Irina Achim
PressOne a început având un investitor privat. Din 2021 însă, publicația a rămas fără finanțarea acestuia, astfel că a început să-și diversifice sursele de venit ca să poate exista în continuare. În prezent PressOne este o echipă de 13 oameni și 20 de colaboratori, jurnaliști din redacția permanentă, dar și jurnaliști freelance.
PressOne este, deocamdată, singura publicație de limbă română din România certificată de Journalism Trust Initiative, o inițiativă a Reporters Without Borders care verifică minuțios atât modul în care funcționează organizația lor, cât și auditează că declarațiile lor sunt conforme cu realitatea.
Ca o datorie morală față de cititorii lor, echipa PressOne prezintă în fiecare an raportul finanțării: de unde au luat bani și ce au făcut cu ei.
Dintre direcțiile editorial de anul trecut, PressOne a ales să investigheze și să scrie despre:
- dezastrul din sistemul de sănătate publică
- impostorii care pozează în experți în sănătate și nutriție
- plagiatele oamenilor publici
- problemele de mediu și siguranța pe litoralul românesc
De ce să alegi să-i susții? Directorul editorial, Ioana Epure, ne explică pe scurt:
”Fii un investitor în propriul tău viitor, cu o mică parte din impozitul pe care l-ai plăti oricum statului. Să susții presa independentă e o investiție pe termen lung. Și e una care nu te costă nimic. Nici măcar timp, trebuie doar să completezi un formular aici.”
În 2024, 28% din bugetul PressOne a provenit din contribuțiile cititorilor. În prezent, pentru PressOne, un model sustenabil ar avea nevoie de cel puțin 5.000 de donatori lunari, care donează minim 5 euro pe lună.
Din discuția noastră cu Ioana puteți înțelege, în doar câteva fraze, de ce granturile sunt importante și de ce nu înseamnă că te-ai vândut americanilor dacă aplici pentru o astfel de finanțare. Dar mai mult decât atât, poți înțelege de ce să susții presa independentă, chiar dacă e greu ca publicul român să revină la o relație de încredere cu jurnaliștii.
Bugete pentru publicația independentă PressOne
1. Știm despre PressOne că s-a fondat în 2015, ca orice lucru bun, între prieteni la o bere. Ne plimbați un pic la momentul fondării. Cine erau prietenii, care era ideea de la bere și cum s-a format PressOne acum 10 ani?
PressOne a pornit de la un grup de jurnaliști și oameni de media care voiau să creeze o publicație independentă, fără presiuni comerciale sau politice. A fost un proiect inițiat într-un context în care peisajul media românesc era dominat de influențe economice și politice puternice, iar nevoia de jurnalism de calitate devenea tot mai acută.
2. Ce s-a schimbat în acești 10 ani la nivel de business model pentru PressOne, care au fost acele milestones la nivel de organizare internă și de obținere a bugetelor?
La început, PressOne a fost susținut de un singur investitor privat, Don Lothrop. În 2021, acesta s-a retras din acționariatul PressOne. Acesta a fost un milestone important - poate cel mai important - pentru că, din acel moment, nu ne-am mai putut baza decât pe noi înșine.
Și de atunci am inițiat o tranziție către autofinanțare, diversificându-ne sursele de venit prin granturi, contracte comerciale și donații de la cititori. Am căutat, de fapt, o combinație care să ne asigure sustenabilitatea pe termen lung, dar și independența editorială.
Din acel moment, publicația a devenit, efectiv, un start-up ceva mai complicat: un non-profit jurnalistic, cu responsabilitate socială, care trebuie, cumva, să supraviețuiască într-un climat politic și economic din ce în ce mai instabil.
Redacția PressOne
3. Sunteți o echipă de 13 oameni și 20 de colaboratori (conform raportului pe 2024). Cum vă gestionați ca echipă, cum vă întâlniți, care este cultura organizațională după care vă ghidați?
Cultura organizațională a PressOne pune mult accent pe responsabilitatea și autonomia fiecărui membru al echipei. Cu alte cuvinte, știm toți ce avem de făcut și tragem în aceeași direcție, și chiar și membrii foarte tineri ai echipei sunt încurajați să devină cât mai autonomi, să-și găsească propriul drum, propriile verticale de care sunt responsabili, să-și construiască un brand personal și să învețe cum să profite de libertatea pe care o au din punct de vedere editorial.
