Funko Fusion, un nou joc de acțiune third-person lansat de compania 10:10 Games în septembrie 2024, are în arsenal peste 60 de personaje cu care poți să explorezi o gamă generoasă de francize populare ca The Umbrella Academy, Jurassic Park sau The Mummy.

Nu am colecționat niciodată figurinele cu același nume, dar după o scurtă privire la ce are de oferit jocul și inspirația clară de la jocurilor LEGO, I gave it a shot.

5 ore mai târziu, dacă nu pui la socoteală momentele când am lovit ALT + F4 și am dat o tură de cameră, jocul mi se pare stângaci. Povestea e apoasă, gameplay-ul devine repetitiv, puzzle-urile sunt uneori prea abstracte și instrucțiunile neclare. Dar, cu toate astea, există și lucruri bune.

Zona de tutorial și impresii generale

Zona de tutorial este, ei bine, intuitivă. Nu ți se oferă mult ajutor, ci opțiunea să îți alegi un personaj din francizele disponibile și să te învârți o vreme prin baza principală pentru a te acomoda și a înțelege mecanicile de bază. Ai multe opțiuni disponibile când vine vorba de personaje, fiecare cu animații și puteri specifice care rămân loiale surselor originale. Vizual este simplu, respectă estetica Funko Pop și integrează personajele fără să arate out of place.

Există o problemă de hărțuire sexuală în relația dintre investitori (VC) și...

Lipsa de replici dublate, felul în care obstacolele sunt construite și felul în care te miști și interacționezi cu lumea mi-au adus foarte tare aminte de jocurile LEGO, în timp ce povestea vag prezentată m-a dus cu gândul la un Kingdom Hearts unde Sora are capul foarte mare.

Pe scurt, ajunși în sediul care conectează toate lumile, Freddy, funko-ul care se ocupă de zonă, realizează cu spaimă că o plasmă mov se extinde și afectează totul în urma ei. Din această plasmă apare Eddy, variantă malefică a lui Freddy, care fură coroana ce îi dă puterea să călătorească oriunde. Misiunea noastră e să îl învingem în fiecare franciză.

Bossfight-ul de la finalul tutorialului a fost, și știu că o să auzi asta mult, repetitiv. Aceleași mișcări și atacuri constante, urmate de inamici care te urmăresc în jurul arenei și care a durat mult prea mult, considerând lipsa de diversitate.

Moștenitorul Porsche investește în startup-ul Swisspod al românului Denis Tudor

The bright side: muzică bună și potențial

Ca să începem cu partea plină a paharului, există elemente distractive. Este ceva foarte plăcut în a revizita personaje și francize vechi și a mai petrece câteva ore înconjurat de acea lume ca să spui ”Aha, țin minte asta!” la fiecare referință pe care o întâlnești.

La nivel estetic, toate interpretările personajelor arată bine, sunt ușor de recunoscut și le captivează esența. Atenția la detalii e o surpriză plăcută, fiecare personaj având o armă și un atac propriu. De la Five din The Umbrella Academy care se teleportează la Scott Pilgrim care atacă cu chitara, m-am găsit entuziasmată să încerc toate posibilitățile și să văd ce alte arme au disponibile.

Muzica a fost un alt element plăcut care mi-a atras atenția. Alegerile muzicale s-au mulat bine pentru fiecare lume și, chiar dacă deveneau repetitive după un anumit punct, le-am fredonat o bună parte din timp.

The dark side: intuiția te poate ajuta până într-un punct

Partea cealaltă a paharului aduce la lumină lipsa de diversitate în adevăratul sens al cuvântului. Mai mulți inamici cu atacuri diferite sau mișcări speciale, misiuni care să aibă alte obiective pe lânga a escorta sau a învinge pe cineva, mai multă complexitate pe parcursul unui nivel sunt schimbări simple care ar putea face jocul mai engaging.

Când spun complexitatea unui nivel, nu mă refer la o altă problemă recurentă: lipsa de instrucțiuni sau hinturi bine definite. Cu toate că e intuitiv de cele mai multe ori, în momentele în care te pierzi sau nu ești contient de o mecanică care trebuie folosită, nu ai o hartă și nici nu ai nici instrucțiuni care să-ți arate cum să îndeplinești obiectivul. Spre exemplu, în primul nivel din Scott Pilgrim VS The World, ți se spune că poți să folosești un ”bass AMP” ca să spargi un obstacol, dar nu ți se spune unde poți să îl găsești sau faptul că îi poți schimba intensitatea dacă îl lovești cu abilitatea specială. Ești lăsat singur, iar asta poate deveni frustrant.

O altă problemă este lipsa de checkpoint-uri de-al lungul nivelelor individuale. Dacă ieși din el sau dacă ai dat de un bug, ești nevoit să o iei de la început, lucru pe care l-am descoperit the hard way.

Concluzii finale

Cu bune și cu rele, Funko Fusion nu este dezamăgitor pe cât este anost și lipsit de acel ceva care să mă facă investită în a juca mai mult. Îmi este greu să găsesc un public țintă pentru ce are de oferit, dar dacă nu îți pasă de o poveste bine întemeiată și doar vrei semi-mindless gaming pentru când ești prea obosit să joci altceva, go for it.

Sărind peste frustrări și minusuri, potențialul există, și poate că varianta Co-op care o să apară în octombrie o să aducă o perspectivă fresh asupra jocului și ce ne poate oferi.

Funko Fusion e disponibil pe Steam, PS5 și XBOX, urmând să apară până la finalul anului și pe PS4 și Nintendo Switch.