Vlad AndriescuInterviul cu Recorder face parte dintr-o serie editorială start-up.ro dedicată modului în care se finanțează presa independentă din România, atât de importantă astăzi. Cu ajutorul experienței noastre în zona de business, am dorit să aflăm povestea din spatele cuvintelor scrise sau ale reportajelor și investigațiilor văzute de milioane de oameni.
Recorder aproape că nu are nevoie de introducere astăzi. Publicația s-a înființat în 2017, avându-i ca fondatori pe Mihai Voinea, Cristian Delcea, Andrei Crăciun și Răzvan Ionescu. Au lucrat anterior la publicații "mainstream", cum ar fi Evenimentul Zilei, Adevărul sau Jurnalul Național. Au plecat din acele locuri așa cum au plecat numeroși ziariști din România: dezamăgiți de limitele editoriale care se puneau de către patroni.
La momentul fondării site-ului vedeau veniturile ca venind din două surse. Din publicitate, una care să păstreze standardele ridicate ale site-ului și direct de la cititori. Era o publicație care voia să se concentreze pe videojurnalism, pentru că fondatorii credeau în puterea imaginilor. În 2017, cele mai mari finanțări directe de la cititori se puteau număra în mii de euro - publicații precum Casa Jurnalistului sau Rise Project.
Recorder a ajuns astăzi la venituri anuale de 1,3 milioane de euro, conform ultimului raport publicat în mai 2024, și cheltuieli de 812.000 de euro. 90% din această sumă a venit din donații: directe de la cititori, redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit și 20% din donații de la firme prin redirecționarea impozitului pe profit sau venit. Nu există o publicație din România care să se apropie de acest succes, venit în urma publicării unor reportaje, documentare sau investigații precum "30 de ani de democrație", „Clanul marelui alb”, "Puterea din Umbră”, "Schema Nordis", "Cartelul din Carpați" sau "Deceniul Iohannis”. În mod repetat aceste materiale s-au bătut în topurile YouTube cu cele mai populare videoclipuri ale momentului, de obicei manele sau muzică de radio.
Din echipa inițială de fondatori au rămas astăzi Mihai Voinea și Cristian Delcea, iar Recorder funcționează ca un ONG, înregistrați pe Asociația Recorder Community. 25 de persoane lucrează la publicație, dintre care 20 în diferite roluri de jurnalism, de la reporteri, editori, videografi.
Dacă vrei și tu să contribui la misiunea Recorder, o poți face printr-o donație aici.
De la Mihai Voinea și Cristian Delcea am aflat mai multe despre misiunea Recorder și traseul în perioada următoare.
"Nu am încercat niciodată să facem un business de succes. Recorder a pornit de la ideea de a face un loc de muncă așa cum ne dorim, bun, respectabil. E un ONG și nu e cineva care să ridice dividende la finalul anului, ci reinvestim totul în produse jurnalistice", spune Cristi Delcea.
Pilonii Recorder de 8 ani încoace
Recorder și-a bazat existența de la început pe transparență. Ba chiar o transparență dusă la extrem. "Îmi amintesc că-n primul an de Recorder eram atât de obsedați că făceam rapoarte la 3 luni. După aceea ne-am mai temperat, că ne-au spus și alți oameni că nu o putem duce în ritmul acesta", spune Mihai Voinea.
Recorder a apărut într-un context în care presa mainstream pierduse încrederea publicului. "Am prins și acest trend în creștere al consumului de conținut video, al consumului de YouTube. Așadar, împreună cu așteptarea oamenilor, acesta a mai fost un motiv pentru care am prins la public", își explică Voinea ascensiunea Recorder.
Dar un lucru pe care nu-l vedeți la suprafață la publicațiile de presă pe care le urmăriți e munca din spate. Pentru că jurnalismul își arată doar finalul aisbergului, munca editată și publicabilă. Nu-și arată "behind the scenes”. Dacă vorbim de investigații, de multe ori este important ca acea muncă să fie făcută cât mai discret pentru a nu compromite rezultatul.
"Au fost multe nopți nedormite cu foarte multă muncă. Nu e ușor să câștigi încrederea oamenilor", spun cei doi fondatori ai Recorder.
Au trecut din postura de jurnaliști angajați în postura poate improprie de manageri de presă. Antrenori-jucători, că tot ei erau și cei care realizau primele materiale de pe Recorder. La început i-a ajutat faptul că alături de ei a fost Răzvan Ionescu, cu experiență de manager de presă, care le-a oferit o plasă de siguranță. "Am învățat multe lucruri de la el, a fost un sprijin, cineva la care ne duceam să întrebăm mereu ce crede, cum am putea să facem", spune Mihai Voinea.