Ceea ce e oarecum atipic în media românească, unde mulți dintre noi - cei care facem acum management mai ales - am crescut cu bocancul pe gât, în redacții unde “scrie despre ce vrei” era mai degrabă o fantezie.
Dar noi asta ne dorim: ca fiecare membru al echipei să aibă o voce proprie și să învețe să o folosească. Iar asta se întâmplă sub îndrumarea lui Alex Olaru, redactor-șef PressOne, care adună o mare parte din echipă în biroul din București, dar gestionează de la distanță și colaboratori cheie, cu contribuții valoroase la conținutul PressOne.
În rest, suntem o echipă distribuită în mai multe țări și mai multe orașe, dar ne întâlnim frecvent. Lucrăm atât remote, cât și din birouri, în funcție de nevoile fiecărui proiect și de responsabilitățile fiecăruia.
4. Cât sunteți distribuiți ca echipă: cât este tehnic/ administrativ, cât sunt doar jurnaliști?
Cam jumătate din echipă este formată din jurnaliști: reporteri și editori. Ne-am dori să fie mai mulți, însă, din păcate, o parte din noi a trebuit să renunțăm la munca jurnalistică, pentru că un start-up de presă în 2025 nu poate exista fără oameni care să care să se ocupe de gestionarea granturilor, a finanțării și aspectelor administrative sau fără o echipă dedicată aproape exclusiv conținutului de pe social media. În PressOne le avem pe ambele.
Surse de finanțare pentru PressOne
5. Am citit raportul de finanțare și am văzut acolo că 54% din veniturile alocate PressOne au venit de la câteva entități internaționale care sprijină presa fără să-i ceară absolut nimic în schimb din punctul de vedere al articolelor, cu excepția apărării drepturilor fundamentale ale omului. Dintre acestea, citez: Civitates (susținută doar parțial de Open Society Foundations), Comisia Europeană, Parlamentul European, Fundația Thomson, USAID. Cum arată lucrurile anul acesta și pe ce entități care oferă granturi vă puteți baza?
Anul acesta va fi unul de cotitură în toată presa românească independentă. Granturile, indiferent de climatul politic, au fost, sunt și vor fi o sursă de finanțare dificilă: procesul de aplicare e deseori foarte tehnic (de unde și necesitatea unei echipe dedicate), nu te poți baza niciodată pe succesul lor, iar raportările sunt cronofage și implică o mulțime de procese administrative foarte complicate, mai ales pentru jurnaliști, care nu s-au apucat de meseria asta ca să completeze spreadsheet-uri cu bugete.
Dincolo de asta, s-a văzut foarte clar și cum banii ăștia pot veni și dispărea peste noapte, așa cum s-a întâmplat cu granturile venite prin USAID (despre care am explicat pe larg aici). Noi nu ne bazam oricum exclusiv pe asta (o ziceam public de anul trecut), am încercat constant să ne diversificăm sursele de venit, pentru că e singurul mod prin care poți deveni sustenabil într-un climat socio-politic marcat de incertitudine.
Veniturile din contracte comerciale sunt și ele oarecum limitate, pentru că ne alegem cu grijă partenerii (nu am lua bani niciodată, spre exemplu, din industria de pariuri, și e doar un exemplu). Nu luăm bani de la partide. Nu vrem să ne poluăm site-ul cu o mie de bannere. Publicitatea e mereu marcată. Am construit un brand de calitate, în care oamenii au încredere, și vrem să rămână așa.
În consecință, în 2025 ne vom baza din ce în ce mai mult pe sprijinul cititorilor, indiferent că vine sub formă de donație recurentă, de redirecționare a 3,5% din impozitul pe venit sau de redirecționare a 20% din impozitul pe profit, în cazul companiilor. Ambele sunt importante, ambele ne ajută și au impact asupra muncii noastre.
Dacă ceea ce aducem pe masă are valoare pentru cititori, credem că aceștia ne vor și sprijini, din ce în ce mai mult. Informația pare gratis zilele astea, dar miza nu mai e informația ca atare. E calitatea ei.
6. Pentru cei care nu înțeleg cum funcționează acestea: ce sunt granturile și dacă ai explica de ce se oferă ele - cum ai face-o? Există implicare editorială după câștigarea unui grant?
Granturile sunt finanțări nerambursabile oferite pentru proiecte jurnalistice de interes public de diverse entități politice (precum Comisia Europeană) sau non-politice (fonduri provenite de la private funders, așa cum este Civitates), pentru diverse scopuri: capacity building (profesionalizarea echipei), echipamente sau proiecte editoriale.
