O copilărie cu capul în nori, departe de ora de sport
Înclinația ei spre sport și nutriție nu vine dintr-o pasiune veche și nici nu era primul copil din curtea școlii sau de la ora de sport. Dimpotrivă, Cori are o relație complicată cu sportul, pentru care a avut scutire din generală până în facultate.
Dar ce îi place este să predea și să fie acolo alături de comunitatea de femei pe care a creat-o de-a lungul proiectelor în care a investit energie, motivație și timp.
Cori vine din Craiova și se descrie ca fiind CEO-ul companiei ei, un fel de vagabondul vieții proprii, varianta în care antreprenoarea face de toate, de la nutriție la marketing.
Copilăria ei nu e desprinsă din basme și fantezii, dar a avut timp de introspecție, ceea ce a ajutat-o pe viitor să-și găsească nivelul de concentrare atunci când a avut un nou proiect de construit.
”Sunt născută la Craiova, am crescut la Plenița și la Călimănești. Acolo mi-am petrecut vacanțele. Școala am făcut-o la Craiova până la 16 ani și când era mică voiam să mă fac benzinăreasă pentru că îmi place foarte mult mirosul de benzină și îmi plăceau foarte mult mașinile și mi se părea că asta este cariera visurilor pentru mine. Să alimentez cu benzină mașinile.
N-am foarte multe amintiri de când eram copil. Eu am avut un parcurs un pic mai dificil. Sunt neurodivergentă și copilăria mea a fost destul de greu de gestionat în ceea ce mă privește și ne privește ca familie. Îmi plăcea foarte tare să citesc. Am vorbit foarte târziu și cumva cărțile mi-au oferit foarte repede un refugiu și eram un cititor avid. Îmi plăcea foarte tare să mă uit la nori și să-mi închipui povești cu norii. Cam astea erau activitățile mele în copilărie.”
Copilăria nu a fost ideală, dar nici perioada școlii, când Cori schimba școala foarte des, maximul ei fiind de 2 ani în aceeași școală. Ca un topping, după ce a schimbat mai multe școli în Craiova, ultimii 2 ani de liceu i-a petrecut în București, la Colegiul Mihai Viteazul, ceea ce a adus o nouă și o altfel de presiune: schimbarea unui oraș mic pe un oraș mare, integrarea într-o clasă unde copii deja se știau între ei și aveau grupul format.
”A fost grea mutarea la București pentru mine, a fost foarte intensă, un turning point. Cumva am considerat întotdeauna că dacă e să faci greșeli trebuie să le faci când ești mic. Aveam această marotă că până la 24 de ani poți să faci orice cretinitate, că ai timp să repari, ceea ce iată că a funcționat. N-a fost o tranziție ușoară, mai ales că eu sunt o persoană foarte introvertă, deși nu pare. Sunt trained extrovert, dar la bază sunt o persoană extrem de introvertă și atunci când te muți dintr-un orășel mic într-un oraș mare într-un mediu total atipic - colegii mei de liceu erau majoritatea împreună din școala generală, toți se știau de multă multă vreme, și mi-a fost dificilă tranziția. Într-adevăr, nu din cauza lor, ci aș spune că nu eram eu pregătită pentru acea pentru acel transfer.”
Primii ani de școală, cu toate dificultățile la pachet, setau o traiectorie destul de clară pentru Cori, una care venea ca o moștenire de familie: tatăl ei venea dintr-o familie de ingineri, așa că și Cori trebuia să se facă tot inginer. Doar că ea a avut o idee mai bună. După liceu, a început direct cu o pauză. Nu știa că îi spune sabatic, dar fix asta a făcut.
”Am început cu sabaticul înainte să încep cu munca și de-abia când m-am hotărât că vreau să intru în antreprenoriatul acesta legat de wellness, mi-am finalizat și studiile universitare. Altminteri am fost admisă pe la vreo cinci facultăți înainte să mă hotărăsc eu ce vreau să termin și ultima ultima instituție pe care am absolvit-o este Maastricht School of Management. Acolo mi-a făcut masterul în administrarea afacerilor antreprenoriale internaționale. Și cumva se leagă și de facultatea pe care am făcut-o până la urmă, care a fost tot pe profil economic, respectiv administrarea afacerilor internaționale, deci cumva fără prea mare legătură cu sportul, dar tot pe pe domeniul în care activez.”
