Alexandra RusuTrăim într-o eră profund digitală, la care avem acces oriunde și oricând, fie că te speli pe dinți, ești în metrou sau la birou. Avem posibilitatea să punem mâna pe telefon sau laptop și să dăm scroll la nesfârșit pe aplicațiile care ne oferă din ce în ce mai insistent content scurt, de câteva minute în cele mai generoase cazuri, precum TikTok sau Instagram reels.
Ce efecte are tehnologia asupra atenției noastre?
Într-un studiu făcut de Institutul de Politică și Centrul de Attention Studies al King's College din Londra, este subliniată natura nuanțată a tehnologiei și ce efecte are asupra atenției noastre. Peste 50% dintre adulții din Marea Britanie spun că nu se pot opri din a verifica telefonul mobil, în special când trebuie să se focuseze pe altceva. Cu toate că o mare majoritate a estimat că își verifică telefonul de doar 25 de ori pe zi, cifra corectă este de aproximativ 80 de ori.
Aproape jumătate din participanții studiului susțin că capacitatea lor de a se concentra a scăzut, iar peste 56% din participanții cu vârste între 35-54 de ani susțin același lucru. Lumea digitală a devenit o luptă constantă pentru atenția noastră, capitalizând primele secunde pentru a te menține investit.
După ce și eu m-am simțit victimă a acestui fenomen, incapabilă să mai vizionez un videoclip mai lung de 5 minute, am încercat să-mi secer accesul la content scurt și să încerc sa îmi aprind din nou capacitatea de a fi atentă. Așa că astăzi o să vorbim cu creatorul unui podcast căruia i-am dedicat cel puțin 46 de ore, și care am simțit că, prin inițiativa unică pe care o are, mi-a mărit focusul și abilitatea de a asculta un material chiar și ore în șir. O dovadă a faptului că poveștile pot fi spuse și altfel pe internet.
Malevolent, un podcast sub formă de teatru radiofonic
Podcastul salvator se numește Malevolent și este creat integral de Harlan Guthrie, de la script, la voci, la muzică și la editare.
Cine e Harlan Guthrie, te întrebi? Un scriitor din Canada care este cunoscut pentru poezia horror ”The Rotted Man” și colaborarea cu NoSleep Podcast încă din 2013. În prezent, este unicul creator al podcastului Malevolent și co-creator al grupului de gaming The INVICTUS Stream.
Și știu, când auzim cuvântul podcast, ne gândim la doi oameni care stau în fața unor microfoane, vorbind despre tot și nimic, probabil timp de cel puțin 3 ore dacă ești în România, dar Malevolent are un element teatral, urmărind o poveste bine structurată de la episod la episod.
”Un TV show pentru urechile tale,” e felul în care Harlan descrie munca lui. Personal îmi place să explic conceptul ca filmele Venom, dacă erau în stilul noir. Povestea începe cu Arthur Lester, un detectiv privat din Arkham, la începutul secolului XX, care se trezește amnezic și incapabil să își folosească vederea. O voce distorsionată îi spune că vede prin ochii lui Arthur și că, pentru moment, sunt nevoiți să împartă o minte și un corp. Împreună, învață să funcționeze ca o unitate și să investigheze fenomenele paranormale din jurul lor pentru a înțelege cum au ajuns să fie uniți și a afla cum să se elibereze.
Așa începe primul episod, numit ”The Dark World”, în 2020. De atunci, alte 45 de episoade au fost publicate la momentul articolului, toate cu o lungime între 40 de minute și o oră.
Primele episoade au fost cele mai grele pentru mine, ca ascultător nou și agitat. Am trecut cu dificultate prin ele, cu pauze dese și momente unde dădeam din nou scroll la infinit, asta înainte să descopăr transcripturile fiecărui episod. Am înlocuit doomscrolling-ul (n.r. - navigarea internetului timp de multe ore, de cele mai multe ori concentrându-te pe poveștile negative) cu citirea transcriptului în timp ce ascultam și, ce să vezi, am fost captivată (și focusată!) timp de ore întregi.
Nu sunt genul de persoană care să facă gatekeep (slang pentru o persoană care refuză să împărtășească cunoștințele sau informațiile pe care le are; N.red), așa că l-am contactat pe Guthrie ca să discutăm despre Malevolent și cum este acest podcast o metodă inedită de a spune o poveste în mediul online actual, în speranța că poate o să vă fascineze și pe voi.
Enjoy câteva dintre întrebările și răspunsurile mele preferate!
De ce ai ales horror? - “Horror cu speranță”
Sincer, sunt câteva motive. Horror-ul nu este ușor de scris, dar este printre cele mai ușoare. Mulți o să îți spună că comedia este cea mai grea, pentru că umorul e vast și oameni diferiți vor găsi diferite lucruri amuzante. Uneori e ușor să încerci extrem de tare și să faci pe cineva inconfortabil sau să mergi prea departe.
