"Când am plecat de aici, v-am lăsat săraci şi proşti... Când am revenit, v-am regăsit şi mai săraci şi mai proşti." - Constantin Brâncuși
Cum te prezinți și ce spui despre startup-ul tău.
Chiar dacă pornește cu proprii bani, sau de la prieteni, familie, un startup nu poate supraviețui așa la infinit. Are nevoie și de bani de la investitori.
Să știi să-ți prezinți startup-ul este, în niște cazuri, o artă. Una pe care unii fondatori o stăpânesc foarte bine. În cazul altora, pasiunea cu care vorbesc despre ceea ce fac e suficientă ca să te cucerească la o primă discuție. Mai sunt și cei care știu foarte bine tehnic ce se întâmplă la ei, dar nu știu să și construiască o poveste în jur. Așa că învață o poveste și o reproduc înainte de a apuca să vorbească despre tehnologii.
Și e ok și așa. Pentru că ceea ce un investitor și orice alt om care aude despre tine și startup-ul tău își dorește, cel puțin la început, e să înțeleagă ceea ce faci, ce ți-ai propus, dacă e doar o idee sau ai și făcut niște pași concreți.
Așa că dacă îți pasă de startup-ul tău, vei contura acea poveste pentru oamenii care nu lucrează alături de tine, dar pe care poate îi dorești ca investitori, parteneri, clienți. Nu vei scrie doar un cuvânt într-un formular care va ajunge la toți acești oameni care vor să te cunoască, vei trânti un site și atât, când știi că această ”descriere” a ta va fi văzută de oameni care au puterea să te ajute, că te vor juriza.
”Caută tu mai multe despre mine” nu este abordarea corectă când vrei să te faci cunoscut în fața altora. Pentru că este foarte posibil ca lumea să nu aibă dorința, sau timpul, să caute despre tine mai multe și vei rămâne singur și cunoscut doar de familia ta.
Nu vreau să dau acum exemple concrete, deși aș putea să o fac. Nu vreau să fac public shaming, nu este acesta scopul meu.
(Țin să le mulțumesc din suflet celor care s-au înscris la Innovation Report și-au povestit pe larg, chiar, unii dintre ei scriind câte o pagină întreagă, despre ceea ce fac, jos pălăria pentru voi!)
Dar vreau să atrag atenția asupra interesului pe care ar trebui să-l acorzi, ca fondator de startup, modului în care te prezinți în fața altor persoane. Nu pleca de la premiza că toată lumea te știe, știe ce faci, tu ești doar o vedetă și toți trebuie să te cunoască.
Întâmplarea face, sau poate doar șansa de a lucra aici la start-up.ro de 9 ani și faptul că scriu despre startup-uri, să fi știut cel puțin 90% dintre proiectele pe care le-am regăsit în lista pentru Innovation Report, listă care a ajuns la toți jurații pe care avem norocul și onoarea de a-i avea alături de noi în acest an (și vouă țin să vă mulțumesc din suflet!).
Însă un om de comunicare, un manager de business non-tech, un investitor care primește cel puțin 100 de alte deck-uri într-o singură zi, nu vă va ști, și dacă vă prezentați telegrafic, nici nu va avea timpul necesar pentru a vă căuta. Știm asta sigur, ne-au spus în momentul în care vă jurizau înscrierile.
Așa că dacă chiar vă interesează ca lumea să știe despre voi și ceea ce faceți, luați-vă din timp pentru a vă spune povestea.
”Nu știu cu cine să vorbesc”, dar nici nu mă duc când am 30 de oameni care-și fac timp să vorbească cu mine.
O altă revelație, îi spun așa, chiar dacă este o revelație negativă, pe care am avut-o legat de evenimentul din acest an a fost numărul mic de persoane care s-a înscris la sesiunile de Speed Mentoring.
Să facem ceva gen speed dating, între investitori, oameni de PR, manageri, oameni de business și fondatori de startups a fost un lucru la care am ținut enorm de mult în acest an. Și pe care l-am implementat și-l vom avea la Tigers Summit.
Asta pentru că știu că una dintre problemele fondatorilor, mai ales a celor la început de drum, este de a avea acces la oamenii potriviți care-i pot ajuta cu un sfat, o idee, cu orice.
Și m-am gândit că vom avea atât de mulți fondatori înscriși la aceste sesiuni că ne vom lungi până la party-ul de seara. Apoi realitatea m-a lovit dur: nu, chiar nu aveam atât de mulți înscriși. Aveam mai mulți mentori care sunt dispuși să-și ia din timpul lor pentru a le oferi, în mod gratuit, fondatorilor din tot knowledge-ul pe care l-au acumulat.
Și aici am aceeași problemă ca și la povestea despre tine: de ce nu profiți de ocaziile care-ți apar în cale? De ce nu vii să bounce some ideas cu niște oameni, din domenii diferite (un alt plus), care pot veni cu niște sfaturi foarte pertinente? Pentru ca apoi să te plângi că nu e nimeni dispus să te ajute?
Poate asta funcționa acum ceva timp, dar dacă vrei să exiști încă mult timp de acum înainte, nu mai funcționează.
Nu am înțeles mult timp abordarea aceasta de ”be humble” pe care o are Daniel Dines. Dar văzând acum cum unii fondatori abordează relația cu cei din jur și business-ul lor, încep să înțeleg. O doză de humbleness este bună din când în când, mai ales când ești la început.
La final vreau să vă las cu aceste gânduri. Știu că se spune ”muncește până nu va mai fi nevoie să te introduci”. Ei bine, I hate to burst your bubble, dar niciunul nu am ajuns încă acolo. Merge în cazul lui Zuckerberg, Musk, Brin, Cook, Gates, Bezos, Huang….
Dar voi (și nici eu) încă nu ați ajuns acolo. Așa că e cazul să le povestiți cu detalii despre voi și ceea ce faceți unor investitori, oameni de comunicare, manageri. Să depuneți niște efort. Iar o modalitate este și de a veni să-i cunoașteți, să le cereți sfatul.
Iar data viitoare când vă veți întreba de ce nu vă mai ține mine investitorul să vă aduceți, vă rog, aminte, cum ați povestit despre voi și dacă ați venit la un speed mentoring cu el. Și am să sper că veți avea un moment de ”aha” și veți schimba abordarea.