La cea de-a treia aniversare a invadării Ucrainei, Europa se confruntă cu noi riscuri semnificative de securitate. Noua administrație Trump vrea să condiționeze păstrarea trupelor SUA în Europa de acceptarea tarifelor comerciale și consideră că valorile Europei sunt nealiniate cu noile valori ale SUA.
Este sfârșitul de facto al NATO? Cât de repede se va întâmpla această schimbare? Vor ajunge Trump și Putin la un acord pentru împărțirea influenței și teritoriilor din Europa?
Oricât de ridicole ar suna aceste întrebări, nimic nu mai este cu adevărat sigur. Un lucru este totuși sigur: Europa are nevoie de o forță de apărare numeroasă și de o industrie de apărare modernă pentru a o construi. Și are nevoie rapid de acestea.
În teorie, Europa are multe avantaje importante - o bază de producție semnificativă, deși mai veche, talent tehnic și antreprenorial, de 10 ori mai mult decât PIB-ul Rusiei, populație de 3 ori mai mare decât populația Rusiei și mult mai mult capital.
Primii pași au fost deja făcuți. De exemplu, NIF (NATO Innovation Fund), un fond de risc de 1 miliard de dolari care investește în startup-uri dual use și fonduri de investiții în tehnologie, a fost lansat anul trecut. Fondul nu are niciun fel de contribuție din partea SUA și, prin urmare, recentele schimbări geopolitice nu au niciun impact asupra evoluției sale.
Investițiile în industria tehnologică de apărare accelerează, de asemenea, astfel că în anul 2024 ating valoarea de 5,2 miliarde de dolari, o creștere de 5 ori în ultimii 6 ani și o creștere de 2,5 ori în ultimii 2 ani, conform Raportului NIF x Dealroom’s “Defence, Security and Resilience in Europe”. La fel de important, aproape 4 miliarde de dolari din totalul capitalului au fost investiți în etapa de creștere, validând investițiile tip early stage și permițând acestor companii aflate la început de drum să se extindă în continuare.
Piața tehnologiei de apărare ar urma, bineînțeles, să crească semnificativ. În timp ce țările membre NATO din Europa au investit în mod tradițional sub pragul de 2% din PIB, un angajament reînnoit al acestora ar trebui să ajungă acum la 3%, poate chiar 4% din PIB-ul fiecărei țări. Având în vedere PIB-ul de 20 de trilioane de dolari al UE, fiecare creștere de 1% înseamnă o cheltuială suplimentară anuală de 200 de miliarde de dolari pentru produse de apărare. Da, o bună parte din aceasta va fi probabil folosită pentru comenzile din SUA, dar având în vedere actuala ruptură geopolitică, valoarea comenzilor va fi mai mică decât în ultimele decenii.
Dar revigorarea bazei sale de producție și apariția unor noi startup-uri în domeniul tehnologiei de apărare va avea provocările sale; majoritatea din cauza fragmentării Europei.
Procesul de achiziție al tehnologiei de apărare din Europa este diferit pentru fiecare dintre cele 27 de Ministere ale Apărării din fiecare țară membră UE, plus Ministerele Apărării din Regatul Unit și Ucraina.
Unele dintre aceste ministere au cumpărat sau au comandat deja cantități mari de armament american în ultimii ani. Astfel, bugete semnificative au fost deja angajate unui aliat de care acum nu suntem siguri.
Din motive strategice, fiecare Minister al Apărării acordă prioritate producției locale a unora dintre armele, munițiile și vehiculele de apărare ale sale. Aceste ministere lucrează cu un număr mic de entități naționale care au fost verificate și pot furniza multe dintre produsele tehnologice de bază - cum ar fi obuze de artilerie sau gloanțe.
Când vine vorba de echipamente sau servicii mai complexe, Ministerele Apărării acordă prioritate jucătorilor consacrați care au demonstrat deja că tehnologia lor este de încredere pe câmpul de luptă. Pentru cantități mai mari, aceștia pot face oferte de licențiere, astfel încât ultima etapă a procesului de producție să aibă loc la nivel local și pot dezvolta astfel o expertiză în întreținerea acelor echipamente.