Cum apare sportul în antreprenoriat
Legătura cu sportul a venit fix personal. Cori a fost grasă și a vrut să slăbească. Odată ce i-a ieșit asta, a descoperit că e la fel de greu sau chiar mai greu să te și menții.
Nu a avut niciodată un ideal în zona wellbeing-ului, mai ales că ei nu i-a plăcut niciodată să facă sport. Dar descoperirea pe propria piele a ceea ce înseamnă transformarea corporală i-a aprins beculețe către o industrie în care avea să și rămână:
”Eu mi-am început drumul în zona asta de wellbeing și fitness dintr-o nevoie personală. Am fost grasă și am slăbit și așa am luat contact cumva cu zona aceasta de slăbire. Bine, acum 23 de ani trebuie să înțelegem că nu exista o industrie în adevăratul sens al cuvântului în România. Piața era foarte mică și la momentul respectiv nu aveam un plan foarte clar, de genul: eu mă duc să mă fac nutriționist de renume mondial și antrenarea lui cartof prăjit. Nu, pur și simplu slăbisem cu foarte mult efort și cu foarte multă foame, că așa se știa pe vremea respectivă. După care când am zis ok, gata, mi-am recuperat corpul, dar viața mi-a dat niște palme majore: mi-am dat seama că nu știam nimic despre ce urmează după, respectiv partea de menținere”, își amintește Cori.
”Așa că n-am început dintr-o menire extravagantă. Nu era visul meu să mă fac instructoare, mai ales că eu am avut scutire la sport până la 24 de ani, deși unii oameni se opresc cu trăsnaia asta pe la școala generală sau pe la liceu. Detestam efectiv orice chestiune care însemna lucru cu corpul. Eu eram un creier cu două mănuțe, asta era viziunea mea despre mine. Mie nici în ziua de astăzi nu-mi place să fac sport, deși e ridicol. Am avut o carieră de 23 de ani în fitness. Ador să predau, ador să fiu în comunitate, să fiu înconjurată de clientele mele, să lucrez împreună cu ele. Dar dacă mă iei pe persoană fizică: Grămescu Oana Cornelia vrei să te doară fundul, spatele și toți mușchii de la gât la glezne? Nu, în continuare prefer să stau, să citesc și să-mi văd de lucruile mele geeky. Dar cumva cred că n-am avut de ales.”
Și totuși de ce a rămas antreprenoarea într-o industrie în care durerile de mușchi și disconfortul erau la ordinea zilei? Cronologic, lucrurile sună așa: cofondase un business în zona de suplimente. Așa că pasul firesc a fost acela de a amenaja și o sală. Doar că lucrările s-au lungit iar banii s-au dus. A reușit însă să semneze un contract corporate cu o agenție de advertising, practic primul ei contract serios pentru sala de sport. Doar că acele cliente cereau ceva ce Cori habar nu avea: pilates.
”Doamnele acelea de la agenția de publicitate care erau cele mai smart, plimbate, umblate din advertising-ul românesc la momentul respectiv, ne-au cerut pilates. Țin minte că eram cu partenerul de business de la vremea respectivă, ne-am uitat unul la altul, ce e ăla pilates, ce vor astea de la noi. Dar nouă ne trebuiau bani, așa că ne-am documentat, am văzut că nu există instructori de pilates, motiv pentru care am luat efectiv la descărcat și la urmărit și la învățat tot ce am putut găsi pe internet despre această metodă de antrenament.
