”Proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național şi condiţiile implementării rețelelor 5G” se află în dezbatere publică până la data de 17 august, însă o inspectare rapidă a textului relevă o serie de măsuri discutabile care nu sunt redactate pe baza legislației existente la nivel european, ci pe baza unui memorandum între SUA și România prin care se încearcă blocarea activității Huawei, semnat în 2019.
Mai exact, prin acest proiect de lege se dorește ca furnizorii de echipamente 5G să obțină o licență specială din partea Prim-Ministrului ca urmare a unui aviz pozitiv din partea CSAT, ”în vederea eliminării riscurilor la adresa securității naționale și apărării naționale”.
Criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a obține avizul CSAT nu sunt clare și nici transparente și este evident că au fost redactate doar pentru a exclude Huawei din viitoarele licitații pentru infrastructură 5G. Iar acest lucru ar putea avea un impact negativ major asupra economiei locale, România riscând să rămână în urma altor state europene în ceea ce privește implementarea noilor tehnologii.
Propunerea legislativă nu definește criterii tehnice privind implementarea rețelelor 5G, iar pentru redactarea acestei propuneri nu au fost consultați jucătorii cheie de pe piața telecomunicațiilor, nici instituțiile, specialiștii și organizațiile care ar fi afectate de această lege în cazul în care aceasta ar fi adoptată.
De asemenea, nu sunt prezentate date care să ne arate impactul tehnologic și impactul economic al acestei legi, dar ne putem face o idee analizând câteva informații deja cunoscute.
O factură de peste 9 miliarde de euro
Războiul economic dintre SUA și China, dar și vendeta lui Trump față de Huawei au adus companiei de tehnologie și rețelistică numeroase probleme la nivel global. SUA insistă că echipamentele Huawei ar fi nesigure și că ar transmite informații sensibile către guvernul chinez, însă nu au fost prezentate dovezi în acest sens. În tot acest timp, reprezentanții Huawei fac apel la transparență și la colaborare, oferind oricui interesat posibilitatea de a testa securitatea și siguranța echipamentelor sale de rețelistică.
În același timp, Huawei continuă să inoveze în acest domeniu, fiind producătorul cu cele mai multe cereri de brevete 5G în 2019. Astfel, Huawei a depus peste 2100 de cereri de patentare, iar 608 au fost deja aprobate. Mai mult, Huawei a investit în dezvoltarea a 23 de instituții de cercetare în 12 țări europene și este un contributor-cheie la crearea standardelor de securitate 5G.
În România, Huawei activează din anul 2003. În prezent, compania are mai bine de 2.000 de angajați direcți și parteneriate strategice cu cei patru mari operatori de telecomunicații, susținând astfel dezvoltarea infrastructurii de telecomunicații și stimulând totodată creșterea numărului de locuri de muncă. În total, Huawei a contribuit la susținerea a 6.320 de locuri de muncă în România, potrivit unor date din 2018.
În paralel, contribuțiile totale ale Huawei la PIB-ul României, în 2018, se ridică la 219 milioane de euro, potrivit unui raport al Oxfor Economics. Astfel, 124 de milioane de euro reprezintă contribuțiile directe ale companiei la economia României, 35 de milioane de euro sunt reprezentați de contribuțiile indirecte ale companiei, prin intermediul lanțului de aprovizionare și 60 de milioane de euro reprezintă contribuțiile induse de către Huawei, care se referă la beneficiile mai largi datorate plății salariilor, angajații companiei și ai furnizorilor reinvestind o parte din acești bani pe piața locală.
De asemenea, Huawei a plătit taxe în valoare de 53 de milioane de euro către statul român, în 2018, iar alte 31 de milioane de euro reprezintă taxe plătite prin intermediul lanțului de aprovizionare și prin achizițiile făcute de clienți ce au cumpărate produse Huawei. Valoarea taxelor plătite acoperă plata salariilor a 4.800 de profesori sau a 3.600 de cadre medicale, echivalent cu salariul mediu pentru fiecare dintre aceste profesii.