Deși astăzi Răzvan Ionescu nu mai face parte din echipa Recorder, fiind manager în cadrul grupului Hotnews, lecțiiel au rămas. "Dacă am fi fost singuri am fi fost mai temători. Am descoperit treptat abilitățile de management, de a coordona o mică organizație, dar Răzvan ne-a dat curajul de a le descoperi. Era un om cu experiență care ne valida ideea", își amintește Mihai Voinea.
Trecerea Recorder spre un model finanțat în proporție de 90% de cititori
Recorder se baza la începuturile sale pe modelele de business menționate anterior. Astăzi zona comercială înseamnă 5%, iar cea de granturi 5%. Trecerea spre modelul actual, spun cei doi fondatori, a venit în urma unei căutări. Nu a existat o rețetă.
„Am vrut să construim o redacție care să ne asigure independența ca jurnaliști, să ne lase să ne facem meseria cum credem noi mai bine. În 2017 când am pornit modelul de donații direct de la public nu funcționa, erau doar câteva redacții, cum erau Rise Project și Casa Jurnalistului. Dar nu se cimentase un model care să se poată susține. Dar la început am căutat și contracte comerciale cu anumite companii, practic produceam materiale branded content", spune Mihai Voinea.
Printre primele campanii realizate la început a fost una alături de Aqua Carpatica, care a oferit bani pentru materiale jurnalistice despre mediu. Recorder a ținut să marcheze materialele clar, să fie evident că sunt susținute de o companie, dar și la independența editorială, astfel încât să aibă substanță jurnalistică și subiectele să fie alese de jurnaliști.
"A fost o sursă importantă de venituri. După primii 2-3 ani am constatat că veniturile din donații erau tot mai mari. În același timp aveam mai multe oferte din partea companiilor să colaboreze cu noi pentru materiale de tip branded content. Ne-am dat seama că atunci suntem în fața unei alegeri, că trebuie să decidem care sunt prioritățile", spune Mihai Voinea.
De asemenea, pe măsură ce oamenii au început să doneze, alegerea a fost și mai evidentă: "am redus mult conținutul făcut în colaborare cu companiile și am mizat mai mult pe investigații, pe conținut video exclusiv care ne-a adus mai multe donații", explică Voinea. Practic, în momentul în care donațiile au fost din ce în ce mai mari, nu au vrut să folosească aceste resurse pentru branded content.
Un moment important: digitalizarea formularelor de donații
În timpul pandemiei de Covid-19 statul român a deschis posibilitatea ca ONG-urile care primesc donații prin formularul 230 să le poată încărca direct în spațiul privat virtual al ANAF. Până atunci procesul era unul lent, la un ghișeu fizic.
"Pentru noi a fost un moment important. Ne-am dat seama că mulți oameni nu completau formulare că li se părea complicat. Trebuia să te duci la ghișeu, la poștă, să trimiți o recomandată. Ne-am dat seama că schimbarea asta ne ajută și am creat o platformă care generează automat formularul și apoi noi le încărcăm la ANAF", mai spune Voinea.
Cu toate acestea, spune și Cristian Delcea, modelul nu e ușor de replicat. Succesul Recorder și, într-o anumită măsură, a altor redacții independente din România stă și în dezvoltarea unei clase de mijloc care își permite să doneze. De exemplu, acest model nu poate funcționa în Republica Moldova, unde populația este și mai mică, dar și veniturile sunt mai scăzute.
Relația cu cititorii și "cât costă un subiect?”
"Cât costă un subiect?" e o frază aproape tabu. Dar o investigație de câteva luni, un reportaj la care se muncește câteva luni înseamnă o sumă considerabilă de bani. În primul rând pentru că jurnaliștii nu lucrează la mai multe subiecte deodată, așa că trebuie susținuți luni întregi. Până iese subiectul. Sau chiar dacă iese un subiect ce nu poate fi publicabil, un aspect de sănătate a presei. Veți vedea imediat de ce.
"Dacă adunăm salariile oamenilor care au fost implicați în procesul de producție, pentru că acest lucru înseamnă 90% din buget, chirii, abonamente, ajungem la sume destul de mari, de ordinul zecilor de mii de euro", spun cei doi fondatori. Și adaugă și faptul că-n spatele oricărui material de succes nu stau doar numele care semnează un articol sau un video, ci o echipă de producție, montaj, imagine, grafice explicative, dar și o muncă laborioasă de documentare, mers pe teren și verificare a informațiilor.
Pe lângă simpla publicare, urmează și munca de verificare. Pentru că trebuie să zici cu subiect și predicat dacă o firmă, de exemplu, a făcut o escrocherie. Și să te asiguri că-n cazul, foarte probabil de altfel, al unui proces în instanță informațiile sunt solide și verificate.
În plus, când vine vorba de bugetul unei publicații, Cristi Delcea adaugă și faptul că există un procent de materiale care nu ajung niciodată să vadă lumina zilei. Nu e nimic conspiraționist aici, ci o notă de sănătate a unei redacții.