După care bineînțeles, eu sunt la bază o geekă (n.r: tocilară), adică mie îmi place să învăț și mi se pare că trebuie să ai hârtiile și acreditările, că altfel nu poți să construiești ceva foarte solid. Și țin minte că era o școală de pilates undeva în Spania, care făcea formare lungă pe șase luni de zile. Noi n-aveam bani nici să trecem strada, eram la începutul începuturilor. Treaba asta cu dusul șase luni în Spania era out. Și am găsit o școală în Toronto care făcea formare scurtă, făcea formare intensivă 10h/zi, 6 săptămâni și mi-am adus eu aminte că avea taică-meu niște prieteni ai căror verișori erau în Toronto. Ei m-au ținut la ei acasă 5 săptămâni că eu n-aveam bani de hotel.
La școala aceea, criteriile de calificare erau să am 200h practică privată cu un instructor certificat, ceea ce n-avem de unde, nu exista. Și atâta m-am rugat de ei și m-am milogit că am ajuns până la fondatoarea școlii respective și i-am explicat: doamnă, nu vă supărați, e viața mea, visul meu, n-am de unde să învăț, dar pe cuvântul meu mă filmez, lucrez după casetele alea, vă trimit 200h de filmare, dar vă rog eu frumos, primiți-mă, că eu trebuie să fac această certificare, că eu mi-am deschis sală și n-am pilates. Cumva m-au primit.”
O perspectivă umană adusă în industria fitness-ului
Peripețiile lui Cori în Toronto au continuat, mai ales când a pus 3600 de dolari canadieni plata direct pe biroul recepției, ceea ce a stârnit panică totală în rândul celor care lucrau doar cu banca, doar cu cardul. Dar ce a contat la final de experiență este că acum Cori avea certificarea să îi învețe pe alții pilates.
Iar partea umană, complet non-sportivă, dar foarte vulnerabilă este ceea ce a adus și succes în rândul clientelor care au trecut pragul sălii antreprenoarei:
”A fost un început greu și mi-a fost foarte greu, în speță pentru că eu nu făcusem sport, era o schizofrenie totală. Am avut foarte mare noroc pentru că am putut să vorbesc pe limba clientelor care nici ele nu făcuseră niciodată sport. Și când veneau fetele astea din industrie cu six pack, cu spinarea dreaptă, cu fundul ridicat, erau super intimidante. Și am venit din cu totul și cu totul alt filon, alt vibe, altă, că atâta mă pricepeam, atâta știam și eu la vremea respectivă să fac. Și a mers, a ținut business-ul, a crescut, am ridicat sălile.”
Dar înclinația spre antreprenoriat a venit totuși ca un model din familie. Unul care a mers, nu ca ingineria.
”Eu vin dintr-o familie de antreprenori. Tatăl meu cred că în 90 și-a făcut una dintre primele 10 firme din Craiova, printre primii care și-a deschis butic. Iar mama, care este cel mai cuminte, riguros și conformist om de pe planeta asta, a intrat în antreprenoriat total nepregătită. A renunțat la o carieră strălucitoare ca ingineră și s-a apucat să vândă telefoane mobile și s-a ocupat atât de bine de business-ul respectiv, că a format o rețea de magazine pe care a și vândut-o. Și gluma mea cu tata este că eu cu tata, mari antreprenori de renume mondial amândoi, dar banii i-am făcut prima dată cu mama. Maică-mea este modelul că: pusă în fața faptului împlinit, fără să știi ce ai de făcut, fără să fii în vreun fel în zona ta de confort, te duci în fiecare zi acolo, te dai cu fundul de pământ și mergi înainte.”
Dacă vorbim de realizări, Cori menționează clar plecarea în State, care i-a adus o experiență pe care și-o dorea, și anume să testeze antreprenoriatul born in the USA. Altfel, nu are ego-uri pentru vreun impact pe care l-a adus, pentru că a învățat să privească mai amplu, mai puțin local și cu zoom-in.
De la motivație personală la o afacere
Lady Fit a fost prima realizare în domeniul wellbeing-ului. Apoi, Cori a simțit chemarea matematicii pe care a iubit-o în școală, și s-a dus pe zona de automatizare creând un startup tech, unul care făcea meniuri personalizate, care calcula valori nutriționale și care ajuta femeile să-și facă un plan alimentar.
