Lectură de 5 min
Textele publicate în categoria Subiectiv sunt responsabilitatea autorilor, fiind opinii asumate de aceștia. Dacă vrei să afli mai multe opinii ale specialiștilor, urmărește categoria Subiectiv.
Scriem despre startup-uri de 5 ani și jumătate. Ne-au trecut prin fața ochilor mii de startup-uri, iar despre câteva sute am scris. Nu cred (sper) că am folosit vreodată într-un titlu sau într-un interviu formularea „au luat investiție și au devenit milionari”.
Nici nu folosim decât foarte, foarte rar termenul de patron pe start-up.ro. Și voi încerca să explic de ce facem asta și de ce nu-mi place când văd termenii în alte articole. O voi lua pe puncte.
Pentru că oamenii reacționează la ei. Publicul de masă are o curiozitate intrinsecă atunci când vede cuvântul milionar. E curiozitatea noastră să vedem ce au făcut oamenii ăia de au devenit milionari. Să aflăm, de fapt, ce înseamnă milionar. E aproape o privire fetișistă și voyeuristă în viața celor mai bogați ca noi. „Cum au ajuns ei, dom'le, milionari?”.
Și ca om care face presă de vreo 10 ani pot să garantez că diferența dintre un articol scris corect, dar fără termenul „milionar” și un articol în care „milionar” apare în titlu e mare. Probabil diferența de trafic e de 2-3X, în valoarea articolului care folosește cuvântul „milionar”.
Dacă folosești „cel mai tânăr milionar român din Silicon Valley” sigur vei atrage atenția tuturor. Ba chiar expresia aceea va deveni aproape o „memă”, adică va fi repetată încontinuu de site-uri, de televiziuni până când e greu să mai ieși din această expresie.
Seamănă puțin cu tiparul de articole de tip „românul care”, pe care-l mai folosim și noi, încercând să atragem atenția publicului asupra unui startup sau a unei investiții. Și în loc să zicem că „Startup-ul X a primit investiție pentru tehnologia Y”, mai bine zicem „Românul care ajută oamenii să Y, investiție de X sumă”.
Bun, deci practic, dacă nu folosim în titluri termenul de milionar și dăm o știre într-un mod neutru, ne asumăm faptul că un articol va fi mai puțin popular decât altele. Dar personal nu mi-a plăcut niciodată să numesc antreprenorii din zona tech, fondatorii de startup-uri sau investitorii drept „milionari”.
Descrierea ar putea fi corectă pentru unii, fără îndoială. Dacă un startup se vinde către o altă companie, cel mai probabil poți numi fondatorii drept milionari după acea tranzacție. Dar, în același timp, cuvântul milionar nu mi se pare că descrie corect ceea ce sunt acei oameni, efortul pe care l-au depus de-a lungul anilor și inovația din spate.
Mi se pare o abordare simplistă să numești pe cineva milionar dacă a primit o investiție pentru startup-ul său, de exemplu. Pentru că acea investiție care poate fi de un milion, două, trei, se va duce în salarii pentru echipă, angajări, dezvoltare. Se va întoarce în firmă, practic. Nici dacă un fondator și-a vândut compania nu mi se pare util să folosești termenul acesta, pentru că din nou, îl simplifică foarte mult.
Poate că sunt foarte subiectiv, pentru că pe „milionarii” din lumea startup-urilor îi știm destul de bine și știm cât de mult au muncit, câte sacrificii au făcut, cât de mult pateu au mâncat. Și termenul de milionar pare că-i pun, în fața publicului larg, pe un piedestal negativ. Par niște afaceriști de tip „Dallas” (serialul) care stau cu picioarele pe birou și bagă un trabuc din când în când.
Este Daniel Dines, fondatorul și CEO-ul UiPath miliardar? Probabil că da. Dar l-aș descrie vreodată ca „Miliardarul român Daniel Dines... ”? Nu. Pur și simplu mi se pare că nu-i descrie activitatea acest cuvânt, ci mai degrabă e doar un capitol secundar al muncii pe care a depus-o. În termeni simpli și anglofoni, e cam „cringe” să folosim termenii ăștia.
La fel stă treaba și cu patronul. Cumva, acest termen vine din anii '90 și mi se pare că nu mai descrie foarte mulți antreprenori sau manageri. Chiar dacă nu e un termen peiorativ, mie așa-mi creează impresia. Pictează o altă imagine a unui om dacă-i zici patron. Parcă și văd pe stradă pe cineva strigând „patroaneeee!” după omul acela. Nu e nimic rău să fii patron. De fapt, înseamnă același lucru. Să muncești mult, să nu ai timp de tine precum ai vrea. Și de multe ori antreprenoriatul nu e libertate, ci mai multă muncă decât oricând dacă-ți pasă de ce faci. Chiar și dacă ești expert în a delega responsabilități, tot vei munci îngrozitor de mult.
Așadar, prefer termenii plictisitori de tip antreprenor, fondator, cofondator, manager, afacerist.
Nu e o chestie neapărat specială, pentru că am văzut de-a lungul timpului multe articole care folosesc termenii aceștia, dar alternez între o relativă frustrare și un sentiment că se construiește o imagine greșită a antreprenorilor români.
Frustrarea vine de la faptul că noi am ales o abordare foarte curată a titlurilor. Cel mult facem un micuț clickbait pe ici pe colo ca să ne distrăm, cel mult un „românul care”, dar ne e cam jenă să folosim titluri de tipul „A devenit milionar!”. Nu. Pentru că știrea e că firma unui om sau a mai multor oameni a ajuns destul de puternică încât să primească investiție sau să fie vândută către o companie mai mare. Iar aceea e, de fapt, știrea de interes pentru ecosistemul de startup-uri, dar și pentru publicul general care vrea să înțeleagă această zonă.
Unul dintre motivele pentru care oamenii nu înțeleg modelul de business al unui startup care poate să nu fie profitabil câțiva ani la rând, dar apoi să explodeze, e că imediat ce se primește o investiție acei antreprenori sunt brusc „milionari” prin presă. Dar ei continuă să muncească și să sacrifice multe pentru ceea ce fac. Iar apoi publicul general nu se prinde deloc ce face un startup sau altul, cu ce se mănâncă zona IT sau tech.
Revenind la frustrare, abordând lucrurile curat vă garantez că „pierdem” lunar câteva mii de potențiali cititori pe care i-am agăța cu clickbait-uri, milionari și patroni.
Așadar, mi-ar plăcea să folosim mai puțin termenii de milionari, miliardari, patroni și să ne uităm mai în profunzime la ceea ce fac acești antreprenori. Să ne amintim că a fi milionar e doar rezultatul muncii, nu o întâmplare și nici nu te caracterizează. Ești antreprenor, manager, om bun, dar a fi milionar nu mi se pare că e o chestie pe care o pui pe cartea de vizită, ci pur și simplu face parte din rezultatul muncii tale și din încrederea acordată modelului tău de business, dar și echipei tale.
Foto - Shutterstock.com
Urmărește ecosistemul startup-urilor românești de peste șapte ani. Îi plac poveștile cu ratări mai mult decât îi plac poveștile de succes, pentru că e mai mult de învățat din sinceritatea unei înfrângeri. Dar nu crede că partida a fost pierdută. Susține antreprenoriatul, dar își păstrează un spirit critic față de ideile și implementările locale.
Vlad Andriescu