"Trebuie să fim 100% convinși de veridicitatea informațiilor, să merite să fie publicat. E foarte sănătos pentru o redacție să aibă un anumit procent de materiale care nu mai ajung să fie publicate. Am trecut cu toții prin niște redacții unde procentul era zero. Tot ce se documenta, se publica într-o formă sau alta. Nu exista ideea de material insuficient documentat sau la care nu reușești să adaugi acel 5% esențial. Iar asta e o cheltuială pe care ne-o asumăm", spune Delcea.
În acest context, este foarte importantă relația cu cititorii. Cei doi fondatori spun că primesc zeci de mailuri zilnic de la oameni care-i roagă să documenteze un anumit subiect sau care pur și simplu își varsă năduful aproape ca la psiholog către Recorder. Și, așa cum la fiecare material numărul de donații crește, există și oameni deranjați de un anumit subiect.
Acum mai mulți ani a existat o asemenea situație sensibilă a relației dintre cititorii donatori și o publicație independentă. Rise Project a publicat o investigație legată de Dan Barna, pe vremea aceea candidat din partea USR la alegerile prezidențiale, care a stârnit nemulțumirea publicului, iar o mare parte din donații au fost anulate.
"La fiecare material există câte un comentariu cu Adio Recorder! Încercăm să avem surse de venit diversificate, să nu ne sprijinim pe un singur picior. Mai avem de lucrat la asta. Simțim încă faptul că suntem dependenți de public și vrem să ne dezvoltăm ca dacă ni s-ar întâmpla ceva asemănător Rise Project să nu fie pus în pericol viitorul proiectului", spune Cristian Delcea.
Cei doi menționează că Recorder nu alege niciodată subiectele în funcție de potențialul pe care l-ar avea în fața donatorilor, un lucru despre care spun că poate fi confirmat de oricine a trecut prin redacție Recorder. "Singurul lucru la care ne-am gândit a fost impactul. Ne-am uitat la preocupările oamenilor. Am încercat să simțim pulsul societății", spune Cristi Delcea.
Astfel, printre criteriile de alegere a unui subiect pentru documentare se numără: dacă afectează viața unui număr considerabil de oameni, alegerea subiectelor care atacă probleme mari.
"Da, subiectele cu cel mai mare impact generează și cele mai multe donații, pentru că oamenii donează și emoțional", spune Delcea.
De altfel, el explică și faptul că publicul simte faptul că Recorder e o publicație independentă și atunci când dezvăluite ceva despre oamenii care sunt la putere sau au arătat lucruri ascunse, oamenii simt că Recorder o face și în numele lor.
Asta în condițiile în care studiile arată că încrederea în presă este scăzută în România. Iar cei doi fondatori Recorder spun că acest lucru este explicabil. "Dacă ne uităm cine a condus presa în ultimii 25 de ani duă Revoluție, oameni care nu se dau înapoi de la a face propagandă legionară astăzi dacă servește intereselor lor. Sunt oameni cu o moralitate îndoielnică. Și câtă vreme vezi 25 de ani la televizor aceiași oameni, e normal să crezi că presa e o cloacă", spune Cristian Delcea.
Ce fac ei? Muncesc și le spun oamenilor "Acordați-ne o șansă. Apoi sunteți liberi să decideți. Pentru noi e o bucurie că dacă întrebi astăzi studenții de la Facultățile de Jurnalism ce modele au nu vor mai spune nume de la televizor, ci că vor să lucreze într-o redacție ca Recorder”, spune Delcea.
"Întotdeauna vor exista insule de normalitate. În această presă, așa cum a fost ea, au fost și jurnaliști din generațiile mai vechi care și-au păstrat principiile. Mă gândesc, de exemplu, la Cătălin Tolontan. E un jurnalist care a început în anii ’90, în nebunia aceea plină de securiști patroni, șantaj. Pe Cătălin Tolontan poți să-l acuzi de multe lucruri, dar nu pot să spui că și-a pierdut principiile", explică viziunea și Mihai Voinea.
Într-un final, e ca în orice domeniu. Poți să spui că "toți medicii sunt șpăgari", dar vei generaliza fals. Vor fi și exemple negative, așa cum sunt numeroase exemple bune.
Diversificarea conținutului și noi modele de business
Recorder se uită în față, spre viitor, și la diversificare. Când vine vorba de conținut, acesta s-a dezvoltat treptat. Cei doi menționează că ar fi vrut să zică despre o strategie, dar de multe ori diversificarea a venit în jurul unor oameni.