Și-a permis să se joace pentru că avea sălile pe care se putea baza. Doar că planurile i-au fost deturnate, ca multor antreprenori față-n față cu pandemia. Iar acesta a fost un impas care a lovit pe toate planurile, de la profesional, la personal:
”Am avut foarte multe probleme de sănătate, la momentul respectiv treceam prin infertilitate și basically, toată pandemia eram ori gravidă, ori pierdeam sarcinile, sălile erau în curs de închidere, supraviețuire, restructurare, cu un start-up taman ridicat și în lansare. A fost oribil de greu? Și cred că ăla a fost momentul definitoriu pentru mine ca adult, ca femeie adultă. Consider că până la acel moment m-am hlizit, m-am jucat, am fost așa fetiță. După aia au devenit lucrurile serioase în momentul ăla.”
Deși Cori simte că a devenit serioasă după pandemie, dacă ne uităm la felul în care s-a autogestionat în liceu, sesizăm un nivel de maturitate și acolo. Mai ales când a luat decizia să slăbească și întregul proces decizional și implementarea pe care și le-a însușit cap-coadă.
Desigur, a ajutat-o și matematica:
”M-am trezit grasă, într-o zi se strâmba una grasă la mine în oglindă. În momentul în care am luat decizia să slăbesc, pur și simplu am hotărât că eu vreau altceva de la viața mea. Și nu știu dacă mă deranjau neapărat kilogramele în plus, mie mi-a plăcut dintotdeauna să mănânc și nu mi se părea nimic tragic în chestia asta, dar mă enerva foarte tare sentimentul că n-am control și de fapt asta a fost ancora mea.
De fiecare dată am zis nu se poate ca eu să trăiesc în viața asta fără să am control. Chestie pe care am folosit-o și când m-am lăsat de fumat, că am fumat compulsiv 20 de ani. Și așa m-am apucat de slăbit. Ca la matematică: am luat cărțile care erau disponibile la momentul respectiv, ok sistemul, sistemul termodinamic, principiile de la fizică - trebuie să mănânc mai puțin și să mă mișc mai mult. Nu mi-a fost greu să slăbesc pentru că eu când îmi pun ceva în minte mă duc așa ca soldatul sovietic fără să-mi bat capul prea tare. Am fost olimpică la matematică și asta înveți la matematică: să stai să lingi culegerile alea și să scrii sute de caiete de exerciții, indiferent ce sentimente ai tu în legătură cu acest lucru.”
De la slăbit pentru sine, Cori a ajuns să descopere o nouă zonă în care să se simtă acasă. Aceasta a fost sala Lady Fit, deschisă în 2009, care a fost mai mult decât o afacere pentru antreprenorare:
”A fost locul în care eu am crescut foarte mult. Automat în momentul în care te muți atât de mult cum m-am mutat eu și neavând o stabilitate, neavând un fundament pe care să am niște relații de prietenie prea profunde, în momentul în care am deschis sala m-am trezit brusc înconjurată de un cocon de feminitate și gagicăreală. Erau fetele mele, gagigile mele, și mi-a făcut foarte bine, mi-a făcut extraordinar de bine, mai ales că mi-a permis să pot să-mi trăiesc latura asta foarte motivată, foarte din energie masculină fără să mă transform într-un mini-tiran.”
De la sală la startup
Lady Fit și-a încheiat călătoria pentru Cori, dar e un business care a ajuns să fie vândut nu doar o dată, ceea ce o bucură pe antreprenoare să-și știe originile încă acolo.
Dar Cori avea un alt parcurs în minte, unul cumva forțat de pandemie, dar și susținut de pasiunea ei pentru date și pentru mate. Iar fitilul a fot capitalul de imagine pe care l-a câștigat odată și cu apariția ei într-o emisiune de import despre slăbit rapid, Biggest Loser.
