ei în oraș. Ei, și din fericire, am reușit.
2. De atunci până acum, cum a evoluat proiectul, cum a evoluat redacția și cum sunteți organizați acum?
Păi pe vremea respectivă nu aveam nici redacție, că de unde bani de chirie. Abia plăteam tipografia și benzina. Și mulți ani am fost doar noi doi. De câțiva ani abia am adus studenți în redacție și am închiriat un sediu, și asta doar datorită granturilor și burselor care prevedeau fix asta: extinderea redacțiilor mici independente.
A fost oportunitatea potrivită la momentul potrivit în redacția potrivită, s-au aliniat toate planetele din toate galaxiile. Am fost norocoși și am avut noroc și de oameni care s-au gândit la noi.
Redacția a evoluat enorm în ultimii ani și e pe val să crească mult în viitorul apropiat, mai ales că trei studenți formați cu succes fac parte din echipa noastră acum, au deprins cum merg lucrurile la noi și funcționăm ca o echipă sudată, deși suntem de puțin timp împreună, doar 2 ani.
3. În redacție aveți doar jurnaliști sau și oamenii din alte industrii, cum arată echipa voastră?
În ultimii ani, datorită diversificării surselor de finanțare am reușit să mărim echipa cu jurnaliști formați de noi: studenți de la Jurnalism sau Istorie pe care i-am luat și format în redacție.
Însă colaborăm și cu specialiști din diverse domenii sau organizăm diferite evenimente, mai ales pe dezinformare și pericolul extremism, așa cum am făcut-o, spre exemplu, în colaborare cu profesori de la Facultatea de Istorie și Științe Politice, pe care eu și Cristian am absolvit-o.
Un domeniu în care nu rezistă oricine
4. Citeam în codul vostru de etică că: ”în procesul de recrutare și formare ne asigurăm că angajații noștri sunt bine pregătiți, informați cu privire la responsabilitățile lor etice și competenți în furnizarea jurnalismului de calitate”. Cum faceți acest training și ce presupune el mai exact?
Sunt două situații: atunci când vrem să colaborăm cu jurnaliști deja formați sau specialiști din alte domenii de a căror expertiză avem nevoie și atunci când formăm studenți care devin ulterior oameni de presă.
În ambele situații, mai întâi de toate purtăm o discuție, ne cunoaștem, stabilim dacă împărtășim aceleași valori etc. În ambele situații urmează o perioadă de acomodare, care poate să fie de la 2 săptămâni la 2 luni să zicem, timp în care vedem dacă suntem compatibili.
În cazul studenților, ei vin în practică, îi observăm pe teren, îi trecem prin toate instrumentele de documentare pe care le accesează un jurnalist atunci când caută o informație din surse publice, îi trecem prin toate genurile de presă ca să vedem unde se potrivesc, ce le place să facă și dacă sunt mai degrabă jurnaliști de știri sau de long story ori de baze de date.
Dacă ne potrivim și simțim că ”se leagă” lucrurile, mergem mai departe. În cele mai multe dintre cazuri nu se întâmplă asta pentru că există o toleranță scăzută pentru stres, pentru programul ”nu știi unde ești în ora următoare” și pentru munca multă care nu aduce rezultate pe loc. Munca la noi nu se face din birou, nu punem știri la foc automat ca la un cotidian, spre exemplu.
5. Care sunt principalele voastre surse de finanțare și cum a arătat mixul acestora în cei 13 ani de activitate?
Inițial am avut abonamente cu primăriile din mediul rural, unde duceam săptămânal ziare print.
Apoi a fost vorba de burse pentru jurnaliștii tineri, ceea ce eram la începuturile ISE, apoi am început să aplicăm pentru granturi și recent au apărut și contractele de publicitate, unde suntem foarte selectivi, dar și donațiile, inclusiv cei 3,5% sau 20% în cazul firmelor.
Din ultimele două surse nu ne susținem încă, suntem chiar departe de asta. Deci principala sursă de finanțare la ora asta sunt granturile.
