“Daca pot să fac o aplicație cap coadă cu o bibliotecă, fără să mai am nevoie de altceva, eu i-aș zice framework. Dar este clar o dezbatere pe care programatorii o vor avea la o bere", spune Radu, unul dintre programatorii din ING Software Development Center care a deprins rapid Polymer și încearcă acum să își învețe colegii noua tehnologie de la Google.
Teoretic, Google denumește Polymer drept "open-source JavaScript library" (bibliotecă), ceea ce ar sugera că nu este un framework complet, cum este Angular. În practică, însă, Polymer este o librărie de funcții JavaScript pentru a dezvolta aplicații web facilitând lucrul cu Web Components.
"Polymer aduce funcționalități peste standardul Web Components că să mă ajute să nu scriu foarte multe linii de cod, ci mult mai puține, pentru că programatorii se tem de ceea ce numesc spaghetti code", subliniază Radu.
Polymer aduce funcționalități peste standardul Web Components că să mă ajute să nu scriu foarte multe linii de cod, ci mult mai puține, pentru că programatorii se tem de ceea ce numesc spaghetti code
Web Components este un set de standarde dezvoltate de W3C, ce conțin în principal patru elemente: Custom Elements, Shadow DOM, HTML Imports și HTML Templates, necesare în construcția unor tag-uri HTML proprii, adică "blocurile lego pentru aplicațiile web".
Iar aceste "blocuri lego" pot fi moștenite, iar dacă Radu face un obiect, Virgil poate să îl importe pentru a-l folosi în propria sa aplicație.