A început să fie din ce în ce mai asoicată cu ideea de slăbire, așa că acesta era momentul ideal să-și pună în aplicare viziunea despre nutriție și slăbit.
”Dacă te duci la nutriționist, îți dă 14 rețete de tocăniță, ciorbă cu perișoare, broccoli cu somon și salată cu năut. Și toată lumea mănâncă aceleași 14 rețete învârtite în câteva combinații. Eu nu cred în modelul ăsta, mă irită structural. În primul rând pentru că teza mea nutrițională este că nutriția trebuie să fie total personalizată pornind de la alimentele pe care omul respectiv le mănâncă, eu având și niște preferințe dintre astea alimentare foarte puternice. Cumva, poate că sunt mai empatică cu zona aceasta, cred foarte tare în adaptarea călătoriei de transformare nutrițională pentru clienti. Și asta nu se poate face decât prin tehnologie.
Că dacă te apuci tu să calculezi câte grame de ardei îți trebuie ca să-ți faci numărul de fibre și de carbohidrați, ai ajuns la balamuc. Practic, prima versiune a algoritmului a fost un tabel gigantic în Excel, în care eu făceam aceste combinații un pic mai repede decât mi-ar fi permis lucratul manual. Și așa am și început. Pentru că am observat că puteam să generez, să construiesc mai multe diete într-un timp mult mai scurt, am încercat să-l pun într-o formă. N-a funcționat pentru că nu aveam nici eu suficientă experiență și suficientă claritate pe cum ar trebui definitivat sau rafinat mai curând modelul. Dar am mers înainte.
Anul acesta am închis Crave (n.r. varianta aplicației destinată pieței din SUA) pentru că nu aveam puterea să susțin cele două proiecte în paralel. Yummdiet încă există, a devenit un business profitabil de sine stătător, chiar dacă creșterea nu este cea pe care ne-o doream pentru că funcționează într-o piață mică. Dar își face treaba foarte bine, avem acolo clientuțele stabile și e un proiect foarte simpatic.”
Noua călătorie antreprenorială
Următorul capitol antreprenorial al lui Cori se numește BetterBody și este un program high-ticket, adică cu un cost mai mare, și cu o implicare mai mare, pentru femeile care au nevoie de consultanță pe zona de slăbire.
Programul poate fi de 6 luni sau mai mult și-o implică foarte mult pe Cori, dar și zona medicală. Îi spune mentorat nutrițional și coaching de slăbire pentru femei. În esență este un program cu multă motivare, determinare, știință și magie.
”În principiu, am pornit pe o nișă de femei, iar acum ne diversificăm către partea de medicină a stilului de viață. Am lansat în tandem cu medici primari zona aceasta de programe de nutriție pentru diabet zaharat de tip doi, pentru tot ce înseamnă sănătatea digestivă și continuăm să extindem către zona medicală. Este o companie de coaching.
Nu fac doar partea de generare de dietă în sine, cât mai ales partea de susținere a clientului, de împuternicire pe parcursul acesta de slăbire personalizată, care e un proces foarte greu pentru cineva care se confruntă cu obezitatea, pentru că asta este nișa noastră predilectă. Pentru cineva care se confruntă cu obezitatea nu este vorba doar despre 7g de ardei și 218g de piept de pui, ci este nevoie de foarte multă susținere, foarte multă adaptare, foarte multă intervenție hands-on. Și exact asta asta am pus laolaltă în programul Better Body. Văzând diferențele de implicare pentru multă lume, faptul că are un plan clar pe șase luni de zile ajută extraordinar de mult în setarea obiectivelor și atingerea lor. Deci cumva e mai motivant și pentru mine să lucrez cu oameni care deja sunt hotărâți să facă o schimbare.”
Cori vede deja următoarele etape ale business-ului și vede BetterBody integrat cu un lanț medical, parte din întregul ritual de prevenție pentru oameni.