Indiferent ce scop eu, ele sunt acordate fără influență editorială. Nu există niciodată obligația de a acoperi subiecte specifice dictate de finanțatori - și dacă ar exista, nu am aplica niciodată la un astfel de grant.
O aplicație la un grant oferit pentru un proiect editorial include întotdeauna și o idee proprie: ce vrei tu, instituție de presă, sau jurnalist, să scrii? Iar dacă ți se aprobă, ea este urmată de un proces foarte strict de raportare, în care trebuie să demonstrezi că ai făcut exact ce ai propus tu în proiect. Trebuie să justifici fiecare ban primit.
E greșită asumpția că granturile vin la pachet cu obligații editoriale, mai ales că ele nu există doar în jurnalism. Există în toate industriile, dar doar în media planează suspiciunea asta. E ca și cum ai accesa genul ăsta de fonduri ca să-ți faci o fermă, iar lumea ar presupune că îți zice Comisia Europeană ce culori trebuie să aibă vacile sau cum să le cheme.
Cititorii ca investitori
7. Până acum modelul de business al presei independente s-a bazat pe granturi, burse, donații de la cititori, formule de abonament - cât spațiu există în momentul ăsta în România pentru a susține presa independentă diversă - ați făcut o estimare care ar fi maximum de piață căreia vă puteți adresa? (în condițiile nivelului veniturilor din România, comparând inclusiv cu serviciile de streaming care au devenit o cheltuială mare lunară pentru mulți).
Din păcate, în Europa Centrală și de Est piața pentru presa independentă este limitată, iar publicul este reticent să plătească pentru jurnalism.
În Europa de Vest, deja o mare parte a presei de calitate - și nu numai - a implementat paywalls, însă la noi lucrurile nu stau la fel, mai ales de când s-a scumpit masiv costul vieții de zi cu zi.
Comparativ cu abonamentele la servicii de streaming, donațiile pentru presă sunt încă un obicei slab dezvoltat în România.
În prezent, pentru PressOne, un model sustenabil ar avea nevoie de cel puțin 5.000 de donatori lunari, care donează minim 5 euro pe lună.
8. Ce model de finanțare internațional al presei independente ați identificat ca având succes, dar care nu a funcționat încă în România? Și care ar fi motivele?
Abonamentele de tip paywall încă nu sunt populare în România, indiferent sub ce formă ar fi ele: paywall parțial sau total. Poate pentru că oamenii încă nu sunt convinși de faptul că - așa cum spuneam mai sus - nu pentru informație plătești, ci pentru calitatea ei. Sau poate nu sunt convinși că media independentă furnizează, într-adevăr, informație de calitate.
Asta e, de fapt, cea mai mare problemă a presei din România: că oamenii și-au pierdut încrederea în ea.
În 2024, încrederea românilor în mass-media a ajuns la cel mai jos nivel din ultimii șase ani, 32%, potrivit unui raport al Institutului Reuters. Lipsa de transparență în finanțarea de la partide doar a pus gaz pe foc.
Pe fondul ăsta, creatorii de conținut și influencerii încep să umple golul lăsat de presa tradițională. Oamenii au mai multă încredere în ei decât în presă pentru că, în anumite cazuri, ei fac chiar munca pe care o făcea înainte presa tradițională - dezbateri politice înainte de alegeri, spre exemplu.
Și atunci, e normal să fie ezitanți atunci când vine vorba de plătit abonamente la ziar.
Cum obții un grant
9. Cât de greu e să obții finanțări de la aceste entități și care e pitch-ul câștigător, cel care vă aduce grant-urile de la aceste organizații?
Greu. Aplicațiile sunt tehnice, trebuie scrise cu grijă - e o meserie în sine, aplicatul la granturi. Și e greu de zis care e rețeta pentru un pitch de succes. Probabil claritatea. Cu cât știi mai clar ce vrei să faci, pentru ce vrei banii ăia, și ești capabil să o exprimi mai clar, cu atât ai șanse mai bune. Cineva mi-a zis odată că, dacă vrei să câștigi un grant pentru o investigație, trebuie să ai documentarea deja făcută pe jumătate când aplici. Și cred că e adevărat, indiferent că ai nevoie de bani pentru conținut editorial sau pentru echipamente.
10. Mai există alte surse pe care vă puteți baza decât donații, redirecționările persoane fizice și juridice și contractele comerciale? Concursuri interne sau internaționale?