Restricționarea Huawei în România ar aduce o ”factură” de peste 9 miliarde de euro la nivelul economiei românești, fiind luat în calcul impactul negativ asupra costurilor operatorilor, iar cetățenii vor suporta aceste costuri, prețul abonamentelor fiind posbil să crească considerabil. De asemenea, studiul Oxford Economics mai arată că aproximativ 2,5 milioane de români vor avea acces întârziat la 5G, iar rețelele vor fi instabile în primii ani. România ar putea cădea din topurile țărilor cu cel mai bun internet, iar acest lucru ar putea avea impact și asupra investițiilor, dar și asupra competitivității companiilor locale la nivel european și global, iar raportul Oxford Economics mai arată că o concurență pe piața de 5G restricționată prin eliminarea unui jucător ar putea genera un impact economic negativ pe parcursul următorilor 15 ani.
Soluția vine de la UE și trebuia să fie deja implementată
La nivelul UE există deja reguli și un set de măsuri care să reglementeze implementarea 5G în cadrul statelor membre, ce ar fi trebuti implementate până la data de 30 aprilie 2020 de toate țările și raportată implementarea până la 30 iunie 2020.
Astfel, la nivel european există un set comun de instrumente, denumit 5G Toolbox, care cuprinde măsuri de atenuare pentru a răspunde riscurilor de securitate legate de introducerea tehnologiei 5G. Statele membre ale Uniunii Europene au identificat riscurile și vulnerabilitățile la nivel național și au publicat o evaluare comună a riscurilor la nivelul UE.
Mai exact, statele membre ar trebui:
- să consolideze cerințele de securitate pentru operatorii de rețele mobile (de exemplu, să impună controale stricte ale accesului, reguli privind operarea și monitorizarea în condiții de siguranță, limitări privind externalizarea anumitor funcții specifice etc.);
- să evalueze profilul de risc al furnizorilor; în consecință, să aplice restricții relevante pentru furnizorii considerați ca prezentând un risc ridicat – inclusiv să aplice excluderile necesare pentru a atenua în mod eficace riscurile – pentru active-cheie definite ca fiind critice și sensibile în cadrul evaluării coordonate la nivelul UE a riscurilor (de exemplu, funcțiile centrale de rețea, funcțiile de administrare și orchestrare a rețelei și funcțiile de acces la rețea);
- să se asigure că fiecare operator dispune de o strategie adecvată multi-furnizor pentru a evita sau a limita orice dependență majoră de un singur furnizor (sau de furnizori cu un profil de risc similar), să asigure un echilibru adecvat al furnizorilor la nivel național și să evite dependența de furnizori considerați ca prezentând un risc ridicat; acest lucru presupune, de asemenea, evitarea oricărei situații de dependență de un singur furnizor, inclusiv prin promovarea unei mai mari interoperabilități a echipamentelor.
- Setul de instrumente abordează toate riscurile identificate în evaluarea coordonată la nivelul UE a riscurilor, inclusiv riscurile legate de imixtiunea unei țări terțe prin intermediul lanțului de aprovizionare al tehnologiei 5G, deci ceea ce acuză SUA pe Huawei. Setul de instrumente nu vizează în particular un anumit furnizor sau o anumită țară.
„Considerăm că acest set de instrumente al Comisiei completează și cofirmă propriile noastre recomandări de securitate. Suntem de acord cu decizia Comisiei UE conform căreia o piață de furnizori diversă și o concurență echitabilă sunt esențiale pentru fiabilitatea și inovația rețelei”, au declarat reprezentanții Huawei despre 5G Toolbox.
Obiectivul acestui 5G toolbox este de a crea un cadru solid și obiectiv de măsuri de securitate, care să asigure un nivel adecvat de securitate cibernetică a rețelelor 5G în întreaga UE, prin abordări coordonate între statele membre.
Așadar, problema furnizorilor de tehnologii 5G ar putea fi rezolvată prin metodele propuse de Uniunea Europeană. Spre deosebire de proiectul de lege realizat ca urmare a memorandumului România - SUA, normele UE sunt bazate strict pe măsuri obiective de a asigura securitatea cibernetică a rețelelor 5G. În plus, analiza securității (sau riscului de securitate) a tehnologiilor Huawei ar trebui făcută de o instituție competentă în domeniul securității informatice (cum ar fi CERT-RO), nu de instituții politice.
