Paradoxul este că tehnologia de bază a L16 a devenit normă în industria telefoanelor mobile. Dacă vă plac asemenea povești să ne spuneți în comentarii și mai facem. Acum hai înapoi la Light L16.
Light L16 - un telefon care să schimbe fotografia
Light, o companie din California cu un nume sugestiv, a anunțat dezvoltarea L16 în octombrie 2015. Promisiunea era grandioasă: să schimbe modul în care practicăm fotografia. Scopul lor? Să combine versatilitatea și calitatea unei camere DSLR cu portabilitatea și ușurința în utilizare a unui smartphone. Și pentru a face asta, au pariat pe o tehnologie relativ nouă la acea vreme: fotografia computațională. Au reușit să strângă o finanțare impresionantă de 65 de milioane de dolari și chiar o injecție masivă de 121 de milioane de dolari de la Leica și alții în 2018.
Deci, ce anume a făcut L16 atât de diferită? La prima vedere, designul său este izbitor. Este un corp solid, minimalist, în formă de cărămidă, construit din aliaj de aluminiu turnat. Încape ușor într-o geantă mică sau un buzunar mare. Pe partea de sus, doar două butoane fizice: cel de pornire și declanșatorul. Partea din spate este dominată de un ecran tactil de 5 inch, de unde controlezi practic toate funcțiile. Însă, piesa de rezistență, cea care îi dă aspectul unic și, pentru unii, neliniștitor, să fim serioși arată ca un păianjen, este fața acoperită de 16 lentile mici.
Această matrice nu este aleatorie. Camera folosește șaisprezece module lentilă/senzor de 13 megapixeli, dar cu doar trei distanțe focale diferite: cinci de 28mm echivalent, cinci de 70mm echivalent și șase de 150mm echivalent. Fiecare modul are propria diafragmă fixă (f/2 sau f/2.8).
Magia se întâmplă atunci când apeși pe declanșator. Camera capturează simultan cel puțin 10 fotografii diferite. În funcție de nivelul de zoom selectat pe ecran, sunt utilizate diferite combinații de module. Ulterior, aceste imagini individuale sunt îmbinate și fuzionate folosind software-ul proprietar al Light, numit Lumen. Acest proces computațional produce o singură imagine de înaltă rezoluție. Rezoluția variază în funcție de distanța focală, de la 13MP la 69mm și 150mm, 25MP la 50mm, și până la maximul de 52MP la 28, 35 și 75mm echivalent.
Pe lângă rezoluție, fotografia computațională permite L16 să captureze date de profunzime. Asta înseamnă că, teoretic, puteți ajusta punctul de focalizare și profunzimea de câmp după ce ați făcut fotografia, în software-ul Lumen. Camera rulează pe un sistem de operare Android, are un procesor Qualcomm Snapdragon 820 cu un ASIC personalizat, 256 GB de stocare SSD și o baterie de 4120 mAh, promisă să dureze până la 8 ore.
Ideea era clară: să oferi o alternativă portabilă și puternică echipamentului tradițional. Să ai o cameră în buzunar, cu zoom optic și calitate de fișier mare, perfectă pentru situații în care un DSLR sau un mirrorless ar fi prea vizibil sau greu de cărat, cum ar fi fotografia de stradă sau în călătorii.
Dar, după cum prea bine știm, teoria sună adesea mai bine decât practica. Light L16 a fost anunțată în 2015 și pre-comandată de mulți, dar a ajuns la clienți abia în octombrie 2017, și chiar mai târziu în Europa. Aceste întârzieri semnificative au fost parțial cauzate de probleme cu un cip personalizat esențial pentru procesare.
Mai grav, când a ajuns, era clar că nu era un produs finit. Un utilizator o descrie ca fiind un dispozitiv "beta". Era plină de neajunsuri și necesita o "călătorie lungă" de actualizări firmware și software. Chiar și Light a recunoscut, descriind software-ul de lansare ca fiind de calitate "beta".
Problemele lui Light L16
Principala problemă? Calitatea imaginii nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor sau promisiunilor. Deși putea produce fișiere mari de 52MP, imaginile sufereau adesea de artefacte și erori de îmbinare, în special în scene complexe sau cu mișcare (cum ar fi frunzișul în vânt). Un critic a descris rezultatele ca fiind "fragmentate și pătate", iar imaginile de la Light.co arată zone unde copacii par "că se topesc".
Autofocusul a fost o altă slăbiciune. Deși s-a îmbunătățit cu actualizări, nu era rapid sau întotdeauna fiabil, ducând la zone neclare, chiar și pe același plan focal. Camera era extrem de sensibilă la mișcarea utilizatorului, recomandându-se utilizarea unui trepied sau o prindere foarte fermă.
Performanța în condiții de lumină slabă era, de asemenea, problematică. Calitatea imaginii se deteriora semnificativ la ISO 400 și peste, necesitând reducerea agresivă a zgomotului în post-procesare. Lipsa stabilizării optice a imaginii a agravat această problemă.
Apoi, era fluxul de lucru. L16 folosea un format RAW proprietar, LRI, care necesita software-ul Lumen pentru a fi procesat în fișiere DNG sau JPEG. Imaginile JPEG generate direct în cameră erau considerate de slabă calitate, adesea descrise ca fiind "fade, lipsite de viață, neatractive" sau chiar "mai rele decât imaginile de pe telefonul mobil". Asta însemna că, pentru a obține imagini utilizabile, erau esențiale post-procesarea și utilizarea Lumen.