Nu. Concursurile sunt surprize plăcute, dar nu le putem include în buget pentru că nu ne putem baza pe ele. Dincolo de asta, în echipa noastră orice grant obținut în nume propriu sau premiu rămâne la jurnalistul care l-a obținut.
11. De când ați introdus posibilitatea ca cititorii să doneze banii și cum a evoluat donația acestora către PressOne de-a lungul timpului?
În 2020. Iar de atunci numărul de susținători a crescut în mod constant și crește în continuare. Îmi place să cred că este și o reflexie a cum e perceput PressOne ca brand, adică din ce în ce mai bine. În 2024, 28% din bugetul PressOne a provenit din contribuțiile cititorilor.
Impostorii de pe net și presa pe TikTok
12. Care sunt materialele care ați observat că aduc și cea mai bună conversie în rândul cititorilor?
Materialele care sunt deopotrivă bine documentate dar au și un element de noutate - conțin o știre, o informație, o abordare pe care n-o mai are nimeni - și care reflectă o anumită preocupare pe care oamenii o au deja, dar pe care presa n-a mai tratat-o.
Un exemplu bun ar fi seria lui Răzvan Filip despre impostorii new-age. Lumea știa de ei de pe Tik Tok. Dar ce se întâmplă pe Tik Tok e în continuare un subiect prea frivol pentru media tradițională din România. Cred că s-a văzut destul de clar în noiembrie 2024 cât de periculoasă e condescendența asta.
Acesta este și unul din motivele pentru care, în ciuda resurselor limitate, avem un departament special de social media și vedem social media (paginile de Facebook, Instagram, Tik Tok și nu numai) ca pe o extensie a brandului, nu doar ca pe un canal de distribuție.
Pentru că e o fantezie să te aștepți în 2025 să mai vină publicul către tine, ca instituție de presă, ca pe vremuri. Trebuie să te duci tu înspre ei. Noi facem conținut special pentru canalele astea, pentru că dacă nu încerci să ajungi la publicul de pe Tik Tok, nu te poți plânge după ăia că au fost manipulați de informația de proastă calitate pe care au primit-o acolo. Păi tu, media, unde ai fost când publicul era manipulat? A, noi suntem prea serioși pentru asta, nu facem filmulețe de un minut. Ne împușcăm singuri în picior.
13. PressOne văzut ca un startup: care e misiunea principală și ce nevoi acoperiți prin materialele pe care le faceți? Care sunt direcțiile principale de conținut pe care vă axați și pe care le aveți în plan anul acesta?
Misiunea PressOne e aceeași de la început: jurnalism în interes public, care dă la o parte zgomotul informațional și te ajută să înțelegi ce se întâmplă.
Ce s-a schimbat e doar felul în care ne conectăm cu cititorii. Am încercat, în ultimii ani, să venim din ce în ce mai aproape de ei, să abordăm subiecte cât mai aproape de preocupările lor și să explicăm, în cazul subiectelor mai tehnice sau al investigațiilor, de ce lucrurile astea sunt relevante pentru ei și în ce fel i-ar putea impacta.
Exemplul meu preferat e cel cu schimbarea climei: dacă aduci zece experți care povestesc abstract despre asta, doar o mică parte din cititori vor fi interesați. Dacă explici aplicat în ce măsură asta le va schimba viața de zi cu zi în orașul lor, informația va ajunge altfel la ei.
Încercăm, de asemenea, să oferim și potențiale soluții sau direcții de acțiune. Să dăm mai puțin informație doar de dragul informației, pentru că, de multe ori, mai ales în perioada asta plină de nenorociri care te asaltează pe toate canalele, asta îi face pe oameni să se simtă neputincioși, să ridice din umeri și să se întrebe retoric: “Și eu ce fac cu asta?”
Cred că misiunea noastră, ca jurnaliști, nu s-a schimbat fundamental. Interesul public primează. S-au schimbat însă nevoile publicului, instrumentele cu care lucrăm și canalele de distribuție. Și instituțiile mici de presă, ca noi, deși par vulnerabile la tsunami-uri economice, sociale și politice, sunt de fapt mult mai puternice decât par, în primul rând prin agilitatea de a înțelege și de a se adapta la schimbările astea.
14. Pe scurt, într-o propoziție cât un tweet: ce nu înțelege publicul larg despre jurnalism și finanțarea acestuia?
Că finanțarea trebuie să existe.
Cine spune că face presă, dar n-are nevoie de bani, îi ia de undeva pe ascuns.