Majoritatea gândurilor mele sunt comice în general, și chiar cred că cel mai bun prieten al comediei este horror-ul pentru că sunt două extreme care lucrează bine împreună. Cred că se regăsește, în special în brandul meu de horror, pentru că este un fel de horror cu speranță. Malevolent nu se va încheia niciodată într-o alee întunecată cu protagonistul înjunghiat și disperat și fără speranță. Nu așa văd lumea, și cred că pentru mulți oameni tipul ăsta este un catharsis, ca atunci când ești trist și asculți muzică tristă.
De ce ai ales să publici numai într-un format audio?
Pentru că mereu am vrut să fac filme, dar am realizat că dacă, spre exemplu, scrii un film și ai o viziune perfectă asupra modului în care va arăta , ești suficient de norocos să îl regizezi și să joci în el, dar nu o să ai bugetul. Cineva o să îl ia și o să spună ”o să îl facem, dar trebuie să fie alb-negru, actorul principal trebuie să fie Ryan Reynolds” și cu toate că e ceva frumos și sănătos în a colabora cu alți oameni, industria de filme și TV nu este una sănătoasă și mereu trebuie să alegi răul cel mai mic dacă vrei să îți vezi munca publicată.
Formatul audio mi-a oferit posibilitatea să fac totul singur fără alte influențe. Este cea mai pură variantă a poveștii mele unde pot să iau riscuri. Și pentru că îmi cunosc limitările și abilitățile, îmi permit să fac episoade unde iau riscuri fără teama de a răni sau a mă consulta cu cineva.
Dacă ai putea să creezi internetul perfect cu elemente vechi și noi, cum ar arăta acesta?
Ce vreau de la internetul vechi… sincer, îmi e dor de credibilitatea și de mărimea lucrurilor, înainte să existe reclame peste tot, când existau mai mulți jurnaliști și bloggeri care erau entuziasmați să scrie și să ia interviuri. Pentru că cel mai mișto lucru din lume este să vezi oameni care fac lucruri pentru că sunt pasionați, și nu e greu de observat că site-urile mari de acum nu fac lucruri din pasiune, ci din dorința de click-uri, sau bani sau controverse.
Cât despre noul internet, iubesc spațiile pentru fani precum AO3 (site pentru publicarea materialelor de tip fanfiction; N.red.) sau Tumblr, unde chiar poți să te exprimi liber și poți să fi onest cu tine însuți. E minunat să vezi spații unde poți cunoaște oameni similari și să împărtășiți un adevăr comun.
În Malevolent, atingi subiecte importante precum suferință, depresie, pierderea speranței și nevoia de a continua să depășești orice obstacol. Cum reușești să îmbini subiecte umane și sensibile cu elementele horror?
Malevolent mereu a încercat să dezmembreze stereotipurile masculine toxice pentru că, fiind un băiat crescut în anii ‘90 m-am confruntat cu așa ceva, iar când fiul meu s-a născut am realizat că e important să fim mai empatici și mai emoționali și faptul că e important să o arăți. E important să le spun prietenilor mei pe care îi știu de o viață că îi iubesc și că îmi pasă de ei și ca părinte, creștem o nouă generație.
Sperăm ca ei să devină persoanele la care și noi aspirăm, deci să articulez acele momente vulnerabile a devenit foarte important pentru mine ca scriitor. Cred că a fost mereu ușor pentru că încerc și în viața mea să am aceste momente, iar când scriu încerc să comunic cu cineva ca mine, care aude asta pentru prima dată și are nevoie. De aceea cred că mesajul show-ului a fost mereu dezvoltarea, și realizarea că există mai multe forme de iubire și forme diferite de a arăta asta oamenilor care contează.
Cum să nu lași o unitate de măsură sau goana după click să schimbe opiniile
Pe lângă răspunsurile lui Guthrie de mai sus, am realizat că vorbesc cu un om pasionat de ceea ce face, care a fost entuziasmat de entuziasmul meu.
Întrebat despre numere, mi-a recunoscut că nu știe să-mi zică cu exactitate nimic, pentru că nu verifică cifre, iar ideea lui de succes a venit odată cu desenele și contentul creat de urmăritorii show-ului și conexiunea pe care au creat-o cu personajele. Faptul că oamenii se regăseau în problemele de identitate sau durerea personajelor.
A ales să facă content lung pentru că, simplu pus, atât durează pentru el să înregistreze un episod, și nu a lăsat nicio unitate de măsură sau goana de click-uri să îi schimbe opinia sau să îl facă să se îndoiască de munca lui.
E foarte implicat în comunitate, iar pe Patreon, unde poți găsi și content despre Dungeons & Dragons, pentru aproximativ 50 de lei lunar, poți să faci parte din crearea episoadelor prin participarea la mici sondaje unde comunitatea decide în ce direcție o iau personajele principale.
