Vlad AndriescuCristiana Oprea (32 de ani) a pornit la drum înspre o carieră de arhitectură, dar întâmplarea a dus-o înspre lumea raliurilor. De la spectator a trecut la poziția de copilot, iar apoi la cel de pilot. A făcut pași treptați pentru a evolua, pentru a găsi sponsori și pentru a participa în campionate și etape de raliu unde să lupte cu cei mai buni. Pe lângă asta, promovează povestea sa online pentru a susține și alte femei în această carieră.
Cristiana s-a uitat în familie și a văzut femei libere, independente, care nu băgau în seamă preconcepțiile. Dar lumea raliurilor care o definește astăzi a venit târziu, abia după liceu, facultate, după ce arhitectura părea cariera aleasă. La 21 de ani abia a îmbrăcat un combinezon de curse, într-o lume care este încă dominată de bărbați și în care i s-a spus că ce face "e doar un moft".
Dar dacă ar fi un loc în lumea sporturilor cu motor unde exemplul feminin să existe, chiar dacă nu în cifre absolute, e raliul. Sportul piloții și copiloții dansează cu caii putere în imagini vii care, dacă nu am ști, am spune că sunt create de inteligența artificială. Pentru că mașinile de raliu se plimbă la limita fizicii, alunecând în viraje în stânga și în dreapta, la viteze amețitoare. Talent, rezistență și încrederea că ceea ce pilotul aude de la cel sau cea din dreapta sa este perfect corect, acele notițe de drum, care-i dictează ritmul, dincolo de simțuri. Dar lumea raliurilor a cunoscut succesul feminin, deși se luptă și astăzi cu preconcepțiile. În anii ‘80 o franțuzoaică numită Michelle Mouton strunea monștri mecanici care ulterior au fost interziși, atât de periculoși și puternici erau. Era vremea când Michelle se lupta cu bărbații pentru titlul de campioană mondială, iar rivalul său, Walter Rohrl, spunea că nu vrea să fie primul bărbat care pierde în fața unei femei. Peste ani Walter a spus că regretă ce a spus atunci.
Dar chiar dacă suntem 30 de ani mai târziu, imaginea unei femei în Campionatul Național de Raliuri din România a fost stranie pentru oameni.
"M-am lovit de scepticism, de glume și neîncredere chiar de la început, tocmai pentru că eram femeie și părea că e doar un moft. Mulți se așteptau să renunț, însă odată ce am făcut pasul spre Campionatul European am găsit un mediu sportiv primitor, unde să fii femeie pilot este ceva primit cu încurajare și căldură, chiar dacă suntem doar trei femei pilot în acest sezon", spune Cristiana Oprea.
Astăzi Cristiana Oprea concurează în Campionatul European de Raliuri cu o mașină Opel Corsa Rally4.
Despre ce vei citi în acest material:
- descoperirea pasiunii pentru raliuri și exemplele din familie
- dificultatea de a găsi sponsori pentru un sezon integral și visul de a participa la Campionatul Mondial de Raliuri
- strunirea fricii și folosirea ei pentru descoperirea rezilienței
Cristiana Oprea face parte din proiectul "Femeile deschid România", o inițiativă lansată de start-up.ro alături de ING Bank România, prin care provocăm cititorii să descopere poveștile femeilor care schimbă România zi de zi, prin acte de curaj sau de normalitate. Proiectul, construit sub forma unui spațiu interactiv, vă provoacă să nu rămâneți doar la 24 de exemple date de către noi, ci de a le extinde zi de zi, prin sugestiile voastre.
Nume și funcție actuală
Cristiana Oprea, pilot de raliu
Bio copilărie:
M-am născut și am crescut în București. Am fost foarte norocoasă să îmi petrec verile din copilărie la țară, undeva în județul Argeș, înconjurată de natură și de animalele din gospodărie. Îmi doream să mă fac medic veterinar.
Bio educație:
Am urmat liceul “Tudor Vianu”, profil mate-info, apoi am studiat în paralel Facultatea de Urbanism și Facultatea de Arhitectură din cadrul Universității “Ion Mincu” din București, absolvite în 2014 (cu cea mai mare notă la licență), respectiv 2017. În facultate am urmat și diverse cursuri de fotografie, comunicare și PR.
Ce-ți place să faci când nu muncești?
Îmi place să stau în natură și să mă bucur de lucruri simple: citesc, mă uit la filme, stau în grădină cu cei doi labradori ai mei și un pahar de vin bun, practic diferite sporturi de sezon sau călătoresc.
Când ai știut că vrei să te dedici domeniului în care activezi, ce te-a atras către acesta și ce ai simțit nevoia să schimbi la industria în care activezi?