6. Susținerea cititorilor: acestea cum arată la nivel de cifre și ce surse folosiți pentru donații?
Este primul an când avem buton de donații și formular pe site de redirecționare de 3,5% din impozitul pe venit în cazul persoanelor fizice și 20% din impozitul pe profit în cazul firmelor.
Am fost plăcut surprinși de zecile de cititori care au fost alături de noi și prin această susținere financiară, dar cum spuneam, suntem departe să ne susținem din asta. Le suntem însă recunoscători tuturor celor care se gândesc la noi și ne sprijină, sunt convinsă că or să fie tot mai mulți dar, ca orice început, e dificil. Mai ales că astăzi, comparativ cu 2012, sunt mult, mult mai multe opțiuni unde oamenii pot dona pentru presă independentă și îi încurajăm să facă asta.
”Banii or să vină și ei”
7. Vă bazați și pe formularul de redirecționare a impozitului pe venit? Cum arată încasările la finalul perioadei de depunere a formularelor de redirecționare?
Este important, da, mai ales că am observat că ele au apărut mai ales după ce publicam câte o investigație nouă, deci cumva simțeam că oamenii înțeleg de ce e nevoie de sprijinul lor, ne apreciau munca și sentimentul de încurajare și „nu ești singur” e infinit mai plăcut decât banii în sine. Banii or să vină și ei, cu răbdare și timp.
8. De câți cititori și ce sumă lunară de la ei ar fi nevoie ca să puteți să vă finanțați doar din această sursă de venit?
Ideal ar fi ca veniturile într-un an să ajungă undeva la 100.000 de euro, pentru a acoperi salariile tuturor din redacție, chirie, benzină, telefoane etc. Nu-mi dau seama cum aș putea calcula asta în număr de cititori, donațiile diferă.
9. La nivel de granturi - care e relația voastră cu această sursă de venit?
E vitală, e momentan principala sursă de venit, muncim mult pentru ele, ne bucurăm de sprijinul colegilor mai pricepuți din alte redacții care ne ajută de câte ori avem nevoie, aplicăm și în colaborări. Muncim cât putem de mult, cam ăsta e cuvântul-cheie în echipa noastră, munca.
10. Pe parte de parteneriate comerciale: ați avut și astfel de contracte? Dacă da, îmi poți da niște exemple de parteneriate care au funcționat și care s-au potrivit cu politica editorială a publicației voastre?
Cel mai recent exemplu, o colaborare punctuală pentru Summitul IQ Digital de la Constanța, care a funcționat foarte bine și ne bucurăm că am putut promova acest eveniment care a avut loc în Cazinoul proaspăt restaurat de pe faleza orașului.
Avem un parteneriat foarte bun, de vreo doi ani, cu Iulius, dezvoltator imobiliar, dar pe care l-am acceptat doar pentru că proiectul lor ni s-a părut ok, în sensul că nu vor construi pe plajă, în parcuri, între alte blocuri etc.
Suntem foarte atenți atunci când acceptăm astfel de propuneri și nu ne autocenzurăm, ne rezervăm dreptul să scriem critic sau să investigăm proiectele sau evenimentele pe care le promovăm în baza contractelor comerciale. De asemenea, conținutul publicitar este marcat încă din titlu, cu (P) sau (Advertorial).
11. Mai există alte surse pe care vă puteți baza decât donații, redirecționările persoane fizice și juridice și contractele comerciale? Concursuri interne sau internaționale?
Burse sau concursuri am câștigat mai ales în prima parte din ISE, la începuturi, reprezentau o sursă importantă de venit.
Acum ne-am redirecționat aproape cu totul pe granturi, însă e rândul puștilor din redacții, care, da, primesc diferite burse, au câștigat și concursuri, iar asta îi motivează în plus.
LIKE pentru cum sunt sifonați banii publici
12. Care sunt materialele care ați observat că aduc și cea mai bună conversie în rândul cititorilor?
Investigațiile, cele în care arătăm cum sunt sifonați banii publici. La fel, în ultima perioadă am observat că cititorii au primit un ”imbold” în momentul în care am publicat documentarul despre extremismul în Dobrogea și cuibul legionar al lui Teodosie care l-a crescut pe Simion și a „copt” în subteran extrema dreaptă în regiune, fapt care s-a văzut în rezultatele alegerilor, printre cele mai mari scoruri obținute de polul extremist în Constanța și Tulcea.