Dar uneori, doar uneori, urgența geopolitică și noile tehnologii permit crearea de noi arme, iar jucătorii existenți, unii dintre ei producând și vânzând deja un număr mare de produse diverse, pur și simplu nu se pot mișca suficient de repede.
Acest ”uneori” este acum.
Cu noua tehnologie AI/ML, sistemelor de viziune computerizată, noilor surse de inteligență (de exemplu, datele satelitare) și sisteme de propulsie și tehnologie XR/AR, multe arme urmează să fie inventate sau reinventate și mai recente evoluții în domenii adiacente, cum ar fi producția industrială, robotica și industria spațială, vor accelera dezvoltarea industriei de armament.
Dronele sunt un bun exemplu, încorporând inteligență geospațială, tehnologie de viziune computerizată pentru zbor autonom și țintire asistată, iar uneori sisteme noi de propulsie și tehnologie XR/AR pentru ghidare.
În cazul dronelor ieftine folosite în prima linie, producția automatizată reprezintă un mare plus.
Totuși, apărarea este o piață dificilă în care calitatea produselor poate fi depășită de considerente strategice, deoarece Ministerele Apărării trebuie să își minimizeze riscurile lanțului de aprovizionare.
Când încep un startup de tehnologie în domeniul apărării sau când investesc într-un astfel de startup, fondatorii și investitorii operează într-un context în care căile prin care se poate scala un astfel de business sunt limitate.
Credem că aceste oportunități de creștere/scalare se vor încadra într-unul dintre următoarele scenarii (de la orizontal la vertical):
1. Next-gen primes — construiesc un volum mai mare de produse, re-imaginându-le pe toate cu o nouă tehnologie. Exemple excelente de astfel de business-uri sunt Anduril în SUA sau Helsing în Europa.
Cea mai mare provocare a next-gen primes este că totul trebuie făcut peste tot dintr-o dată: trebuie să reimaginați (cu succes) mai multe linii de produse, să le vindeți mai multor Ministere ale Apărării și, mai ales, să angajați rapid talent de top, să construiți poatel o bază industrială, etc.
De aceea, primes sunt de obicei începute de fondatori cu un palmares excelent, acces la capital și specialiști.
2. Liderul categoriei — dezvoltă un produs specializat sau o categorie de produse care necesită interoperabilitate redusă sau deloc cu celelalte sisteme existente. Un exemplu bun aici ar fi ARX Robotics, un producător de UGV (unmanned ground vehicles sau vehicule terestre fără pilot, tr.).
Având suficientă specializare, o companie poate dezvolta cele mai bune produse din categorie bazate pe componente IP (ideal multiple) care sunt greu de copiat de către primii (next-gen primes n.a.). În mod ideal, aceste produse sau servicii ar fi independente și ar necesita puțină conectivitate la sistemele existente sau deloc.
3. Hiperspecializările — dezvoltă un produs sau un component hiperspecializat care poate fi utilizat în mai multe produse complexe. Un exemplu aici ar fi Revobeam, o antenă împotriva bruiajului direcțională și sigură care poate fi utilizată în medii electronice.
Aceste produse ar trebui să aibă o aplicabilitate mare și ar necesita în continuare proprietate intelectuală. Startup-urile nu ar trebui să vândă aceste produse direct către ministere, ci acestea ar putea fi vândute primelor două categorii de mai sus, mai ales primei categorii, care vor acționa ca „platforme” pentru aceste produse foarte specifice.
4. Bunuri de larg consum — se construiesc produse care sunt comercializate la scară largă din punct de vedere tehnologic, îmbunătățind radical în același timp procesul de producție. Un exemplu ar fi Frankeburg Technologies, care produce la scară largă rachete ieftine de apărare aeriană.
Unele produse tehnologice de apărare, cum ar fi gloanțele, obuzele de artilerie, rachetele și unele tipuri de drone, trebuie să fie produse în serie. Deși nu este necesară inovație în domeniul proprietății intelectuale a produsului, startup-urile pot inova utilajele care fabrică produsul final pentru a livra produse mai rapide, mai ieftine, mai simple și mai fiabile.
Europa se află într-un punct critic al istoriei sale. Accelerând dezvoltarea industriilor noastre de apărare, industriale, spațiale și energetice, construim un viitor mai bun pentru națiunile, familiile și cultura noastră.
Momentul pentru a acționa este acum.