Motorsportul a apărut întâmplător în viața mea, la 21 de ani, deci destul de târziu: în 2013 am fost invitată la o cursă de viteză în coastă, acela a fost primul meu contact cu această lume. Urmam cele două facultăți în paralel și nu aveam timp de alte hobby-uri, astfel că interesul pentru mașinile de curse a așteptat până în 2015, când am început să scriu despre mașini cu poveste pe blogul cristianaoprea.ro.
În 2015 și 2016 am închiriat o Dacia Logan pentru a concura la câteva curse, când m-am convins că vreau să fac mai mult, apoi mi-am cumpărat propria mașină de raliu, o Dacia Sandero. M-am dedicat în totalitate motorsportului în 2017, primul sezon complet în care am concurat în Campionatul Național de Raliuri, odată ce am avut și primul sponsor și am descoperit că pot să îmi transform noua pasiune în carieră.
Ai vreun model feminin din familie/ din apropiați care ți-a deschis prima dată orizonturile către zona aceasta?
Nu am pe nimeni în familie care să fi avut tangențe cu motorsportul, nici măcar nu urmăream Formula 1 și nu văzusem niciun raliu până în 2015. Am un parcurs atipic în sportul de performanță, însă am avut curajul să îmi urmăresc curiozitatea de a explora lumea până când am simțit că am descoperit ceva ce mă face cu adevărat fericită. Am simțit că pot să schimb lumea în bine de la volanul mașinilor de curse.
Îți amintești de vreun role model feminin de-a lungul vieții tale care să fi avut vreo contribuție la traseul tău profesional?
Mama mea este cu siguranță modelul, inspirația și pilonul din spatele parcursului meu sportiv. Ea m-a încurajat întotdeauna să încerc lucruri noi, m-a susținut și m-a învățat să îmi asum orice decizie pe care o iau și a este lângă mine când lucrurile nu merg cum mi-aș dori. Altfel, mă inspir din povești alte altor sportivi, însă nu pot să spun că am avut un role model, pentru că nu am crescut văzând femei pilot, nu știam că e o opțiune.
O realizare de care ești tare mândră și ce impact crezi că a avut aceasta în domeniul în care activezi.
Sunt mândră să fi atins câteva milestone-uri importante din punct de vedere al reprezentării feminine în motorsportul românesc: în 2018 am fost parte din primul echipaj feminin românesc care a concurat în afara țării în ultimii 50 de ani, moment care m-a inspirat să fondez platforma Femei în Motorsport.
În 2019 am devenit prima româncă pilot care a concurat în Campionatul European de Raliuri, la o etapă în afara țării, apoi în 2022 am devenit prima româncă pilot care a concurat în Campionatul Mondial de Raliuri FIA WRC. Aceste borne au atras atenția asupra nevoii unei mai bune reprezentări a femeilor în domenii predominant masculine și mă bucur că inspir fete tinere să debuteze în motorsport. Ele sunt motivația mea, mai presus de trofee sau un loc în clasament.
Un impas din traseul tău profesional: cum ai trecut peste acesta și cu ce lecții ai rămas.
Cred că cel mai mare impas a fost accidentul pe care l-am avut la debutul în mondial, chiar în prima zi de la Raliul Croației. A fost un moment în care mi-ar fi fost la îndemână să renunț, însă am ales să continui, cu mașina reparată, și am ajuns la finish. A fost foarte greu, mi-a fost frică pentru că nu mai aveam deloc încredere.
A urmat apoi foarte mult hate online din cauza evoluției slabe, pentru că oamenii nu văd că reprezentarea e un prim pas esențial către performanță, iar puterea exemplului e esențială pentru a putea încuraja mai multe fete să își urmeze visul în motorsport. Atunci am înțeles că sunt dispusă să dau totul pentru a putea reuși pe drumul greu pe care mi l-am ales, iar asta mi-a dat curaj să merg înainte și să primesc fiecare lecție valoroasă care vine cu momentele grele.
Dacă s-ar face o carte de istorie a femeilor care au adus schimbare în România, ce ți-ar plăcea să scrie la descrierea ta.
Că am avut curajul, tenacitatea și încăpățânarea să îmi urmez visul.
Cristiana Oprea a asociat mereu mașina cu ideea de vacanță, de libertate și explorare. Când era copil călătorea cu mașina, cu părinții ei, iar bunica sa a fost printre primele femei din Bacău cu permis de conducere. A condus până târziu la bătrânețe, în timp ce mama sa e un șofer excepțional, după cum spune chiar Cristiana. Au fost câteva dintre semințele care au dus la cariera de astăzi, ideea de a nu-i fi frică de mașină, de a o trata ca pe o formă de libertate.