”Am lansat în noiembrie 2023. În primul an de activitate am generat aproape 600.000 dolari încasări și acum așteptăm ca până la finalul anului să atingem un 1,2 milioane de dolari. Este un business în creștere, un business care intră în zona medicală, de servicii integrate medical, pe zona aceasta de patologie asociate obezității. Eu sunt prima care spune că n-ar trebui să luăm sfaturi de nutriție de la nutriționiști când avem diabet, când avem probleme de sănătate digestivă, este important să avem o echipă multidisciplinară, pentru că fiecare specialist în domeniul sănătății vine cu o parte de competențe pe care noi ceilalți nu o avem.
Avem partea de suport psihologic, în care clienții lucrează cu psiholog, avem partea de intervenție, de dietoterapie, dar există un layer de dietetică, respectiv abordarea din punct de vedere patologic a situației clientului prin intervenții de nutriție și sunt două lucruri total diferite. Abia la urmă vin eu și fac toată partea asta de punere laolaltă, de integrare în contextul social și toate celelalte și s-a creat o comunitate foarte faină, este este un mediu în care îmi place foarte mult să lucrez, simt și văd rezultatele muncii mele și asta îmi oferă foarte, foarte multă satisfacție.”
Cori a lucrat cu peste 35.000 de femei de-a lungul carierei sale. Și a observat ceva specific la femeile din România, o forță pe care vrea s-o menționeze și s-o treacă la loc de cinste:
”Ce este foarte comun la românce este această vocație a performanței. Clientele mele au familii, au cariere, sunt și gospodine în casă, se dedică total, au tot felul de proiecte din acestea de voluntariat sau se văd cu prietenii. Adică este o complexitate a vieții pe care nu am regăsit-o în nicio altă zonă. Mă uit la prietenele mele din America dacă sunt wifey, sunt doar wifey, majoritatea se ocupă de creșterea copiilor, cele care au carieră se ocupă doar de chestia asta. Adică e mult mai mai simplificată viața. Și cred că nouă, româncelor, ne iese foarte fain chestia asta. Sigur cu un cost personal mare, cu o zonă de oboseală și suprasolicitare enorme. Dar e foarte frumos să vezi atâta forță într-o femeie.”
Cori a tras mult de ea și a dezvoltat business-uri idei, s-a expus publicului și s-a deschis lumii. Plecarea în Miami a însemnat și o perioadă care i-a adus liniște. A învățat să se bucure de aceasta și să încetinească pasul. Iar acum, când nu muncește, are niște pasiuni atipice, șli anume să experiementeze alături de partenerul ei cu agenți AI, modele tip LLM. Și și-a păstrat pasiunea din copilărie, și anume să citească.
Dacă ar apărea într-o carte despre femeile care au schimbat România, lui Cori i-ar plăcea ca despre ea să se spună că le-a redat femeilor încrederea în corpul lor.
”Cred că partea cea mai cea mai importantă e să ajungi să te simți safe și acasă în propriul tău corp. Și să știi că indiferent ce-ți aruncă viața în față, tu poți să treci prin acele lucruri pentru că ai o relație solidă cu propriul tău corp.
”De aici pleacă zona de respect față de propriile limite, să nu te mai birjerești până faci al 3-lea burnout. Știi zona aia de blândețe în propriul corp. În România este acest model de feminitate extrem de complexă și extrem de încâlcită, pentru că avem pe de o parte presiunea de a lucra, de a fi mame, carieriste, mai trebuie să mai fii și drăguță, mai trebuie să mai fii în toate felurile, adică femeia româncă trebuie să le facă pe toate. Prin alte părți nu regăsim această parte și pe de altă parte modelele culturale de feminitate românească sunt foarte puternice. Vitoria Lipan - femeia pune mâna pe situație și se ocupă ea singurică”.
În final, Cori adaugă: ”venim cu acest bagaj care pune foarte multă presiune și e foarte greu să te simți acasă în corpul tău, să simți că ești de aceeași parte cu corpul tău și nu că te lupți încontinuu cu tine însăți. Sper ca asta să reușesc, adică mi-ar plăcea foarte tare să fac asta.”
