Vlad Andriescu
În acest context al „timing-ului” aș vrea să discut despre Baker. Poate nu-ți zice nimic acest nume, dar înainte de Tesla și producătorii de automobile electrice, Baker Electric a fost cel mai mare vânzător de mașini din Statele Unite. La începutul secolului XX Baker producea aproape 800 de astfel de automobile.
Și da, erau electrice. Semănau mai mult cu o șaretă trasă de cai, dar fără cai. Din acest motiv, pe vremea aceea automobilele erau numite în engleză „horseless carriages”, aproape la fel precum numit astăzi mașinile autonome „driveless cars”. Nu făceau zgomot, aveau o autonomie rezonabilă de vreo 80 de kilometri, dar se încărcau într-o zi întreagă. Tot în același timp existau în Statele Unite și mașini pe combustie internă.
Dar Baker Electric avea cel mai mare succes, deoarece mașinile lor puteau fi pornite la cheie, nu prin întoarcerea unui mecanism complicat și relativ complex, nu emanau miros neplăcut de benzină și nici nu erau zgomotoase. Poate din acest motiv, mașinile electrice ale acelor timpuri erau foarte populare în rândul femeilor, deoarece erau promovate drept „mașini mai sensibile”.
Puteți citi destul de multe online despre Baker Electric, fostul realizator de show-uri TV din Statele Unite Jay Leno are încă un model funcțional. Baker a dominat la început piața de automobile în formare, dar treptat lucrurile nu au mai stat astfel.
Nu e vorba de nicio conspirație „big oil”, așa cum am mai citit online, pentru promovarea mașinilor pe combustie internă, ci pur și simplu un joc al timing-ului și al specificațiilor tehnice.
- Mașinile electrice se încărcau greu și în afara orașului nu exista infrastructură de încărcare
- Nu foarte multă lume avea curent electric, iar mașinile erau foarte scumpe
- La început mașinile pe combustie se porneau manual, dar odată cu pornirea electrică au putut să treacă și ele la pornirea „la cheie”. În plus, tehnologia s-a dezvoltat și autonomia lor a crescut, dar și capacitatea de a le alimenta ușor - fie la rețele de benzinării, fie pur și simplu dintr-o canistră.
Ce are de învățat o afacere modernă din această poveste? Ei bine timing-ul și evoluția inovatoare sunt esențiale.
Poți fi cel mai inovator la un moment dat, vezi BlackBerry, dar un alt producător te poate întrece cu ușurință, vezi Apple cu iPhone.
De asemenea, poți veni cu o inovație tehnică excepțională, dar dacă piața nu este încă pregătită, nu o vei putea impune. Mașinile electrice au fost limitate de la început, dar pentru că activau pe o piață încă simplă, au avut succes. În momentul în care benzina și motorina au fost alternative ieftine, dar și ușor de folosit, lucrurile s-au schimbat. Așa și cu inovația. Poți fi cel mai bun azi, dar mâine să fii întrecut. De asemenea, cineva poate să vină cu o soluție mult mai brutalistă, dar simplistă și să fie preferat de piață. Pentru că pieței nu-i pasă cât de inovator este în spate produsul tău.
Sunt în continuare produse mai bune pe piață decât altele, dar care nu sunt la fel de populare ca programele care domină piața. Să luăm un exemplu. Nu a reușit nimeni să facă ceva mai bun ca Microsoft Office? Ba da, dar Office e bun pentru că e solid, funcționează în medii diverse și a devenit un limbaj universal.
Skype era cel mai bun soft de videoconferințe înainte de pandemie. Își mai amintește cineva de Skype azi? Zoom a câștigat teren doar pentru că era cel mai simplu de folosit și putea fi înțeles de aproape oricine. Google Meet sau Microsoft Teams par produse complicate, pe când Zoom a părut unealta perfectă, deși mult mai simplistă, pentru oamenii care au făcut trecerea în pandemie în mediul online.
Vă recomand să citiți povestea Baker Electric tocmai pentru a învăța din ceea ce înseamnă o inovație care a avut nevoie de încă 100 de ani ca să revină în actualitate. Apoi gândiți-vă când faceți un produs că mai bine sunteți pe piață decât să stați alte 10 luni ca să rafinați software-ul.