"Dintotdeauna mi-au plăcut mașinile, m-au fascinat și visam să am propria mașină când mă voi face mare. În școala generală eram în gașcă cu băieții, ne jucam pe calculator jocuri cu mașini și ne luam la întrecere să recunoaștem mașinile pe stradă", își amintește Cristiana.
La 18 ani și-a luat carnetul și atunci visa să conducă mașina mamei sale, un Seat Leon FR. Prima sa mașină a fost un Seat Ibiza verde, iar 3 ani mai târziu îmbrăca prima oară combinezonul de curse ca însoțitor la o cursă de viteză în coastă.
Încredere și exemplu
Astăzi Cristiana este pilot de raliuri în Campionatul European, al doilea cel mai valoros din lume, după Campionatul Mondial, WRC cum este el numit. Spune că a fost norocoasă în viață pentru că a crescut într-o familie unde șofatul era firesc și a conștientizat stereotipurile abia mai târziu.
În 2015 devenea prima oară copilot la raliuri, adică acea persoană care face notițe legate de virajele de pe drum, pericole ascunse, tocmai pentru ca pilotul să aibă un simț suplimentar pornit pentru a-i crește viteza de reacție într-o lume care nu iartă. În 2016 obținea licența de pilot și își cumpăra un Dacia Logan, prima ei mașină de raliuri, iar apoi o Dacia Sandero.
"Am conștientizat stereotipurile târziu, prin 2018 când au început să apară primele comentarii toxice pe social media la adresa parcursului meu de pilot de raliuri. Eram singura femeie pilot din Campionatul Național de Raliuri, excepția, era imposibil să nu polarizez opiniile", spune Cristiana.
Dar parcursul ei a fost influențat în viață de încrederea și susținerea familiei. De-a lungul timpului a crescut cu o regulă simplă în casă. "Dacă aveam rezultate bune la școală, obțineam ce îmi doream. Mama nu a fost severă sau perfecționistă, ci m-a învățat cu blândețe că munca e răsplătită și mi-a construit bazele unui mindset care m-a ajutat să devin cine sunt astăzi. Într-un sistem educațional ca al nostru e esențial aportul părinților și flexibilitatea de a experimenta", crede Cristiana.
Odată ce a început cariera la volanul mașinilor, s-a obișnuit cu atenția publicului și mass-media. Nu făcea ceva diferit în esență, ci doar pentru acea lume era o prezență atipică.
“Pe de altă parte, foarte multe femei îmi scriu că povestea mea le încurajează, le dă încredere la volan sau în viața profesională, iar asta mă motivează să continui să cresc", spune Cristiana. Astfel a fondat platforma "Femei în Motorsport", prin care promovează femeile implicate în automobilismul și motociclismul românesc.
Concurează astăzi de 10 ani în raliuri, mai mult ca orice altă femeie în motorsportul românesc.
“Eu concurez deja de 10 ani, nicio altă femeie pilot din România nu a rezistat atât. Regret că nu avem programe de susținere a femeilor din motorsport, așa cum au alte federații din Europa", spune Cristiana.
De la experiment la pasiune la job
Pasiunea inițială s-a transformat în jobul ei permanent. E pilot, PR propriu, om de marketing, om de vânzări.
“În mod firesc, viața mea s-a schimbat foarte mult pe măsură ce mi-am dat seama că vreau să ajung tot mai departe în raliuri. Tratez totul cu multă seriozitate și poate că uneori mi-ar prinde bine să mă distrez mai mult, fiind un demers de antreprenoriat sportiv foarte solicitant. Însă cu cât mă descopăr și progresez, cu atât sunt mai recunoscătoare pentru toate momentele care m-au ajutat să devin cine sunt astăzi", spune Cristiana.
A învățat să trateze frica precum un companion care o ajută să fie conștientă de riscuri și să evalueze situațiile. Și a învățat eșecul și joaca în acest drum care e un maraton.
“Și poate cel mai important lucru pe care simt că l-am învățat de abia anul acesta este că “you have to fall in love with failing”. Cred că avem o aversiune pentru greșeli încă din școală, care nu ne ajută să învățăm din greșeli, să ne bucurăm de proces, ci ne induce o rușine față de momentele în care greșim. Ori asta este fundamental împotriva progresului. Am învățat să mă joc, să fiu recunoscătoare că pot să risc, să greșesc și să învăț”, spune ea.
Mașina impune respect, de asemenea. “Cu siguranță la început am simțit-o ca pe o experiență “humbling” pentru că din exterior pare ușor, pare că oricine poate să controleze o mașină. Însă oricât de stăpân ai fi pe tine, atunci când te aliniezi la start cu casca pe cap ai nevoie de o cu totul altă concentrare. Motorsportul presupune un set de skill-uri și reflexe pe care ți le dezvolți în ani de practică, iar limitele întotdeauna se extind odată cu experiența”.