Software-ul Lumen în sine era intensiv din punct de vedere CPU, necesitând un computer puternic. Deși oferea control asupra profunzimii de câmp în post, această funcționalitate era "complicată, predispusă la erori" și necesita corecții manuale.
Un alt aspect bizar pentru o cameră care se dorea a fi "pro" sau pentru entuziaști: nu avea baterie înlocuibilă. Odată ce bateria internă îmbătrânea și se degrada (ceea ce se întâmplă cu toate bateriile Li-ion), camera devenea inutilizabilă. Mai multe surse subliniază că bateriile care mor sunt o problemă majoră pentru unitățile second-hand. Un teardown arată cât de dificil este să ajungi la baterie, fiind lipită de șasiu, sugerând că designul nu a fost gândit pentru reparații. De asemenea, nu avea slot pentru card SD, bazându-se exclusiv pe stocarea internă de 256 GB, care se umplea rapid cu fișiere RAW.
De ce a eșuat Light L16?
- Prețul ridicat la lansare: Cu un preț de aproape 2000 de dolari (sau ~1300 dolari cu reducere), L16 era exagerat de scumpă pentru un produs incomplet și cu performanțe inconstante. Mulți s-au simțit "păcăliți".
- Lansare prematură și software impropriu: A fost lansată ca un produs "beta", cu multe funcționalități lipsă și software nefinisat. Fluxul de lucru dependent de Lumen era lent și problematic.
- Calitatea imaginii dezamăgitoare: În ciuda rezoluției ridicate, problemele de îmbinare, autofocus și performanța slabă în lumină scăzută au însemnat că, în practică, calitatea nu se ridica la nivelul DSLR-urilor sau chiar al smartphone-urilor contemporane de top. Fișierele RAW necesitau multă muncă.
- Momentul nepotrivit și competiția: Când L16 a ajuns pe piață (2017-2018), piața camerelor se schimba rapid. Smartphone-urile deveneau excepțional de bune datorită... ați ghicit, fotografiei computaționale, tehnologia de bază a L16. Telefoane precum Nokia 9 Pureview (la care Light a contribuit) au explorat concepte similare cu mai multe camere. În același timp, camerele mirrorless compacte ofereau calitate similară DSLR-urilor în pachete mai mici decât DSLR-urile. Light a încercat să rezolve o problemă (calitatea slabă a telefoanelor mobile vechi) cu un produs scump și stângace, în timp ce telefoanele în sine rezolvau problema într-un mod mai eficient și accesibil.
- Confuzia publicului țintă și lipsa de adaptare: L16 a încercat să fie o cameră pentru profesioniști/entuziaști, dar îi lipseau funcționalități esențiale pentru ei (AF rapid, rafală rapidă, ISO înalt, OIS, controale fizice, baterie/stocare înlocuibilă). În același timp, fluxul de lucru complicat și necesitatea post-procesării au îndepărtat utilizatorii casual.
Producția s-a încheiat în decembrie 2019. Nu au mai existat actualizări firmware sau software. Software-ul esențial (Lumen) nu mai este disponibil oficial și nu este compatibil cu cele mai noi sisteme de operare, complicând utilizarea pentru proprietarii actuali. Bateria neînlocuibilă este o problemă majoră pe termen lung.
În esență, L16 a fost un "experiment îndrăzneț" și o "minune a ingineriei, deși una extrem de imperfectă". A fost lansată într-un stadiu prea incipient, cu software și hardware care nu funcționau la nivelul promis, și un preț care nu reflecta realitatea performanțelor. În loc să fie o revoluție, a fost o demonstrație a faptului că tehnologia, oricât de inovatoare, trebuie să fie matură, relevantă pentru utilizator și bine executată pentru a reuși pe piață.
În decembrie 2019, Light a anunțat sfârșitul producției L16. Compania s-a reorientat către alte aplicații ale tehnologiei lor, cum ar fi vehiculele autonome. Astăzi, L16 nu mai este disponibilă de la Light, dar poate fi găsită pe piețele second-hand, precum eBay, adesea la prețuri mult mai mici, devenind aproape un obiect de cult printre anumiți pasionați.Pentru unii, este o curiozitate tehnologică interesantă, un "obiect de conversație".
Paradoxul este că tehnologia de bază a L16 - utilizarea mai multor lentile mici și a fotografiei computaționale pentru a crea imagini îmbunătățite - a devenit normă în industria telefoanelor mobile. Smartphone-urile moderne cu trei sau mai multe camere (ultra-wide, wide, telephoto) demonstrează că conceptul de a folosi lentile multiple într-un corp compact este viabil și apreciat de consumatori, dar executat diferit și, pe ansamblu, mult mai eficient.
În final, Light L16 rămâne un exemplu fascinant, dar tragic, al unei inovații care nu a reușit să se maturizeze la timp și să găsească locul potrivit pe piață. A fost o demonstrație de forță inginerească, dar a suferit din cauza problemelor de implementare, a prețului, a concurenței acerbe și a faptului că nu a reușit să ofere o experiență de utilizare suficient de bună pentru a compensa neajunsurile.