O tură de inteligență umană

AI-ul nu e pe stradă. Dar e peste tot altundeva.

Chiar recent am fost la o întâlnire cu parte din comunitatea How to Web și chiar și aici a existat îndemnul separării pe tabere: pro AI sau contra AI. Ba chiar și la ședința cu părinții, când vorbeam despre recomandări de livezi pentru o excursie, cineva a scos repede o sugestie de pe ChatGPT. Culmea, era acceași recomandare pe care o spusesem și eu, dar din ceea ce știam, fără prietenul Chat.

Eu recunosc că sunt undeva la mijloc: mă fascinează ce poate să facă, folosesc anumite unelte care mă ajută în munca mea, care au la bază AI, dar sunt undeva și la zona suprasaturației pe subiect.

De aceea, mă bucur când mă aflu în contexte în care AI-ul nu ajunge. Și acelea sunt cele mai non-artificiale contexte, deci cele mai naturale.

Iar în ultimele zile am avut ocazia să mă găsesc în două astfel de locuri. Și despre ele vreau să vă vorbesc și eu.

Pentru că sunt super umane, pentru că dau viață orașului și pentru că sunt genul de inițiative despre care aș vrea să am feed-ul mai plin decât de dezbateri AI.

Cine sunt unicornii românilor | Companii de peste 1.000.000.000 $ cu fondatori români

Străzi pentru comunități

Prima inițiativă este cea a unui eveniment care a avut loc week-end-ul trecut. ”Aer curat pentru sectorul 2”. O mână de oameni cu afaceri într-o parte a sectorului 2 din capitală, zona Ioanid Icoanei, s-au aliat cu o asociația green pentru a închide câteva străzi, pentru a scoate oamenii afară și pentru a da șansa ca vecinii și afacerile din vecini să se cunoască mai bine.

Aici au fost baruri în stradă, gustări pentru căței, sandvișuri cu brânză și roșii, reprezentații de sport pe saltele puse în mijlocul străzii, o masă mare, comună, unde oamenii din cartier și-au băut cafeaua, și-au mâncat omleta și au ieșit la cină. S-au citit povesti în stradă, s-a desenat pe o foaie gigantică în stradă, copiii erau desculți și toată lumea vorbea cu toată lumea.

Era fix genul ăla de energie pe care m-aș bucura s-o văd mai des în orșul ăsta. Străzi închise pentru mașini și deschide pentru oamenii. Mișcări pe care le-am văzut în București și la scară largă, cum este în centrul orașului la inițiativa Primăriei, dar și la scară mai mică, cum sunt evenimente precum Bazaar de Cotroceni, Femei pe Mătăsari și acum acest eveniment.

Aici ce a fost mai special este că a fost mic și fără o tentă comercială, ci mai mult una socială. Una de meet&greet, în care afacerile din cartier se prezentau cât mai deschis iar vecinii ieșeau la joacă și la vorbă fără noxele mașinilor în nasurile lor. Iar aici m-am simțit ca pe-o uliță, una în care aveai și cafea de specialitate, și popcorn, dar și bere artizanală.

GuitarGround: 50 de milioane de chitariști din lume și fanii lor au acum o scenă globală, una fabricată în Târgu Mureș

Tura de duminică

A doua inițiativă despre care vreau să vă spun este una pe care o urmăresc pe social media și pe care ne-am bucurat s-o menționăm la Premii speciale și în cazul raportului Innovation 35, raportul companiilor de inovație din România realizat de start-up.ro cu ajutorul unui super juriu.

Aici am descoperit prima dată ”Tura de Duminică”, o invitație la plimbare inițiată de un antreprenor care a creat, tot din nevoia de comunicare, evenimente dedicate zonei de NFT și ETH.

Sătul de lumina ecranelor și haosul conferințelor de business, s-a orientat spre o zonă cu peisaje statice (asta până când bate vântul): parcurile.

Și aici a început să cheme lumea la plimbare, vreo 10.000 de pași și de vorbe necuantificate între oameni. Tura de Duminică a crescut frumos în mai puțin de un an; oamenii s-au întâlnit și pe ploaie, și pe zăpadă, și pe via Transilvanica și în curând și pe lac cu SUP-urile. Au făcut și picnic.

Eu am fost la tura lor în care și-a trădat ziua de duminica, și au dat-o pentru o seară de miercuri. O schimbare de paradigmă la chemarea comunității How to Web: o tură tech cu oameni tech. Dar vă pot garanta că discuțiile nu au fost doar tech. Eu una am participat la discuții despre cum folosim Facebook-ul, despre spații de coworking, despre New York și arhitectura Statelor Unite.

Apoi m-am mutat la discuții despre motivație spre alergat și spre vânzări și o discuție cu inițiatorul mișcării, Endi Ungureanu, unde m-am lămurit un pic despre ce este Tura de Duminică. Dar a rămas să ne mai auzim pentru aprofundări pe subiect.

Ce vă pot spune acum e că Tura e un prilej de întâlnire, de mișcare și de socializare. Aici se cunosc oameni, se fac pași, se discută, se leagă prietenii. Erau oameni care deja se știau bine plus un cățel vedetă. Endi îmi povestea că deja a început să lase mână liberă oamenilor care vor să organizeze diverse evenimente sub cupola Tura de Duminică. Iar așa se naște o întreagă mișcare, ceea ce se vede și cu Tura, care s-a născut în București și a migrat către alte orașe ale României.

Tura cu iz tech de miercuri a avut o oprire și la berăria artizanală Anagram, a avut discuții cu antreprenori, atât tech, cât și foarte brick and mortar, cum e Adnana Popa care e cofondator Velocita și acum și a unei aplicații de finance, Sago.

Nu mă mai lungesc, ce vreau să vă spun e că în stradă se întâmplă lucruri. Și că uneori trebuie să ieșim din ecrane, din social media și din newslettere și să facem câțiva pași în afara digitalului. Pentru că aici se nasc concepte care sigur vor crește, dar putem să vedem și business-uri vii.

Iar aici, într-o lume a inteligenței și a creativității umane, e o bucurie mai mare decât orice poate oferi varianta artificială.