Raliurile au învățat-o să fie rezilientă, să se adapteze rapid, cu umor unor situații neașteptate. A învățat că raliul e sport de echipă. A învățat să lase lucrurile să se desfășoare, dincolo de controlul ei. Și a învățat curajul, o valoare intrinsecă aflată și în hashtag-ul pe care-l folosește. #DriveYourCourage.
De-a lungul timpului a concurat în Campionatul Național de Raliuri, în Cupa Dacia cum este numită. Sezonul de debut din 2017 a avut-o la start în șapte etape, terminând pe locul 6. În 2018 a ajuns pe locul 5 în clasamentul general al Cupei Dacia. Primul său podium a fost în 2019, la Raliul Argeșului, alături de copilotul său de atunci, Diana Hațegan, cea alături de care în același an a participat la prima lor etapă de Campionat European, Raliul Roma Capitale, terminând pe locul 8 în clasa de concurs ERC3 (n.r. - campionatele de raliuri sunt împărțite în funcție de tipul de mașină, puterea acestora și diferite aspecte tehnice).
Viitorul competițional
La volan piloții sunt magicieni. Mișcări milimetrice ale volanului duc mașina pe o traiectorie pe care nu ți-o imaginezi posibilă. Acolo e și libertate, acolo e și constrângere, pentru că trebuie să știi cât de agresiv să fii pentru a atinge rezultatul bun. Atunci când își dau casca jos, însă, piloții sunt oameni, cu povești, cu vieți diverse, cu o luptă permanentă de a fi finanțați.
Motorsportul e contraintuitiv. Deși e un sport scump, nu există premii în bani. Totul e cu susținerea sponsorilor. Astăzi Cristiana Oprea concurează în ERC, Campionatul European de Raliuri, iar presiunea financiară e mare.
"Un sezon de 8 etape costă minimum 180.000 de euro, la nivelul la care concurez eu, deci nu cu o mașină de top. România nu este pregătită pentru a susține sportivii care vor să treacă mai departe de nivelul național. În motorsport nu există premii în bani, iar în cazul meu, mulțumită campaniilor de imagine sau a proiectelor plătite pe social media reușesc să finanțez asta", spune Cristiana Oprea.
Muncește enorm dincolo de volan, acolo e doar încununarea. Trebuie să acopere închirierea mașinii, asigurarea, anvelope, taxe de înscriere de mii de euro, hoteluri, cazări, antrenamente, reparații. Face asta singură, nu are un impresar care să ia provocarea de a finanța o asemenea inițiativă.
Marea ei dorință astăzi e să poată să aibă bugetul pentru un sezon complet de ERC. Are nevoie de un sezon consecvent și consistent pentru a se putea compara cu ceilalți concurenți. “Este imposibil să fac asta cu un program parțial, cu resurse limitate pentru antrenamente sau cu pauze forțate (din lipsă de buget pentru a participa) de 6-8 luni”, spune pilotul român.
Visul său nu se oprește aici, ci vrea să concureze un sezon în Campionatul Mondial de Raliuri, o întrecere ce începe în ianuarie pe munții de lângă Monaco, ajunge în Suedia, Kenya, Croația, Portugalia, Italia, Polonia, Letonia, Finlanda, pe pietrele de pe Acropole în Grecia, Chile, Japonia.
“În paralel, depun eforturi să creez mai mult content pe social media. Devine din ce în ce mai greu să echilibrez rutina de pregătire sportivă cu această latură, însă sunt dispusă să fac tot ce ține de mine pentru a-mi atinge obiectivele", spune Cristiana.
Motivația rămâne, chiar dacă ERC a fost o încercare dificilă. Nivelul este ridicat. Dar nu lasă rezultatele să o demotiveze.
“Chiar dacă am tot fost la coada clasamentului, o competiție ridicată mă motivează și mă ajută să cresc, nu am urmărit niciodată campionatele în care mi-ar fi fost mai simplu să urc pe podium. Nu am niciun titlu de campioană deocamdată, nu am urmărit așa ceva în țară, dar știu că atunci când voi urca pe podium, va fi cu adevărat ceva remarcabil.”, explică Oprea.
Pentru a ajunge în top, spune ea, ai nevoie de talent, dar și de resurse pentru a te antrena, o mașină corespunzătoare, buget de reparații. “Dar asta este și o oportunitate pentru cei care vor să fie parte dintr-o altfel de narativă, ca cea pe care o construiesc în jurul conceptului de femei în motorsport", le spune ea celor care ar putea să se alăture ca sponsori.