Recorder a pornit ca o publicație de reportaj, pentru că ei doi, Mihai și Cristi, sunt specializați pe această specie jurnalistică. Treptat s-au adăugat alți colegi care au adus cu ei și specializarea lor. Alex Nedea, devenit imaginea investigațiilor de care se tem cei care primesc inevitabilul apel "Bună ziua, Alex Nedea de la Recorder aici" s-a alăturat echipei și atunci Recorder a început să facă investigații, de exemplu.
Astăzi Recorder are și un canal dedicat știrilor zilei, dar care a pornit ca un newsletter scris. Dar într-o discuție cu Filip Standavid, om vechi de radio, au realizat că-l pot face audio, iar mai apoi video. "Ca să asculte oamenii când se întorc seara de la job în mașină", spune Delcea. De asemenea, canalul Recorder Talks aduce jurnalism explicativ sub forma unor clipuri realizate de jurnalistul Mihai Radu, în timp ce în trecut au experimentat inclusiv cu podcasturi.
"Secretul, deși sună greșit, e că ne-am uitat mereu după oameni interesanți, pe care-i admiram, jurnaliști foarte buni, care nu erau neapărat cunoscuți. Nici Alex Nedea înainte să vină la noi, deși lucra în televiziune, nu era așa cunoscut", explică Delcea.
De altfel, Mihai Voinea profită de moment pentru a explica și faptul că oamenii au de multe ori o părere generalizată despre presa mainstream. Dar cum și ei au lucrat anterior în presa mainstream, așa cum a făcut-o și Alex Nedea, "de multe ori în redacțiile mari, în anumite colțuri, poți găsi ascunși jurnaliști foarte buni, care și-au păstrat principiile, care și-au făcut meseria. Dacă-i găsești și le dai spațiu de desfășurare, libertate, se pot întâmpla lucruri extraordinare", spune Mihai.
Ce urmează pentru Recorder
Cristian Delcea menționează că raportul pentru 2024-2025 arată bine, anul trecut fiind mai bun din punct de vedere al veniturilor față de ultimul raport. Dincolo de acest succes financiar, Cristi vrea să găsească o metodă de organizare pentru ca proiectul nu doar să supraviețuiască, ci "să le supraviețuiască.
"E un lucru important pentru că am ținut pedala apăsată la maximum 8 ani, dar ne dăm seama că nu mai avem 20-30 de ani și n-o să putem lucra în ritmul ăsta la nesfârșit. Încercăm să organizăm lucrurile la Recorder astfel încât să nu mai depindă de noi, fondatorii, să predăm cumva, pe parcurs și într-o perioadă consistentă de timp", spune Delcea.
Astfel, viziunea este de a preda către colegi mai tineri care să ducă proiectul mai departe cu aceeași energie. E o trecere, pentru că jurnalistul în esența sa este egoist. Aleargă după un subiect, dorim să fim primii, indiferent dacă vorbim de alte publicații sau, uneori, chiar și în cadrul aceleiași organizații. "Am învățat să fim mai altruiști, să dăm din ce știm noi pentru un bine comun. Am acceptat că această ipostază de editori și de coordonatori ai proiectului ne împuținează pe noi personal ca jurnaliști, dar avem mulțumirea că Recorder crește", explică acest lucru Cristi Delcea.
"Vom continua să dezvoltăm produse și verticale noi, poate unele chiar în câteva săptămâni. Încercăm să venim mereu cu ceva nou, dar pe lângă viitorul apropiat și ce publicăm mâine, trebuie să ne gândim și la ce va fi Recorder în 15-20 de ani", explică fondatorul proiectului.
În ceea ce privește modelul de business, Recorder nu vrea să se ducă spre un paywall prea curând, dar se uită și acolo. E un model care funcționează cu succes în Cehia sau Slovacia, dar care nu a "prins" în România. Dar dincolo de faptul că-n România nu funcționează așa cum trebuie, Cristi și Mihai se îndreaptă și spre responsabilitatea față de public.
"Ne-am dorit mereu ca materialele noastre să ajungă la toată lumea. Indiferent dacă ai bani sau nu să plătești pentru presă. România e încă într-o fază unde e important ca oamenii cu venituri foarte reduse să aibă acces la materialele acestea. Atât timp cât modelul funcționează, nu vrem să ne abatem de la el. E un model funcțional și conform valorilor noastre", explică Delcea.
De asemenea, Mihai Voinea mai adaugă un alt aspect al donațiilor către Recorder. Cei care-și permit să o facă donează uneori și altruist, pentru cei care nu o pot face, pentru cei din familie sau pentru cei din țară, dacă vorbim de cazul românilor din Diaspora.
"Avem mulți oameni din Diaspora care spun că ne susțin pentru ca ceea ce facem să ajungă la cât mai mulți oameni și ne zic că o fac ca materialele noastre să deschidă mintea și altor oameni și să arătăm corupția din România", spune Voinea. Iar un paywall ar fi astăzi o contradicție.
