Meme Stoica vs esports / De ce nu mai e la modă să râzi de „jocuri”

Acest articol a apărut inițial ca Nota Redacției în newsletter-ul start-up.ro din data de 27 iulie. Abonează-te și tu pentru a primi zilnic cele mai noi știri, cele mai bune sfaturi!

Contextul e cam așa:

1. În octombrie la București pe Arena Națională va fi organizat The International, cel mai mare campionat de Dota 2. Dota 2 este unul dintre cele mai populare jocuri din lume, care a devenit o industrie în sine, iar turneele aduc echipe profesioniste de gameri.
2. La eSports Summit organizat la București săptămâna trecută consilierul premierului Cîțu, Mara Mareș, anunța că anul acesta jocurile vor fi recunoscute drept sporturi, vom putea avea o Federație de esports și jucătorii vor putea deveni sportivi profesioniști.
3. Cu toate acestea, mai există și câțiva mediocri ce iau peste picior acest lucru. De exemplu, că nu credeam că voi ajunge să scriu pe start-up.ro despre el, Meme Stoica, un... oficial al echipei de fotbal FCSB, s-a arătat nemulțumit că echipa nu poate juca pe Arena Națională pentru că se ține un turneu de Dota 2. "Eu am crezut că la jocurile video stai în fața calculatorului și ai niște joystick-uri în față. Am înțeles că e sport. Pe vremea mea, Dota era când te căsătoreai”, a declarat mediocru ca întotdeauna Meme Stoica.

Luând toate acestea în calcul, hai să vorbim despre motivul pentru care a lua în derâdere sporturile electronice e dovadă de anacronism.