13. La voi care au fost materialele de top în ultimul an (iunie 2024 - iunie 2025)?
Clar documentarul video despre legionarii din Dobrogea, a avut un impact uriaș, ne-a bucurat enorm pentru că și munca a fost pe măsură.
Apoi investigațiile din Portul Constanța și, mai nou, din Vama Constanța.
Cele din port arată nu numai corupția dar și cum intervin anumite persoane ca să respecte ordine venite pe linie politică. Spre exemplu, o banală parcare de TIR-uri a fost schimbată din pix de la costuri de 10 milioane de euro la 50 de milioane de euro într-un singur an. După ce am scris despre asta s-a oprit achiziția, acum sunt și procurorii pe ea, nu e clar când și cum o să se demareze dar măcar nu o să coste de 5 ori mai mult decât era prevăzut inițial. Adică sperăm să nu coste, aici fiind Constanța e posibil orice. Noi suntem ceva aparte, cu combinații între procurori, oameni politici, afaceriști, judecători și o parte a presei care le servește interesele.
14. Lucrați cu dezvăluiri locale și incomodați cu materialele voastre. Ați avut și bețe-n roate de la sistem? Dacă da, cum au arătat acestea?
Din fericire nu am trăit secvențe cum s-a întâmplat cu Emilia Șercan, nu ne-au fost percheziționate laptopuri sau alte faze similare, dar nu e niciodată prea târziu.
În schimb, am fost șicanați în conferințe de presă, ni s-a interzis accesul la informații de interes public pe motiv de GDPR sau fără explicații etc.
Ne-a fost îngreunată sau obstrucționată munca în mai multe situații, de către diferite instituții publice.
Iar în ultimii ani am primit amenințări foarte violente în comentarii sau mesaje private, de la extremiștii de dreapta, iar de la oamenii de afaceri amenințări cu judecata. Ar fi bine să știe că n-au niciun efect.
Informația corectă costă
15. ISE văzut ca un startup: care e misiunea principală și ce nevoi acoperiți prin materialele pe care le faceți? Care sunt direcțiile principale de conținut pe care vă axați și pe care le aveți în plan anul acesta?
Ne interesează în special ce se întâmplă cu banii publici și banii europeni. Ne interesează extremismul și dezinformarea, mai ales în rândul tinerilor, cum pot fi ele combătute.
Ne interesează foarte mult Portul și Vama Constanța, în contextul de securitate actual, cu precădere corupția endemică de-acolo. Și mai suntem atenți și la relațiile transpartinice și legăturile mafiote între politicieni, oameni de afaceri și magistrați, la nivel local.
Iar toate astea, acum, la redirecționăm mult în video. Suntem conștienți de schimbările din rândul publicului, de ce nevoi au și ne concentrăm pe transpunerea investigațiilor și în format video. Pentru asta, ne propunem ca în viitorul apropiat să mai aducem un student în echipă special pentru componenta de video și rețele pentru, că în curând nu va mai fi suficient un singur om.
16. Dacă ar trebuie să puneți în 2 propoziții un ”catchphrase” care să convingă oamenii să doneze către ISE, ce frază ați folosi?
Vă plac investigațiile noastre, se vede în citiri.
Dacă fiecare din cei care ne citesc constant ar dona 2 euro pe an, nu pe lună, ne-am putea face munca fără nicio altă grijă, am putea să mai aducem 1-2 studenți în echipă, am produce mai mult conținut. E un cerc, așa funcționează relația, trebuie doar să-l începi de undeva.
17. Pe scurt, într-o propoziție cât un tweet: ce nu înțelege publicul larg despre jurnalism și finanțarea acestuia?
Că informația de calitate, corectă, verificată, costă și ea, cum costă orice alt serviciu. Jurnaliștii trăiesc și ei ca toți ceilalți, cu aceleași nevoi și preocupări zilnice și ca să-și poată face meseria au nevoie de finanțare.