1. Să te întrebi dacă jocurile electronice ar trebui să fie considerate sporturi electronice doar pentru că profesioniștii stau pe un scaun și nu pe un teren, iar totul se desfășoară digital și nu într-un mediu analog e ca și cum ai spune că șahul nu ar trebui să fie considerat sport. Însă, cu toate acestea, șahul e un sport, iar cluburile pot legitima cu acte în regulă practicanții acestui sport. Comparațiile nu se opresc aici. Șahul e un sport al minții, e despre strategie, despre a-ți obosi adversarul. Așa e și la sporturile electronice. Să îți mai zic că și tablele au federație? Da, există sportivi profesioniști de table. Sau backgammon, dacă vrem să fim culți. Așadar, argumentul acesta pică. Sporturile electronice sunt privite încă reticent pentru că sunt într-un mediu nou, cel digital, dar atât.
2. Nu sunt atleți profesioniștii de esports? Mai gândește-te un pic. Da, nu fac maratoane și nici nu sunt fotbaliști profesioniști, dar pregătirea lor fizică este intensă. După cum știi să stai în fața biroului a devenit boala secolului și lasă urme mai dure asupra noastră, deși pare că stăm. Așa că pregătirea fizică a acestor sportivi trebuie să fie foarte bună pentru a rezista orelor de la meciuri, antrenamentelor. Există cantonamente profesioniste, cu antrenament fizic și psihic. M-aș încumeta să spun că unii sportivi din esports sunt mai bine pregătiți decât cei manageriați de Meme Stoica, mai sus menționat. Despre cum se pregătesc sportivii profesioniști de esports poți citi aici.
3. Există numeroase echipe profesioniste în toată lumea. Evident, există și diferite discipline. E ca la atletism, unde există și triplusalt, săritura cu prăjina, maraton sau 100 de metri. Așa și aici există diferite discipline, de la Fifa, la simulatoare de curse, la jocuri de strategie sau de război. Iar în lume sunt deja sute de echipe profesioniste care angajează tineri pentru a-i pregăti, îi înscriu în competiții și sunt sponsorizați de branduri de renume. Despre echipe găsești mai multe detalii aici.
4. Și în acest sport există o dată de expirare. Dacă la fotbal te uiți la Cristiano Ronaldo ajungând la 38 de ani și gândindu-te că-și trăiește ultimii ani de carieră, așa e și în sporturile electronice. Nu poți să le faci prea multă vreme, te arzi. Nu mai ai reflexe. Așa că acești sportivi pot fi comparați mai mult cu gimnastica - unde ai o perioadă de pe la 14 ani până pe la 30 de ani cel mult. După aceea devii antrenor, manager, dar nu mai poți practica profesionist. O analiză pe vârsta gamerilor găsești aici.
5. Industria în care activează, cea a jocurilor, e mai mare decât Hollywood acum. Și va mai crește. Iar această confirmare economică arată interesul oamenilor. Poate că nu înțelegi foarte mult din Dota 2, dar hai să fim serios, te-ai uitat la Olimpiadă? Cât de multe știi despre sailing laser? Da, e probă sportivă. Sau despre tir cu arcul? Aici ai mai multe detalii.
6. De asemenea, faptul că mulți dintre noi ne jucăm pe PC sau pe consolă nu înseamnă că cei care o fac profesionist sunt mai puțini sportivi. E ca și cum ai zice că oricine face un mini fotbal cu băieții sâmbăta în parc poate să joace la FCSB. Nu e adevărat. Așa cum nu oricine se joacă pentru relaxare sau plăcerea proprie nu poate să fie profesionist. Ore de antrenamente și strategii dezvoltate se pun în acele competiții.
7. Popularitatea sporturilor electronice e în creștere. Și ele nu sunt urmărite doar online. Înainte de pandemie, la Campionatele Mondiale Intel Extreme Masters din 2017 de la Katowice, au fost urmărite de 173.000 de spectatori. La fața locului! E mai mult decât audiența la fața locului de la Super Bowl. Sporturile electronice, ca și orice alt sport, pot fi urmărite prin streaming, dar pot fi urmărite la fel de bine și de spectaculos de la fața locului, cu ecrane uriașe, activități pentru suporteri și sportivii favoriți ai fanilor câștigând în uralele acestora. Aici ai mai multe detalii.
8. Crezi că la esports nu te poți accidenta? E foarte curent ca jucătorii să aibă nevoie de tratament pentru sindromul tunelului carpian care se formează la încheietură, din cauza poziției mâinii. E ca și cum la tenis Simona Halep se accidentează. E perfect normal. Poți afla mai multe de aici.
9. Din ce în ce mai multe universități din Europa oferă în curricula lor studiului esports. Poți să studiezi marketing pentru esports, poți să înțelegi business-ul, iar în Statele Unite știi că există acele burse sportive pentru fotbal american sau baschet. Ei bine, deja există o coaliție a unor universități care oferă burse celor mai buni studenți de sporturi electronice. Acestea vin cu un mix în care ai antrenamente de esports în cadrul universității, dar bursele sunt condiționate și de rezultate bune la învățătură. Chiar dacă în România nu e acest obicei al burselor sportive din universități, vom vedea cât de curând curricule de sporturi electronice.

Ți-am dat nouă argumente pentru care nici măcar nu trebuie să te gândești înainte de a spune că da, esports sunt sporturi în toată regula. Poate nu îți plac, poate nu le înțelegi, poate sunt într-un mediu diferit de cele cu care erau obișnuit până acum.

Deloitte: companiile românești cu cea mai mare creștere în Europa. Questo,...

Însă esports-urile sunt aici pentru a rămâne. Și da, vor împărți stadioanele cu FCSB de multe ori. Și da, de cele mai multe ori vor aduna mai multă audiență decât fotbalul, mai ales cel românesc. Iar multe alte echipe profesioniste de sporturi vor deschide și grupe de esports.

Iar atitudinea retrogradă în fața evoluției sporturilor electronice nu te face interesant. Ci doar mediocru. Iar copiii pot bate mingea și în fața blocului, pot să se joace și pe calculator, trebuie să înțelegi ca părinte care e diferența dintre pasiune și talent și obsesie.